prestidigitations

''The Master would not approve''

2011-07-11T10:04:00.000-07:00

Un mic impuls pentru a vedea Manos: The Hands of Fate, un film horror din 1966 realizat cu buget redus (extrem de redus...), rezultatul unei one-man-work a lui Harold P. Warren. Film prost? Desigur. Dar mult mai captivant decat un film prost cu pretentii din anul 2011 era noastra.

Contributia industriei cinematografice & a audiovizualului la economia americana

2011-04-09T05:24:00.000-07:00

Se stie ca industria cinematografica & a audiovizualului este una din cele mai puternice si mai bine protejate industrii americane. Cat de relevanta este ea pentru economia americana per ansamblu? Cateva cifre conform unui raport din 2010 (cel mai recent), cu date pe 2008:

- ofera 2.4 milioane de locuri de munca si 140 mld de dolari in salarii.
- salariul mediu este de aproximativ $55,600, cu 26% mai mult decat media nationala.
- ca tipuri de slujbe, acestea se pot impati in doua mari categorii: (1) 296,000 de job-uri in industria de baza: productie, marketing, fabricatie, distributie indiferent de dimensiunile companiei angajatoare si (2) 453,000 de job-uri ce tin de cinematografe, sali de proiectie, magazine inchirere video, operatori de cablu, firme online etc.

In afara de aceste mari categorii, venituri indirecte vin si din restaurante tematice, parcuri tematice, atractii turistice, industria de retail, companii de transport si lista poate continua la nesfarsit…

- industria cuprinde peste 95,000 de societati comerciale: (1) 49,000 de afaceri ce au legatura directa cu productia de film si televiziune, in proportie covarsitoare (93%) ele fiind de dimensiuni mici, sub 10 angajati. Desi California si New York-ul sunt cele mai cunoscute in domeniu, 64% din aceste societati sunt din restul Statelor Unite. (2) 45,000 de societati ce activeaza pe partea de distributie – 80% din afara Californiei si New York-ului.
- industria de productie a cumparat bunuri si servicii de la mai mult de 144,000 de societati comerciale si a platit pentru acestea aproximativ 40 de miliarde de dolari (plati directe).
- industria cinematografica & a audiovizualului a generat venituri publice de 15.7 miliarde de dolari: 12,9 miliarde in impozite si taxe, inclusiv somaj, asigurare medicala si 2 miliarde in taxe la nivelul fiecarui stat si taxe pe valoarea adaugata.
- exporturile industriei au totalizat aproximativ 13.6 miliarde de dolari, o scadere cu 6% fata de 2007 dar o crestere cu 30% fata de 2004 (ca ani de comparatie).
- industria cinematografica & a audiovizualului este una dintre putinele industrii americane care are o balanta comerciala excedentara in mod constant. Iar in 2008, excedentul a fost de 11.7 miliarde, ceea ce reprezinta 7% din totalul excedetului comercial reprezentat de servicii.

Sursa informatiilor:

The Motion Picture & Television Industry/Contribution to the U.S. Economy (Supplementary Report April 2010)
http://www.mpaa.org/

[articolul poate fi consultat si pe http://scoaladecinema.ro/ ]

Black Swan [2010]

2011-01-13T10:35:00.001-08:00

Darren Aronofsky nu se dezminte nici de aceasta data(avand in spate filme precum Requiem for a Dream, Pi, The Fountain) si ofera tot o poveste sub forma de provocare vizuala. Daca ar fi sa dai un numitor comun acestor filme, ar fi disperarea personajelor, o disperare dusa pana la nebunie. Fie ca e dezamagirea vietii cotidiene, greutatea de a accepta moartea, neputinta in fata unui viciu, cautarea unei finalitati intr-o linie de argumentare, sau, cum e in acest cel mai recent caz, cautarea perfectiunii.

Nina este blocata in propria ei lume. Presiunea de a fi protagonista principala in spectacolul pe care il visase (la propriu si la figurat) ii afecteaza fiecare aspect al vietii. Cei din jur o privesc ca pe o profesionista, insa pe langa abilitatile tehnice de nereprosat apare observatia ca ii lipseste placerea faptului in sine, relaxarea. Ea este din multe privinte lebada alba din povestea pe care trebuie sa o redea. Insa rolul presupune dedublare, revelarea naturii opuse, iar Nina face eforturi mari sa dea jos caramida cu caramida din rigoarea autoimpusa si sa completeze rolul. Se pot gasi vinovati din exterior pentru starea ei: mama perfectionista si neimplinita in propria cariera de dansatoare, profesorul de balet ce aplica metode mai putin ortodoxe pentru a-si ilustra ideile, balerina retrasa fortat de companie, cea care o acuza in mod direct pentru faptul ca nu a mai fost aleasa, si nu in ultimul rand, Lily, balerina ce se face placuta fara efort, cea care ar fi perfecta in rolul lebedei negre. Dar, dupa cum zice profesorul Thomas: ”The only person standing in your way is you.”

Din cele mai multe puncte de vedere intregul drum pana la spectacolul final este o tortura psihologica. Si ce poate acompania mai bine tortura psihologica decat cea fizica? Angoasele Ninei iau manifestare reala prin auto-mutilarile pe care aceasta si le provoaca si prin halucinatii. Pe de o parte vrea sa munceasca mai mult (pentru ca pe asta si-a bazat intreaga viata de pana acum, pe credinta ca daca muncesti indeajuns de mult vei obtine recunoasterea si perfectiunea artistica), realizeaza ca aceasta e ocazia pe care o dorea de atata timp, pe de alta parte nu stie cum sa abordeze toate fatetele rolului lebedei pentru ca nu isi poate scoate la suprafata sentimentele si placerile si cauta modalitati extreme de a face acest lucru. Din pacate relaxarea e nesanatoasa intr-o lume in care esti singur. Nina vede incercari de sabotare din partea mamei, a lui Lily, a altor colegi…o conspiratie de grup care ar fi nerealista pentru orice actor rational. De cele mai multe ori izolarea aduce mai multa deprimare decat daca esti fortat sa interactionezi cu cei care nu iti plac. Iar Nina isi atinge punctul de minim chiar in ziua reprezentatiei finale, cand isi aduna toate resursele psihice si reuseste sa redea pe scena perfectiunea pe care o dorea…dar cu ce pret…

(Comentariu aparut si pe http://scoaladecinema.ro/.)

Rembrandt's J'Accuse...!

2010-12-06T09:39:00.000-08:00

De vazut acest documentar (impur, comparativ cu canoanele stilului) al lui Peter Greenaway, proiectat si la noi in cadrul festivalului EXPIFF in data de 24 noiembrie, in prezenta regizorului.
Personal, l-am apreciat mai cu entuziasm decat The Cook the Thief His Wife & Her Lover [1989], filmul lui cel mai cunoscut publicului.

Of Mice and Men [1939]

2010-11-18T07:51:00.000-08:00

John Steinbeck este un scriitor ce s-a specializat pe personaje ''muncitoresti'', ce vin cu posibilitati reduse dar cu vise marete. Tot de la el avem baza pentru scenariile filmelor East of Eden (1955) , The Grapes of Wrath (1940) si Viva Zapata! (1952) - acestea fiind cele mai cunoscute dintre adaptarile lui.

George si Lennie sunt doi tovarasi de drum, cu statut profesional de ''zilieri'' dupa clasificarile de azi: unde gaseau de lucru, acolo se opreau din drum. Primul este destul de istet, al doilea este foarte puternic si ... mai putin dotat intelectual. Lennie este un copil mare. Ii place sa atinga lucruri moi si pufoase (vii sau nu; marturiseste la un moment dat ca a primit de la George o bucata de catifea sa o aibe la el in permanenta). Viseaza la o ferma a lor, in care roadele muncii sa le revina si sa nu mai aibe sentimentul ca nu le apartine nimic (suna cunoscut in vreo doctrina economica?) . Cand se opresc la o ferma si isi ofera serviciile, lucrurile se dovedesc a fi destul de complicate. Curley este unul din patronii fermei si isi pazeste sotia cu strasnicie, sa nu cumva sa intre in vorba mai profund cu vreun barbat de la ferma. Ea este singura, toti o evita pentru a nu intra in necazuri, si recunoaste de cate ori are ocazia ca nu il iubeste pe sotul ei si s-a casatorit cu el doar pentru a pleca de acasa. Unul din angajatii de la ferma este nevoit sa accepte sugestia tuturor de a-i impusca cainele batran (se chinuie si e urat mirositor, trebuie scos din peisaj) si la sfarsit se intreaba daca nu cumva i s-ar putea intampla si lui sa fie considerat inutil la un moment dat. Un alt personaj de la ferma care apare la un moment dat in prim-plan este un negru indignat de faptul ca este izolat de ceilalti din cauza culorii pielii.

Lennie este punctul de atractie al tuturor. Ii cucereste si ii amuza deopotriva prin naivitatea copilareasca de care da dovada, ce contrasteaza cu forta de care nici el nu e foarte constient, caci o foloseste mai mult ca pe o atractie de circ. Necazurile ce duc la deznodamant incep progresiv: mai inta Lonnie omoara fara sa vrea un pui de catel, caci l-a tinut prea mult in mana si prea dur, apoi ii striveste bratul lui Curley (auto-aparare, dar nu e bine sa starnesti o persoana care nu stie cand sa se opreasca), iar intr-un final o omoara fara intentie pe sotia lui Curley. Pus in fata faptului implinit, si avand atatea situatii din trecut ca argument, George ia o solutie radicala.

Scena finala este construita sa impresioneze, intr-o modalitate asemanatoare cu They Shoot Horses, Don't They? .

Pentru cine agreeaza variante mai moderne, a fost facut un remake in 1992, cu John Malkovich si Gary Sinise in rolurile lui Lenny, respectiv George.

(Comentariul poate fi gasit si pe site-ul http://scoaladecinema.ro/ )

SnapIt Screen Capture - un instrument util pentru cinefili

2010-09-17T09:46:00.000-07:00

A aparut versiunea 3.7 a lui SnapIt, un program simplut de capturare a imaginii, sub egida Digeus software.
Practic, ceea ce puteai face cu PrintScreen a fost dus la un ''alt nivel'', si anume a fost eliminata necesitatea de a crop-ui imaginea.

Modul de functionare este urmatorul: dupa deschiderea programului SnapIt, se apasa PrintScreen si se selecteaza portiunea de care e nevoie. Ulterior, se poate da paste in orice program.

Mai multe detalii se pot gasi accesand acest link.

Sa inceapa selectarea scenelor de film preferate...

Reflections in a Golden Eye [1967]

2010-08-20T07:28:00.000-07:00

Ce poate fi mai frumos decat aparitia in cadrul aceluiasi film a lui Marlon Brando si Elizabeth Taylor? Sigur, nu mai detin ei senzualitatea din A Streetcar Named Desire sau Cat on a Hot Tin Roof (Brando, respectiv Taylor), dar nu se dezmint de la traditia de a interpreta personaje marcante.

Pentru anul in care a aparut, filmul trateaza subiecte destul de bizare (cu atat mai mult cu cat romanul dateaza din 1941). Un general de armata cu accente homosexuale casatorit cu o femeie exuberanta pe care (evident) o neglijeaza, un soldat care urmareste de la distanta viata lor si are o placere deosebita in a o urmari dormind pe sotia generalului, o sotie a altui cadru al armatei care isi pierde incet-incet mintile, un ''baiat de casa'' asiatic de un dramatism iesit din comun, toate aceste personaje sunt un sir de atractii de circ.
Doar ca nu starnesc rasul, ci mai degraba compasiune si ingrijorare.
Mediul e unul militaresc, plin de constrangeri si conventii. Aproape nici unul din ei nu isi doreste sa fie acolo. Unii s-au resemnat (locotenentul Morris Langdon), altii s-au adaptat cum au putut mai bine (Leonora), unii au crize sporadice dar chinuitoare (Weldon), iar altii au crize permanente cu urmari radicale (Alison).

Elizabeth Taylor este obisnuita sa joace roluri exuberante si dinamice, dar un Marlon Brando mai ''poker face'' ca aici rar se mai gaseste. Inutil sa incerci sa iti dai seama daca este vorba de resemnare sau nepasare, sau cand e una si cand e cealalta. O viata traita din inertie poate fi suportabila, insa exista si repercusiuni asupra oamenilor din jurul tau care sunt nevoiti sa te aibe in preajma, fie ca partener de viata, stapan, superior ieraric, prieten adevarat, prieten de ocazie etc. Mai mult decat atat, negarea propriei naturi si lipsa de afectiune duce la izbucniri ocazionale.

Una din scenele cele mai expresive:

La intrebarea pe care si-o pun participantii la petrecerea din film, o intrebare care tot apare pe forumuri de profil pe internet (''De ce nu a opus Weldon nici un fel de rezistenta?'') raspunsul ar fi: pentru ca a simtit ca avea motive sa fie pedepsit.

A Single Man

2010-08-06T04:12:00.000-07:00

A few times in my life I've had moments of absolute clarity, when for a few brief seconds the silence drowns out the noise and I can feel rather than think, and things seem so sharp and the world seems so fresh. I can never make these moments last. I cling to them, but like everything, they fade. I have lived my life on these moments. They pull me back to the present, and I realize that everything is exactly the way it was meant to be.

Aparent Tom Ford nu se pricepe numai la moda si surprinde placut cu modul in care a gandit aceasa adaptare a romanului lui Chrisopher Isherwood.Desigur, designerul american are studii in istoria artei, design si arhitectura, dar asta nu reprezenta o garantie pentru capacitatile sale regizorale.Iar calitatile de designer ies in evidenta si in acest film prin costumele destinate actorilor (gandite special pentru natura personajelor).

A single man= un om ramas fara partener sau a single man= exista un singur partener care a contat si care va conta pana la sfarsitul vietii omului respectiv?

Filmul poate parea destul de pretentios: cineva isi pierde neasteptat persoana iubita, cu care a impartit 16 ani de viata, si isi pierde prin urmare si dorinta de a trai. Fiecare zi in care se trezeste devine o obligatie, nu un lucru firesc. Colin Firth reuseste sa redea perfect expresia suferintei pe chipul sau si se comporta exact cum te-ai astepta de la cineva aflat in depresie.
Insa nu numai el este in aceeasi situatie, chiar daca motivele ii sunt mai recente. Si prietena sa Charley se afla in aceeasi stare de ''existenta fortata'', pentru ca priveste in urma si isi da seama ca viata ei nu seamana cu ceea ce si-ar fi dorit, si atunci cand priveste in viitor nu vede decat batranete si degradare. Desi este constienta de orientarea amicului ei, nu renunta la ideea de fi impreuna cu el. La urma urmei, unde ar gasi un barbat cu care sa se inteleaga la fel de bine cum o face cu George? A-ti dori ca partener de viata un prieten nu este chiar atat de absurd, indiferent ce ar zice ''teoriile'' moderne care pun accent pe atractie si sentimente mai putin rationale. Infatuarea se duce repede, prietenia ramane.
Pe langa dramele personale ale protagonistilor, sunt relevate si prejudecatile pe care le intampinau homosexualii in anii '60. George nu este invitat de familia iubitului sau la inmormantare(si nici anuntat de catre acestia de deces, ci a trebuit sa afle prin intermediari), vecinul sau, cap traditional al familiei si barbat adevarat, il priveste cu dispret (''Daddy says he wants to throw you into the Coliseum. He says you're light in your loafers.''). Light in one's loafers= not man enough= gay.

Cugetarile filosofice apar presarate pe tot parcursul filmului: mai ales legate de viata ca temporalitate trecut-prezent-viitor(in care viitorul sigur e moarte) si iubire.

Fear, after all, is our real enemy. Fear is taking over our world. Fear is being used as a tool of manipulation in our society. Itʼs how politicians peddle policy and how Madison Avenue sells us things that we donʼt need. Think about it. Fear that weʼre going to be attacked, fear that there are communists lurking around every corner, fear that some little Caribbean country that doesnʼt believe in our way of life poses a threat to us. Fear that black culture may take over the world. Fear of Elvis Presleyʼs hips.Well, maybe that one is a real fear. Fear that our bad breath might ruin our friendships… Fear of growing old and being alone.

Da, este unul din acele filme in care orice conversatie purtata e un prilej de reflectii existentiale...dar un european nu se plictiseste aproape niciodata de asa ceva.

Lumea vazuta de Ion B.

2010-07-01T11:06:00.000-07:00

Este de mentionat ca nu sunt un fan al genului documentar in general. Totusi, povestea etalata pe pelicula de Alexander Nanau este atat de reusita pentru ca, desi este vorba in esenta despre un om al strazii, se concentreaza mai mult pe posibilitatile lui de viitor decat pe drama din trecut. Sigur, Ioan Barladeanu este un om nascut la tara, in judetul Vaslui, complet nemultumit de familia sa si de regimul comunist, cu studii mai degraba din sfera ''scoala vietii''. Abia la 63 de ani apare ocazia de a arata cine este el cu adevarat, intr-un context istoric, economic favorabil si prin norocul de a fi descoperit de oameni care ii pot face cunoscut potentialul.
Aflat in vizita in satul natal, el se intalneste cu rude, cunostinte care par a nu mai insemna nimic pentru el; singurul lucru pe care il scoate in evidenta in mod pozitiv este linistea. Trece si pe la cimitir sa faca un scurt periplu la mormantul parintilor sai si marturiseste ca a incercat sa tina la ei, dar violentele din casa nu i s-au parut niciodata normale. Isi aduce aminte de vorbele mamei sale (''o sa crapi acolo in Bucuresti!'') si constata cu luciditate: ''uite ca eu n-am crapat''.
In documentar mai apar presarate mici observatii culturale ale lui Ion B, care ii mentioneaza in treacat pe Rudolph Valentino, Elia Kazan, Jean-Paul Belmondo, Cehov, sau emite cugetari de genul Ars longa, vita brevis. Detaliile de genul acesta au fost o surpriza placuta, iar realizatorul a stiut sa le dozeze pe parcursul documentarului pentru a nu risca sa ii faca personajului o imagine de ''curiozitate ambulanta''.
Ioan B. este o persoana pentru care originile umile nu sunt un impediment, iar modul cum interactioneaza cu lumea straina arata ca poate mediul acela artistic este intr-adevar mediul sau natural. Chiar si abia la 63 de ani.

Seul contre tous [1998]

2010-05-29T05:11:00.000-07:00

Inca un film de Gaspar Noé, nu la fel de cunoscut ca Irréversible, dar la fel de socant. Prea putin cunoscut la noi in tara, Gaspar Noé e notoriu in Franta ca fiind cu adevarat de stil trash si a fost desfiintat de criticii de cinema pe motiv ca violenta prezentata de el e pur si simplu violenta. E dezgustatoare si nu are nici un rost, nu demonstreaza nimic, caci doar asa s-ar putea justifica existenta ei.
Probabil ca asa este, insa Gaspar Noé e de apreciat pentru exprimarea concisa si transanta, pentru imaginile puternice(atat prin culorile alese, aproape brutale pentru ochi,cat si prin fondul sonor) si tranzitiile dintre cadre.
Personajul jucat de Philippe Nahon este cu adevarat seul contre tous.:''Our man is born near Paris in 1939. In '41 his mother abandons him. He'll never see her again. At the War's end, he finally finds our who his father was. A French Communist killed in a German death camp.'' Nu inceteaza sa spuna asta cu fiecare pas pe care il face, cu fiecare actiune pe care o intreprinde. Fost macelar, isi cauta de munca intr-o perioada economica mai putin favorabila, sta intr-o relatie de compromis cu o femeie sinistra dar care ii poate oferi niste conditii de viata, si singura sa fiica(nedorita) este internata intr-un ospiciu.
Tendinta unui astfel de om intr-o astfel de situatie este sa se razbune pe cei care i-au intors spatele cand avea nevoie de sprijin si sa se sinucida. In femei nu a avut incredere niciodata(te seduc si te abandoneaza), iar regretul pentru nasterea fiicei sale il bantuie atat de mult incat se instaleaza in camera de hotel unde a fost conceputa. Acolo unde viata a fost inceputa ea poate fi si incheiata.. Ori poti gasi totusi un motiv de a continua sa traiesti. Cel putin unul.
Morala conform lui Gaspar Noé? ''Il a une morale''.
Ceea ce e bine de stiut dupa intregile discursuri nihiliste prezentate in film de la un cap la altul.

Cateva exemple: ''Morality is made for those who own it. The rich. And you know who's always right? The rich. And the poor pay the price.''
''Well, Love is a mighty big word. Few can claim to know what Love is.''
''Death isn't much of anything in the end. We make such a big deal out of it. But up close, it's like nothing. A body without life, nothing more. People are like animals. You love them, you bury them and then it's over.''

The Last Word

2010-05-22T10:14:00.000-07:00

Pentru cine nu este un impatimit al filmelor independente si nu are data festivalului Sundance scrijelita in agenda(in ianuarie), probabilitatea de a auzi de acest film era destul de scazuta. In media a fost anuntat ca disponibil spre vizionare in cinematografele romanesti, eu nu am reusit sa dau de el in vreo locatie deocamdata.

Povestea e interesanta, are mai mult accente tragice decat parfum romantic. Dar e destul de lipsita de complexitate: actiunea nu e atractia principala, personajele nu fac indeajuns de multe lucruri incat sa fie studiate. E genul de film memorabil pentru bucati interesante. Nu m-am gandit pana acum la a scrie bilete de adio pentru anumiti clienti ca idee de afaceri si sincer, nu cred ca ar merge in societatea actuala. De obicei cine vrea sa o termine cu viata nu-si planifica asa minutios ''aftermath''-ul, si tot de obicei biletele de adio sunt niste lucruri mai putin poetice si mai mult utilitare( in sensul ''sa va explic de ce m-am sinucis'' sau ''as vrea ca masina mea sa ii revina lui X''). Probabil ca o persoana care isi doreste un epitaf special este la randul sau un artist.
De la un astfel de client pe punctul de a se sinucide apare o alta idee de afaceri:
''I would buy a cliff where people could come and throw shit off. You know, like fax machines and computers or whatever. Things that piss them off cause they didn't work right. Like an outlet for machine rage. And the whole thing would be video taped in slow-motion so they could watch their heap of shit break into a million pieces back at home. Plus, for an extra couple bucks I would attach an explosive so it would blow up on impact. Just like they do in the movies. A big fire ball. That would be cool.''

Personajul lui Wes Bentley are genul de calm care tinde sa ii faca pe oameni circumspecti: aproape niciodata nu se enerveaza. Dar de ce? Probabil pentru ca stie ca din moment ce intra in starea aia isi pierde foarte usor controlul, asa cum se intampla in situatia in care este jefuit in gang. Asta da moment in care ai satisfactia ca triumfa binele, cand jefuitorul isi ia o mama de bataie atunci cand se asteapta mai putin de la cine se asteapta mai putin. De fapt, e placut sa vezi asta si in viata reala, nu numai in filme. Interesant e sa vezi ca oamenii chiar nu sunt ce par a fi, si nu e vorba numai despre cei care nu dezvaluie prea mult trairile si gandurile proprii, ci poate chiar cei mai stridenti, care desi se simt in control in ceea ce priveste propria viata, rareori si sunt.

The Picture of Dorian Gray [1945]

2010-05-19T08:50:00.000-07:00

"How sad it is! I shall grow old, and horrible, and dreadful. But this picture will remain always young. It will never be older than this particular day of June... If it were only the other way! If it were I who was to be always young, and the picture that was to grow old! For that-for that-I would give everything! Yes, there is nothing in the whole world I would not give! I would give my soul for that!"

O data cu reaparitia filmului Dorian Gray in 2009, ce ii are ca protagonisti pe Ben Barnes, Colin Firth si Ben Chaplin, mi-am reamintit de varianta din 1945, adevarata varianta in stil Oscar Wilde daca e sa ma-ntrebati pe mine.
Desigur, un film nu trebuie sa respecte cu strictete ''buchia cartii'', el poate avea o viata proprie(si trebuie sa imi recunosc tendinta de a discredita mai rapid un film recent decat unul mai vechi) insa niciodata explicitarea scenelor nu inlocuieste subtilitatea trairilor interioare si sugestia a ceea ce s-ar fi putut intampla e mai puternica decat vizualizarea in sine.
Ceea ce au adus in plus in 2009 a fost sa arate mai mult in ce consta depravarea lui Dorian (de parca nu ne puteam imagina...), dar au pierdut din vedere conflictul interior. Hurd Hatfield reuseste sa transmita acest conflict tocmai datorita fetei sale impenetrabile à la Buster Keaton. Naratorul are si el un rol important in a crea o atmosfera de roman,chiar daca in ziua de azi poate fi considerat redundant.

In afara de studiul de caracter ce poate fi facut pe frumosul Dorian, filmul este impregnat cu cugetari din filosofia de viata a lui Lord Henry Woton, o filosofie hedonista: "The only way to get rid of a temptation is to yield to it. Resist it, and your soul grows sick with longing for the things it has forbidden to itself, with desire for what its monstrous laws have made monstrous and unlawful." In plus,in film se recita versuri de Omar Khayyam, Oscar Wilde (descris ca ''an Irish man out of Oxford'') si se face referinta la invatamintele lui Buddha. Un mediu prin excelenta intelectual, dar iata ce spune acelasi Lord Henry despre intelect:"But beauty, real beauty, ends where an intellectual expression begins. Intellect is in itself a mode of exaggeration, and destroys the harmony of any face."
Asa cum remarca pictorul Basil, Lord Henry e mai mult un predicator al unui anumit mod de viata decat o persoana care si pune in aplicare. El prefera sa observe,sa intarate si mai putin sa se implice. Are o influenta notabila asupra lui Dorian, influenta pe care nu o percepe foarte bine decat la final (''What have I done?''), cand isi ia interaga vina asupra sa. Personaje precum Lord Henry se gasesc din belsug si in lumea contemporana, au o parere despre orice, un aer de superioritate asumata, totala lipsa de diplomatie, insa viata lor reala este la fel de plictisitoare precum a celor pe care ii critica. Abilitatea lor de a folosi cuvintele le aduce multi admiratori insa influenta exercitata e greu de determinat si in orice caz, devine pentru ei un act mai mult inconstient.
A vorbi despre iubire in contextul acestui film e mai putin relevant. Iubirea nu ocupa nici macar primele 3 pozitii in prioritatile temei (ceea ce e destul de revigorant, caci e exploatata excesiv in cinematografie). Traiasca scriitorii cu inclinatii spre acelasi sex! In schimb, iubirea apare ca o caracteristica a partii bune din Dorian, ori de cate ori sentimentele fata de o femeie sunt mai profunde, ori de cate ori apar remuscarile, regretele pentru trecut, pentru raul provocat persoanei iubite, atunci se sugereaza ca sufletul sau nu este corupt in totalitate si ca mai exista speranta.

Si speranta clar mai exista, daca nu pentru Dorian, atunci pentru cei din jurul lui.

Cinematografia ca sursa de inspiratie pentru moda

2010-04-04T06:01:00.000-07:00

Prezentarea de moda masculina a celor de la Dolce&Gabbana (Winter 2011) ce avea ca fundal imagini din fimul Baarìa a lui Giuseppe Tornatore a adus in atentia publicului inspiratia pe care o iau acesti doi designeri din lumea cinematografiei, cu precadere din cea italiana. Desi ei au mentionat si in trecut care le sunt sursele de inspiratie si au enumerat deseori muze feminine ale cinematografiei italiene, proiectia efectiva a unor imagini de film integreaza totul la un alt nivel (muzica este compusa de Ennio Morricone, cel care printre altele s-a ocupat si de soundtrack-ul La Piovra, si e absolut geniala).
Defilarea e disponibila integral pe site-ul brand-ului.

Un interviu cu Domenico Dolce si Stefano Gabbana legat de aceasta tema se regaseste in revista Swide.

With Cannes film festival in full swing, Swide exclusively interviewed designers Domenico Dolce & Stefano Gabbana for their unique insights into the world of film.

WHAT TYPE OF CINEMA DO YOU LOVE WATCHING?
SG: I appreciate all types of cinema. I love films that entertain but equally at the same time films that are strong visually. I like comedies and certain directors. The cinema is a magical place to me; it’s the most beautiful language in which to tell a story.

DD: I don’t prefer any one type of genre. I like films that push a question, films that when I leave the cinema I remain thinking about afterwards. The cinema gets me thinking in way few other things can.

DO YOU WATCH OLD FILMS ON DVD?
SG: I even watch them on videocassettes. I still have lots. I like to re-watch Italian neorealist cinema, but also Italian comedies from the 1960’s. I have a personal collection of Toto, Tarantino, and Marilyn films, films that star Sophia Loren, and all of De Sica and Antonioni’s work.
DD: In general I prefer to watch films at the cinema. I have lots of DVDs that I use above all for my research; the cinema is a great inspiration for our work.

ARE THERE ANY FILMS THAT HAVE INSPIRED YOUR WORK, AND IF SO WHAT ARE THEY?
DG: We draw a lot of inspiration from the film "Il Gattopardo" (The Leopard) by Luchino Visconti. It’s the film that has influenced us the most. This season’s collection contains many references to the film. Then of course there’s Fellini, perhaps the best of all and definitely, Michelangelo Antonioni, his work remains incredibly modern and always will, and I'm a big follower of the latest film releases.

ARE ACTRESSES ALSO A SOURCE OF INSPIRATION FOR YOU BOTH?
SG: There are lots. Ingrid Bergman in "Stromboli", Claudia Cardinale in "Il Gattopardo", Anita Ekberg in "La Dolce Vita", Sophia Loren in "Divorzio all'italiana".
DD: These actresses were really muses to us. We can’t also fail to mention Sophia Loren in "La baia di Napoli" and also Anna Magnani and Silvana Mangano.

AND ACTORS?
DG: Marcello Mastroianni, Massimo Girotti, Alain Delon, Giancarlo Giannini, Enrico Maria Salerno, Gian Maria Volontè. Also Gregory Peck, Clint Eastwood and Sean Connery.

DO YOU THINK CONTEMPORARY CINEMA IS AS RELEVANT AS CINEMA OF THE PAST?
SG: Cinema has obviously changed, because the world has changed. The cinema of today maybe appears less interesting because of nostalgia. But who knows, in thirty years maybe two young designers will watch today’s contemporary cinema to find inspiration for their collections.

DD: Cinema has lots of power in that it can not only tell stories, but it can also showcase entire periods, habits, ways of dressing and speaking unlike photography. I think this is why cinema remains relevant.

WHO DO YOU CONSIDER THE GREAT DIRECTORS OF TODAY?
SG: Woody Allen, Wong Kar Wai, Baz Lhurman for "Moulin Rouge", a film I adore. Definitely Pedro Almodovar. The Italians that I consider excellent in their field are Paolo Sorrentino, and I like Virzì.
DD: Martin Scorsese above all. Danny Boyle for "The Millionaire", a really incredible film. In terms of Italians, I like to mention Ferzan Ozpetek, who although is actually Turkish, I think we can consider him part of our culture.

ACTORS AND ACTRESSES THAT YOU ADMIRE?
SG: I consider Meryl Streep and Julia Roberts the true great storytellers. In terms of actors Leonardo DiCaprio is great. Also Sean Penn and Javier Bardem.
DD: I’m a fan of Scarlett Johansson, who is of course also the face of our new make-up collection. I think she’s incredibly talented, and has a natural on screen presence. Actors, let me think... Matt Damon, Keanu Reeves?

WHAT DO YOU LIKE THE MOST ABOUT EUROPEAN CINEMA AND AMERICAN CINEMA?

SG: I think they are increasingly similar. Honestly speaking I don’t think there exists a unique European cinema as there doesn’t exist a unique American cinema.
Generally speaking, American cinema’s strengths are to draw me into their films but it’s an extreme generalisation – I don’t usually tend to ask myself where a particular film is from. I do believe though a new generation of Italian directors and actors are emerging, and as such I think it’s correct to give them encouragement and support. We’re very passionate about this upcoming generation, and follow them carefully.

DD: The Americans tell stories like no other. I admire their capacity create fascinating stories, to the credit of their actors, and also the industry’s commercial approach.
Today, though, like the rest of the world American cinema and European cinema are mixed. Take for example "The Millionaire", an English director, American Production Company, and Indian actors.

WHICH FILM WOULD YOU MOST LIKE TO HAVE DIRECTED?
SG: I don’t think I could ever be a director, actually as a boy I wanted to be an actor.
DD: I’ll confess that I would have liked to direct "Scarface" but I’ll admit I wouldn’t have been able to do anything as brilliant as what Scorsese did.

WHAT FILM WOULD YOU HAVE LIKED TO FEATURE IN AND IN WHAT ROLE?
SG: (Laughing) "The Witches of Eastwick", but in Cher’s role!! Brilliant!
DD: A Totò film. He’s a total genius.

Dec 25, 2009
GF
Source: Dolce & Gabbana
Photo Credit: Photo by Mario Testino courtesy of Dolce & Gabbana

A Thousand Clowns [1965]

2010-03-11T14:04:00.000-08:00

Anii '60 au fost un prilej potrivit pentru o comedie anti-consumerista centrata pe personaj. Din punct de vedere economic, perioada a fost una de avant si auto-motivatie (relevant e faimosul citat-aproape-cliseu al lui Kennedy ''And so, my fellow Americans: ask not what your country can do for you - ask what you can do for your country.'' ). Nu mai era chiar timpul familiilor perfecte din anii '50, compuse din sotul care isi sustinea financiar toata familia, o sotie frumoasa care se ocupa exclusiv de casa, 2 copii si un caine dar.. lucrurile inca mergeau bine si orice american avea in minte faptul ca daca muncesti indeajuns de mult rezultatele vor aparea la randul lor.

Cine este personajul interpretat de Jason Robards? La mimica, gestica, si modul cum isi poarta trupul obosit as risca sa zic ca e un Monsieur Hulot in varianta americana. Genul de om agreabil doar pentru cei apropiati(putini la numar, evident), respinge orice incercare de inregimentare in sistemul de trai cotidian cu replici rapide si inteligente. Fara slujba, cu o casa al carei interior e un haos estetic, singura lui strategie e amanarea. Zi-le ''o fac mai tarziu'' ca sa scapi de ei. Merge pentru o perioada de timp, nimic de zis. Dar ce se intampla cand ai putea pierde o persoana(doua) la care tii din cauza alegerilor tale ''iresponsabile'' de viata? Faci alegerea si devii inca una din figurile automatizate care traverseaza strazile dimineata de dimineata spre casa. Insa nu e asa rau cum pare. Poti face un compromis social fara a te pierde pe tine insuti in acelasi timp.
Situatia duce putin cu gandul la ce reamintea J.Dudley Andrew, un teoretician in chestiuni cinematografice, in cartea sa despre teorii ale filmului. I se atribuie lui Socrate propozitia ''the unreflected life is not worth living''. Asta ar putea spune Murray Burns, personajul nostru. Insa un elev al lui Socrate ar fi replicat: ''the unlived life is not worth reflecting upon''. Ceea ce e corect, in mare parte. Iar cel mai chinuitor este sa reflecti mult la lucruri concrete.

Legat de consumerism si ''noile tipuri de slujbe'', interesanta este inserarea personajului Leo Herman aka 'Chuckles the Chipmunk', o mascota a unui brand de snacks-uri ce aparea la televizior cu propriul numar comic; numar ale carui replici fusesera scrise chiar de personajul principal. O adevarata penibilitate, asa cum e ea creionata in scenete; desi este o slujba ca oricare alta, presupunand aici slujba=serviciu pentru care esti platit, disperarea cu care cineva isi doreste sa fie un mai bun 'Chuckles the Chipmunk' nu poate decat sa provoace rasul. Chiar mai mult decat replicile in sine si glumele fizice.

Murray Burns: Five months ago I was on the subway on my way to work, was sitting on the express same as every morning looking out the window watching the local stops go by in the dark with an empty head and my arms folded, not feeling great, not feeling rotten, just not feeling. And for a minute I couldn't remember, I didn't know, unless I really concentrated, whether it was a Tuesday or a Thursday or a... for a minute it could have been any day, Arn.
I gotta know what day it is. I gotta know what's the name of the game and what the rules are without anyone else telling me. You gotta own your own days and name 'em, each one of 'em, every one of 'em, or else the years go right by and none of them belong to you. And that ain't just for weekends, kiddo.

Mr. Sherlock Holmes

2010-01-17T11:27:00.000-08:00

O data cu revitalizarea eroului(si a companionului sau fidel,Dr. Watson) lui Arthur Conan Doyle de catre Guy Ritchie, ar fi interesant sa ne reamintim si de ecranizarile clasice; doar nu-si inchipuie cineva ca aventurile unui personaj notoriu, de prin 1890, au fost capturate pe pelicula abia in 2009...
Personal, am vazut doar doua astfel de ecranizari: The Adventures of Sherlock Holmes (1939) si The Hound of the Baskervilles(1939).

Basil Rathbone este cu adevarat cum ti l-ai inchipui pe Holmes: rafinat, elegant, cu o superioritate justificata, iar Nigel Bruce in rolul Dr.Watson este la fel de adorabil. Nu este la fel de istet sau la fel de cautat precum prietenul sau, insa il completeaza prin faptul ca este mai conectat la trivialitatile realitatii; singura slabiciune a lui Holmes fiind ca uneori, absorbit fiind de complexitatea cazurilor si incercand sa gaseasca rezolvari, trece cu vederea elementele ce tin de ratiunea unui muritor de rand, la fel de importante (este ceea ce speculeaza si Moriarty atunci cand ii ofera doua provocari, stiind ca va alege crima in detrimentul furtului, desi era o diversiune de la un plan mult mai maret).
Versiunea lui Guy Ritchie din 2009 este mult mai dinamica. Inteligenta, dar eu prefer varianta in care Holmes nu cafteste oameni cu precizie anatomica. Schimbarea se produce si in Watson, care in noua varianta pare mai istet decat inainte: aproape ca il ajunge pe partenerul sau la intuitie. Putin probabil ca star system-ul care dorea ca personajele secundare sa puna in valoare personajul principal, nu sa-l umbreasca, facea din Watson un personaj asa debil in trecut; si ca in prezent cineva si-a dorit sa il reabiliteze. Pur si simplu in '39 se respecta mai fidel ''buchia cartii''.
Avantaje si dezavantaje.
Eu il prefer pe Holmes-ul elitist si rafinat interpretat de Basil(care, umbla vorba, era cam la fel si in viata reala, dand cu sotia niste petreceri exclusiviste si extravagante care ii faceau si pe F.Scott Fitzgerald&Zelda sa fie invidiosi).

Sherlock Holmes: I've decided to accept your case, Miss Brandon. I shall help you all I can.
Ann Brandon: Oh, Thank you.
Jerrold Hunter: We don't want your interference, Mr. Holmes.
Sherlock Holmes: I interfere whenever and wherever I like, Mr. Hunter.

The 50 Most Underappreciated and Unfairly Forgotten Movie Treasures

2009-12-02T08:01:00.000-08:00

Un top cu care sunt de acord si care supune atentiei cinefilului alternative de gen aflate pe undeva intre filmele de popcorn si filmele elitiste.

* articol preluat din Lodown Magazine , iunie 2009.
Autori: Forty, Andibar, Thomas Klein & Sir David Michael

Viral marketing hadn't been invented, people didn't understand the narrative, the topic was too hot to handle, or they were punished with the same release date as Star Wars, Pulp Fiction and the Dark Knight combined. Some movies didn't make it to your local cinema or outside of the festival circuit, your DVD slot, or your attention in general. Most of them should remain buried in oblivion, others, however, are worth digging for - in the realm of your video store, on the internet or in your nerd-buddies VHS/Beta collection. You're probably bored to death of what Youtube or Uporn has to offer and so now, you're in need of some hints on how you can accumulate your cinematic inventories. Therefore Lodown has proudly compiled a biased list of movies gems that haven't received the acknowledgement they should have.

50. Soldier Blue (Ralph Nelson, 1970)
That’s a strange Western. Tagged as the most savage film in history, Soldier Blue depicts the Sand Creek Massacre where cavalry troops slaughtered hundreds of Indians as an act of vengeance. Cruelty on both sides and never seen before graphic violence make you contemplate on US American founding myths. Before its horrifying schlachtfest Ralph Nelson takes a detour, showing an Adam and Eve story featuring Candice Bergen and Peter Strauss – and a dull Western score that sounds almost ironic.

49. Models (Ulrich Seidl, 1999)
Mixing up complete amateurs/real life peeps with actors for the first time in his career, Austria’s enfant terrible Seidl delivers a self-absorbed and generally hateful portrait of the beauty craze and its shallow protagonists. The portrayed Eurotrash models are slutty, drug-addicted and insecure about their physical 'imperfections' while essentially struggling with their existential longings for love and meaning. Not surprisingly it's as unpleasant to watch as Animal Love, Import/Export and his masterpiece Dog Days.

48.
The Trial (Orson Welles, 1962)
While Orson Welles’ mantle has been built on the worship of Touch of Evil, The Third Man and Citizen Kane, his spell binding adaptation of Franz Kafka’s The Trial is often criminally overlooked. With its surreal and disorientating edges and at times remarkable cinematography, a viewing is like discovering where David Lynch learnt all his tricks from. In the film, Anthony Perkins betters his Psycho performance, as the man caught up in the mysterious legal web, where beautiful women (Romy Schneider, Jeanne Moreau and Elsa Martinelli) that you just can’t trust, lurk around every corner.

47. The Tit And The Moon (Bigas Luna, 1994)
Imagine Spanish cinema with childhood problems, emerging sexuality and colourful pictures. Here you are, it’s the Tit And The Moon from one of Europe's most entertaining enfant terrbiles. All you can ask for when a kid needs to cope with his new stepbrother and intensely wishes to suck on his mom’s breast again. Weird and fascinating pictures from the Iberian country where filmmaking still is a proper work of imagination. Maybe it’s the tapas.

46.
Dark Water (Walter Salles, 2005)
Some might be surprised to find this film listed here, but actually it's quite simple: 1. It's probably the best American remake of a Japanese movie since The Magnificent Seven. 2. No other actress suffers as adorably as Jennifer Connelly. 3. New York's Roosevelt Island never looked that creepy. 4. The supporting cast (Tim Roth, John C. Reilly, Pete Postlethwaite) is just excellent. 5. Mr. Salles isn't too interested in Hideo Nakata's obvious horror-fantasies and plays his version more like Repulsion with a ghostly twist. 6. Did we already mention that no other actress suffers as adorably as Jennifer Conelly ?

45. Terror 2000 - Intensivstation Deutschland (Christoph Schlingensief, 1992)

Christoph Schlingensief’s only task is to fight Germany’s boring and indifferent art and media scene. Terror 2000 was his way to show the mental state of Germany right after the unification. And the patient is sick, terminally sick, diagnosed with racism, sexism and imbecility. Brutal satire about common genetically illnesses Germans tend to suffer from. Funny as hell – it’s springtime for Hitler … again?

44.
Testament (Lynne Littmann, 1983)
This came out at the height of the nuclear war scare, but unlike the better-known, flashier TV production The Day After this is all about melancholy and understatement. The film follows a mother from northern California. What she and her neighbours first hope to be a „limited“ nuclear engagement turns out to be the much-feared Big One – there’s no one coming to help them because there might not be anyone left. Slowly, but steadily society starts to crumble and the dying begins. Seeing Mom stretching supplies and trying to give some comfort to her kids and others is a touching, depressing sight, showing her burying her children one after the other is one of the most saddening sights ever. A great, almost forgotten film about an almost forgotten time: If you want to know what living in the 80’s was like, this should be part of your education.

43.
Ich War Neunzehn (Konrad Wolff, 1968)
Terrific, autobiographical film about the end of WW2 in Germany based on director Wolff’s diary. Young German-born Red Army translator Gregor Hecker (an excellent, very young Jaecki Schwarz) returns home in early 1945, the final days of the Nazi regime. He sees the horrors of war, the fear and desperation of the civilians, hard-drinking Russians and stubborn German officers. An unflinching, honest account of the „other“ Germans and the difficulty of working both against as well as for your fellow countrymen. Look for a hint of Russian soldiers engaging in raping and pillaging in one scene – unpleasantness that almost had the GDR higher-ups pull the plug on this incredible film.

42. The Brown Bunny (Vincent Gallo, 2003)
Being unfairly reduced to that infamous blowjob scene and Roger Ebert's statement that Gallo's second directorial effort is the worst movie ever shown at Cannes, The Brown Bunny actually is a much much better picture than the negative hype suggested. Prince Vince plays professional motorcycle racer Bud Clay, a troubled and delicately emotional man on a melancholic mission to California. A stylish, redundant and almost hypnotic vision of a man's inability to accept responsibility for his own misfortune.

41. Scarecrow (Jerry Schatzberg, 1973)
A fascinating road-movie about two drifters, head-strong ex-con Max (Gene Hackman) and naive sailor „Lion“ (Al Pacino) who travel across early 70’s US searching for their dream(s). For Max that’s opening a car wash (?) in Pittsburgh (??), for the meek, friendly Lion it’s getting back to his woman and the kid he’s never seen. Slowish, touching and offbeat, the movie is filled with weird, funny, disturbing bits. Of course, old-time buddies Pacino and Hackman spent a couple of weeks doing research, drifting about and hanging with have-beens and outsiders, method-style.

40. Illtown (Nick Gomez, 1996)
Nick Gomez is by all means one of his generation’s most gifted directors. Unfortunately, he is one of the most underrated storytellers as well, so he now earns his money directing episodes of TV shows like The Shield, Sleeper Cell or Dexter. His third opus Illtown is a sinister tale about friends involved in a prosperous drug business. Unfortunately one of the sellers dies and mistrust and disloyalty enters the game. With Michael Rapaport, Adam Trese and Lili Talyor.

39. Southern Comfort (Walter Hill, 1981)
A group of National Guardsmen head deep into the marshes of Louisiana on a routine training mission and suddenly find themselves in the middle of Cajun Swampbilly hell. Slowly paced but intense, pessimistic but not crestfallen, this backwood thriller turned Vietnam allegory is Hill's forgotten masterpiece, no doubt about it. The actual filming was way over schedule thanks to the director's sense of perfectionism: filmed on location, almost everybody in front and behind the camera came down with a nasty flu.

38.
Fear X (Nicolas Winding Refn, 2003)
Having left Copenhagen's mean streets for a trip into small town America, Refn tells a compelling and heavily stylised murder mystery. The always-reliable John Turturro plays an emotional unstable, troubled security guard trying to make sense of the killing of his wife. Soon the protagonist as well as the audience completely loses touch about which scenes are subjective recollections of events and which aren't. Scripted by Hubert Selby Jr., Fear X is an overlooked exercise in enigmatic atmospherics.

37. The Boy Who Cried Bitch (Juan José Campanella, 1991)
Director Campanella stated back then, that he wanted to explore what "Charles Manson, the Hillside Strangler, and John Hinkley were like as children", and boy, did he do a convincing job. Golden boy Harley Cross delivers a scarily explosive performance as a troubled kid, whose sociopathic behaviour lands him in a mental institution where he falls in love with a neurotic girl. Unfortunately, his downhill spiral continues and he soon finds himself in a depressing finale back home with his overstrained mother and a loaded gun.

36. Bad Santa (Terry Zwigoff, 2003)
It’s a simple plan: Put on the Santa suit, take your short buddy with you as an elf, work for department stores as rent-a-Kris Kringle, rob the place and kick back for another ten months. That’s what Billy Bob Thornton and Tony Cox have been doing quite successfully for years, but Santa can’t really do it anymore. When the barely functioning drunk who has some major issues ends up playing surrogate dad for a chubby kid, he starts seeing the appeal of a less sleazy lifestyle. Sort of. Like The Ref, an excellent antidote against the sugar-shock that is Christmas, this will have you laugh, smirk and nod your head a lot. Funny as hell, quirky stuff.

35.
The Little Girl Who Lives Down The Lane (Nicolas Gessner, 1976)
Overshadowed by her intriguing performance in Taxi Driver, this mystery/drama/thriller made even Jody Foster feel uncomfortable. It’s about a young girl living in a house, allegedly with her father, and a secretive past, none of the neighbours are familiar with. Macabre and disturbing movie. That was what Jodie Foster also sensed as she was asked to show some more skin, being 14 years old.

34. Amateur (Hal Hartley, 1994)
Hartley’s movies you either love or hate, there’s no middle ground here, his stylised conversations, offbeat characters and WTF?-dramatic techniques are too specific for the mainstream. This wild ride showcases Hartley’s ideas in a very accessible, Coen-like way, though. „How can you be a nymphomaniac and never have sex?“ nun-turned-pornographer Isabelle Huppert is asked. „I’m choosy,“ comes the reply. Can friendly amnesiac (Martin Donovan) discovering what he did and who he was, turn his life around and start over? Will Elina Löwensohn (cute and mysterious as ever) be any help – or is she looking for some well-deserved payback? Life IS weird, Hartley seems to say, and, yes, you can go home again.

33.
The Medusa Touch (Jack Gold, 1978)
Para-psychological thriller that could only have been made in the 70s. Richard Burton stopped re-marrying Liz Taylor to appear as a telekinetic writer who causes death and catastrophes by solely thinking about it, even as he is hooked to a life support system in a hospital after being almost beaten to death. Lino Ventura investigates... An amazing thriller that is surprisingly located somewhere in a niche between The Manchurian Candidate, Carrie and The Parallax View.

32. Bubble Boy (Blair Hayes, 2001)
Fronted as an anarchic screwball comedy about a boy with no immune system that is forced by his parents to live inside a plastic bubble, Bubble Boy must stand as the most un-Disney, Disney film ever. As the film transpires into a road movie across America with Bubble Boy encountering a freak circus, Jesus army, female mud-wrestlers, and an Indian ice cream man , the film manages to take the piss out of the disabled, Christians, Jews, Hindus, Asians, midgets – basically everybody. With some international Buena Vista (Disney) offices refusing to release the film, Jake Gyllenhaal’s career should have been over before it started, especially when Donnie Darko was banished from screens, when it was considered bad taste after the event of 9/11.

31. Something Wild (Jonathan Demme, 1986)
Ray Liotta’s a psychopath (no, really!) in Demme’s superior variation on After Hours, while Melanie Griffith brings considerable hotness (would I lie to you?) to her role of a free-thinking, grungy vamp in desperate need of a „nice guy“ to take to her small-town class reunion. Jeff Daniels is the good, boring citizen she chooses or rather: kidnaps to play the part. All would have worked out nicely if her ex wouldn’t have shown up as well, looking for some payback. Excellent, surprisingly violent film that offers lots of twists and could have, should have, catapulted Demme to the top of US directors. It didn’t.

30. The War Zone (Tim Roth, 1999)
Utterly fucked up family life illustrated in Roth’s depressing but quite gripping directorial debut. Leaving the hustle and bustle of London behind, a family moves into a cottage in the countryside near Devon. The sky is grey, the teenage kids are bored – till 15-year-old Tom (Freddie Cunliffe) starts suspecting there’s something weird going on between his 18-year-old sis (Lara Belmont) and his jolly dad (Ray Winstone). An emotional car crash in extreme slo-mo, a film about incest that will leave a very, very bitter taste in your mouth and quite disturbing images in your head. In other words, a dark, awesome experience.

29.
Jesus' Son (Allison Mclean, 1999)
Portrait of a young man as a junkie: Billy Crudup stars as FH (yup, „Fuckhead“) who drifts through the early seventies, substance abuse and unexpected relationships. Drugs are neither glamorised nor demonised but instead portrayed as a catalyst of the time – FH hooks up with a hippie girl (Samantha Morton) and a down on his luck bum (Denis Leary), later works at a hospital with Jack Black, where he also meets burned-out Dennis Hopper. Edgy, bittersweet, darkly funny and very inventive.

28. Come And See (Elem Klimov, 1985)
It's an expressionistic nightmare about war that follows an innocent kid from Belarussia on his way into insanity. This overlooked Russian masterpiece almost works as an equivalent to Coppola's Apocalypse Now, even though these movies are worlds apart in terms of the cinematic pallette they're using. Klimov's images are haunting, surreal and downright dirty, the sound he's using is borderline cacophonic. Rumors are that he even used hypnosis on his young lead to influence his performance.

27. Thumbsucker (Mike Mills, 2005)
Being different isn't necessarily bad, that's at least what artist/filmmaker Mills is (convincingly) telling us in his feature film debut that got strangely overlooked outside the festival circuit. The coming-of-age story centres around an insecure 17 year old who has to realise - with a little help from his New Age dentist and a shady TV actor - that seeking self-improvement with rigid commitment doesn't automatically lead to acceptance and happiness. It's a charming, honest and in terms quirky movie with highly charismatic teen performances from Lou Pucci and Kelli Garner.

26.
To Live And Die In L.A. (William Friedkin, 1985)
This might very well be one of the best films of the Eighties, a hard-hitting, inventive crime drama filled to the brim with cynicism, anxieties, garish colours and a Wang Chung score. Macho Secret Service Agent Chance (William Petersen) desperately tries to nail master counterfeiter Eric Masters (Willem Dafoe) who killed Chance’s partner. This goes horribly wrong: Bending, if not breaking the law to get his man, Chance proves no match for Masters. An excellent companion piece to Michael Mann’s L.A. crime stories Thief or Heat, the film not only sports a nice, early performance by John Turturro (as Master’s sleaze ball underling) but also a car chase sequence that puts both Bullitt as well as Friedkin’s own French Connection to shame.

25. Beautiful Girls (Ted Demme, 1996)
One of the best writers Hollywood has to offer came along with this little story about a musician coming back to his hometown meeting up with his buddies and falling almost in love with teenager Natalie Portman (no, not Léon). Scott Rosenberg penned this post-slacker romedy years before he used the setting again for the show October Road, dealing with love, trust, friendship and that little beast called expectation. In 2002 director Ted Demme deceased, whereupon The Afghan Wigs, also starring in Beautiful Girls, dedicated an album to him.

24. The Heart Is Deceitful Above All Things (Asia Argento, 2004)
The best hoax in literature since the Bible. Maybe. At least it was cleverly executed. JT Leroy, drug addicted, HIV positive, and a former rent boy, became a writer, journalist and interviewer for I.D. and The Face. Followed by this compelling adaptation of his biographical book by Asia Argento, real life daughter of horror-meister Dario Argento. Somewhere in between, the scheme was uncovered. JT Leroy and his life was only fiction. Too bad. But who cares? This edgy film about a fucked-up mother and her little kid is still a perfect downer, even without this hoax story.

23.
Niagara, Niagara (Bob Gosse, 1997)
Tour de Tourette. Fuck! A road-movie to Canada turns into a challenging trip about love and its boundaries for an underrated Robin Tunney and the guy who was seduced by Drew Barrymore in ET. Cunt! Bob Gosse tells an emphatic story of affection and tolerance without getting trapped in a voyeuristic mental disability show like Rain Man. Fuck! Fuck! Thanks to Miss Tunney’s outstanding performance as a fascinating woman plagued with Tourette's Syndrome.

22.
Straight Time (Ulu Grosbard, 1978)
Originally meant to be Dustin Hoffman’s directorial debut. Based on career-criminal Edward Bunker’s incredible book No Beast So Fierce the film follows small-time crook Max Dembo (Hoffman) who just got out of jail and tries to start over. For a change it is not (or not only) the „system“ that gets him back into a life of crime but rather his own weakness, a vicious cycle of false friends, easy money and a somewhat sheltered life behind bars. Great film with an excellent cast – Harry Dean Stanton and Gary Busey play supposedly reformed ex-con buddies of Dembo, M. Emmet Walsh his unpleasant parole officer and a very young (and very cute) Theresa Russell his girlfriend. Never left the mark it should have. Too bad.

21.
Cure (Kiyoshi Kurosawa, 1997)
It's a high-concept detective story turned serial killer movie turned hallucinatory apocalypse. It's about a seemingly senseless epidemic of interconnected murders and loneliness and hypnosis. It's slow-paced, elliptical, and highly exceptional. And most importantly, it's an ambitious example of pleasingly abstract, psychological, eerie and atmospheric filmmaking by the Japanese master of offbeat horror. Just don't expect any kind of conventional resolution to this cinematic enigma.

20. The Blackout (Abel Ferrara, 1997)
A downward spiral of excess and guilt, a motif commonly used by maverick filmmaker Abel Ferrara. The Blackout is the result of a fierce, drug induced “rock out with the cock out”-night in Miami where Hollywood actor Matthew Modine met a girl. Something happened, most probably. Months later, now living with Claudia Schiffer and joining AA, Modine is still haunted by blurry memories. What happens in Miami, won’t stay in Miami. Dark and bitter, Ferrara going Korsakoff. On the set, Ferrara left his actors alone without any directing orders. Only to cater for his own recreational drug needs.

19.
Man On The Moon (Milos Forman, 1999)
Directed by Milos Forman? Andy Kaufman? 'Not another movie about a crazy Teutonic musician', you might have thought. But this here is a hilarious bio picture about comedy genius Andy Kaufman from TV’s Taxi who later turned into an inter-gender wrestling champion. It’s also about Tony Clifton, Kaufman’s alter ego and nemesis. Question remaining: How could Kaufman fake his own fake death? And believe it or not, Jim Carrey as Andy Kaufman is simply stunning.

18.

The Pope Of Greenwich Village (Stuart Rosenberg, 1984)
The story of two small-time hustlers getting caught up with the mafia and corrupt NYPD on the streets of New York is every bit as good as Mean Streets (if not better). Generally overlooked by audiences and critics alike, the film’s lack of recognition proved to be the final straw for Mickey Rourke, who quickly became disillusioned with the film industry, leading him to squander his once great promise and eventually ditch acting to take up boxing. Similarly fellow acting maverick co-star Eric Roberts soon hit the skids after drugs and a volatile personal life led to a deciding drop in quality of his work and choices.

17. Rounders (John Dahl, 1998)
“You’ve got to play the hand you’re dealt”, with Rounders they played aggressively fast. Too fast to cash in on the current Poker hype. So this gambler piece was not a box office success despite its excellent cast (Matt Damon, Edward Norton, John Malkovich and Famke Janssen) and its superb directing and writing. Unfortunately a sleeper – but the best movie about gambling since Cincinatti Kid or Pokerhontas.

16.
Pixote (Hector Babenco, 1981)
This savage, harrowing and unfairly forgotten critique of social indifferences and Third World poverty could easily be considered an antecedent of the still highly popular City Of God. Being a million miles away from the glossiness of aforesaid picture, Pixote prefers a documentary-like, grim and plain look that's close to Italy's Neorealists. Structured in two parts (life in a juvenile reformatory and on the streets of Sao Paolo), the film's biggest success lies in the pitch-perfect casting of real life street kids, with leading man Fernando Da Silva being tragically killed by police bullets in 1988.

15.
Love Liza (Todd Louiso, 2002)
Without a doubt, Philip Seymour Hoffman is the best actor of his or any other generation at this very moment. Love Liza offers you the chance to participate in his way down, as he mourns his wife’s suicide unable to accept help from his mother-in-law, his friend or workmate. Inhaling gasoline fumes he only seeks temporary relief. Stunning character study by heavyweight actor Hoffman.

14. El Milagro de P. Tinto (Javier Fesser, 1998)
An old and slightly confused (as in 'weird as fuck') couple first adopts two Martian midgets with a soft spot for soda, then a tall, escaped mental patient while trying to save their communion wafer business in rural Spain. Losing itself in subplots about time-travelling, religion, musical interludes, b-movie horror and an undercover E.T. hunter working as a racist handyman, P. Tinto is an alarmingly imaginative, surreal, sweet and downright strange, big celebration of absurd ideas by former commercial maverick Fesser.

13.
River's Edge (Tim Hunter, 1986)
Forced to work in television since the early 90s, Hunter's uncompromising study of teen ambivalence is a powerful, ugly, disturbing and ridiculously under-seen film. It's a pre-Kids manifest of troubled teenagers victimised by bad parenting and an utter lack of angst, with over the top histrionic performances by Crispin Glover and Dennis Hopper as well as early career steps from Keanu Reeves and Ione Skye. Not surprisingly, this movie feels even more relevant today than it did 20 years ago.

12.
Lone Star (John Sayles, 1996)
So you love Tommy Lee Jones’ Three Burials and own No Country For Old Men on disc but haven’t seen this? Go and watch this awesome tale from the US-Mexican Frontera, like, NOW. Well-observed social drama as well as contemporary western, this is all about the sins of the father (well, and mom’s, too): Small town sheriff Deeds (Chris Cooper) starts investigating a crime that happened decades ago, that nobody seems to care about and which may have been committed by his late dad, a local hero. Searching for answers he not only discovers the lies that this border community are built on, but also starts to understand his own life. With a terrific performance by Kris Kristofferson as long-gone racist and corrupt Sheriff Wade who got what he had coming.

11. The Swimmer (Frank Perry, 1968)
Neddy Merrill appears out of nowhere cladded just in trunks, willing to make his way home by swimming through all the pools in his wealthy neighborhood.
What seems to be light entertainment in the beginning turns out to be a psychic mindtrip. Merrill´s conversations over drinks with his neighbors are revealing that he´s obviously suffering from suburban amnesia, denying that his former life vanished into thin air. Physically almost naked he´s getting psychically undressed bit by bit with every pool he crawls and every drink he pours.

10. Love & A 45 (C.M. Talkington, 1994)
In the end there are only two things that matter: Renée Zellweger and C.M. Talkington. The debut director only came up with two other feature films, while his star… well, you probably heard of her career moves. Before Botox and box office madness Renée Zellweger was considered to be Arnie’s Austrian niece. She plays the über-cute love interest of gangster hubby Gil Bellows, hunted by the police and a psychotic Rory Cochrane. Drugs, cameos, violence and funny lines, it’s an archetype of a 90ies independent movie madness. It's like True Romance, only better.

09. El Topo (Alejandro Jodorowsky, 1970)
Admittedly, this midnight movie beauty here has a strong cult following already, thanks to John Lennon's recommendation and Allen Klein's business sense, still it's a shame that El Topo is reduced to this Mexican magical mystery tour for stoners only. In fact, it's an artsy, gory, metaphorical, metaphysical, fairly deranged and highly entertaining, psychedelic Spaghetti Western magical mystery tour that has to be seen to be believed. Or as Jodorowsky himself put it: "If you're enlightened, El Topo is a great picture. If you don't understand it, you're a limited asshole."

08. Tian Mi Mi - Comrades (Peter Chan, 1996)
Tell your best buddy that the film he's about to see deals with themes of relationship, sexuality, gender and morality and you'll see him running before he can even scream 'chick flick!' at you. Well, Comrades has all these ingredients and further adds subplots about cultural identity loss, fate, materialism, cult of personality and even H.I.V., but thanks to Chinese indie-director Chan and his stunning leads Maggie Cheung and Leon Lai, this isn't an exercise in heavy melodrama but one of the most memorable romances ever captured on celluloid.

07. Toto Le Héros (Jaco Van Dormael, 1991)
Fate is a cruel bastard, especially if you're consumed by hate and jealousy for someone who you're convinced has stolen your life from you: parents, childhood, opportunity, love, education, and most importantly happiness. Van Dormael's debut plays out like a dream-like fantasy about life and what we make of it. A compelling tale that combines drama, mystery and pitch-black comedy. It's tragic and funny, nihilistic but not cynical. And even though it's about death as well, it offers all the reasons to stay alive.

06.
Etat De Siege (Costa-Gavras, 1972)
Brilliant political thriller by Costa-Gavras, his trademark actually. Uruguay in the early 70s, the left-wing Tupamaro guerrilla kidnaps an official of the US Agency for International Development. While the search for the kidnapped man causes police brutality, the interrogation of the official reveals the involvement of the US government aka the CIA. Splendid agitation and revolutionary education, far from being neutral like a Swiss cheese.

05.
The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford (Andrew Dominik, 2007)
Jesse James was arguably the best film of 2007, unfortunately it tanked terribly at the box office, regardless of its star power (Brad Pitt, Casey Affleck, Sam Rockwell). Maybe a 160 minute long, dark, poetic, epic Anti-Western that turns into an intense and ambiguous intimate play in its final act but lacks clear descriptions of heroes and villains wasn't everybody's cup of moonshine whiskey. Still, it proved that every once in a blue moon major studios are still able to produce a piece of art so awe-inspiring, it's almost painful to watch.

04.
Glengarry Glen Ross (James Foley, 1992)
The screen-adaptation of David Mamet’s Pulitzer-winning play is one big firework of verbal assault, malice, manliness, and capitalism at its worst. A champion’s league all-star cast, with a scene-stealing Alec Baldwin as an economic hit man and a late Jack Lemmon, whose out-of-luck character clearly delivered the blueprint to The Simpson's Gil Gunderson, hangs out in a run-down real estate office over a 24 hour period. What could've been a dull update on Willy Loman-land actually is an exercise in high-powered dialogue and scarily precise acting.

03.Your Friends & Neighbours (Neil La Bute, 1998)
No violence and no skin but Neil La Bute’s tale of immorality was almost given a NC-17 rating, close to a XXX verdict, only because of its drastic dialogues and resentful depiction of modern relationships and the possibilities of conflicts and variations within three couples. Think of the bathroom scene in Eastern Promises, see here the extension without any physical violence, only a little speech. Killer cast: Catherine Keener, Nastassja Kinski, Aaron Eckhardt, Jason Patric and Ben Stiller.

02. Day Of The Locust (John Schlesinger, 1975)
While Mr. Schlesinger will always be remembered for Midnight Cowboy and Sunday Bloody Sunday by the very majority of cinophiles, it is this rather vicious and slightly surreal Depression-era Dream Factory drama that still feels fresh, vivid and utterly unique. Locust follows a handful of weird and surprisingly unsympathetic characters getting lost in the soul-sucking excess of 30s Hollywood on their quest for stardom. Unforgettable for its hallucinatory finale, Donald Sutherland as Homer Simpson (!) and the most obnoxious kid that ever walked the earth.

01. Keane (Lodge H. Kerrigan, 2004)
Owner of a broken heart. And mind. And soul. The most underrated director/writer of our times delivers another in your face, yet highly intimate portrait of a lost individual whose life is a hurricane of delusions. Brilliantly played by Band Of Brothers' Damian Lewis, Keane is a reductive analysis of a borderline psychotic young man stuck in the morass of modern anxieties, but still struggling to become socially presentable. It's a raw, intense and heartbreakingly sad movie. It's nothing less than a modern masterpiece.

''Antichrist'' - Lars von Trier

2009-11-28T06:17:00.001-08:00

Filmul din 2009 a reusit sa socheze destul de mult (e vorba de Lars von Trier aici..nu ne asteptam la nimic curat si senin, nu?). Mult mai eficient decat filmele cu pretentii horror, el reuseste sa te debusoleze de la inceput pana la final..incepe in forta, continua sustinut, si se sfarseste la fel de glorios. Si se intampla inca un fenomen: imaginile sunt atat de bine realizate incat reusesti sa te detasezi de fapta ''oribila'' aratata si sa admiri scurgerea lenta a unei picaturi de apa de langa. In privinta atentiei pentru detalii, von Trier este un Tarkovski care stie cand sa se opreasca din contemplat.
In mod cert aici imaginile sunt mai importante decat cuvantul.

La inceput a fost iubirea, detasarea de lumea exterioara si lipsa perspectivei singuratatii.

Apoi durerea, incercarea de a uita, indoielile asupra persoanei iubite si tentativele medicale de reabilitare esuate.

Ce inseamna cu adevarat singuratate? Nature is Satan's church, afirma Ea.

E nevoie de mult mai mult decat tehnici de psihologie avansata ca sa patrunzi in mintea persoanei iubite, iar regulile civilizate s-ar putea sa nu se mai aplice in natura.

...unele lucruri pur si simplu nu pot fi combatute.

O analiza pertinenta a simbolisticii filmului poate fi gasita aici.

(500) Days of Summer

2009-11-15T02:10:00.000-08:00

This is a story of boy meets girl. The boy, Tom Hansen of Margate, New Jersey, grew up believing that he'd never truly be happy until the day he met the one. This belief stemmed from early exposure to sad British pop music and a total mis-reading of the movie 'The Graduate'. The girl, Summer Finn of Shinnecock, Michigan, did not share this belief. Since the disintegration of her parent's marriage she'd only love two things. The first was her long dark hair. The second was how easily she could cut it off and not feel a thing. Tom meets Summer on January 8th. He knows almost immediately she is who he has been searching for. This is a story of boy meets girl, but you should know upfront, this is not a love story.

Asa ne introduce in atmosfera naratorul in filmul care va derula cele 500 de zile in care personajul principal a interactionat cu iubirea vietii lui(sau cel putin asa credea), Summer. Era chiar necesar un film romantic inteligent, caci in ultima vreme genul se depreciase semnificativ din cauza comediilor pe banda rulanta cu acelasi final fericit si siropos. Iubirea e complexa, viata e la fel, nu are rost sa simplificam totul ca intr-un basm cu linii clare bun/rau. Poate ca filmul te deprima putin, dar mai mult ca orice te provoaca sa gandesti.
Ce inseamna ca ai gasit o persoana despre care poti spune ca iti poti petrece toata viata alaturi de ea? Dupa cum zice Rachel, fetita precoce din film: Just because she's likes the same bizzaro crap you do doesn't mean she's your soul mate. Strike one. Entuziasmul te poate cuprinde cand gasesti o persoana care iti impartaseste pasiunile, dar nu e de ajuns si uneori nu e nici necesar. Pana la urma nu stai cu cineva care e amicul tau de la clubul de sah.
Este posibil sa dezvolti o obsesie pentru o persoana crezand ca ai ratat sansa vietii tale? Desigur: Tom, I know you think she was the one, but I don't. Next time you look back, I think you should look again.
Strike two. Cand oamenii se ''indragostesc'' au tendinta sa vada doar calitatile persoanei sau doar partile bune din relatia respectiva. Insa uita un lucru: iubirea nu exista fara reciprocitate. Daca te-ai chinuit singur sa construiesti ceva frumos, probabil ca vei fi putin dezamagit si contrariat de faptul ca nu ti-a reusit.

Si ceea ce mai transpare din film este faptul ca nu e de ajuns sa spui ca ''suntem doar prieteni'' cand arati prn comportamentul tau altceva; dupa cum nu e de ajuns sa faci un pact de tipul ''ne petrecem timpul impreuna, dar nu o sa ne indragostim unul de altul,ok?''. Asuma-ti responsabilitatea pentru sentimentele tale.

O mostra din soundtrack-ul inspirat al filmului:

The Clash - Train in Vain

Carrie (1976)

2009-11-01T12:42:00.000-08:00

Nu sunt un fan al genului horror si am mai spus asta cu ocaziile anterioare. Foarte rar se gaseste ceva care sa te sperie cu adevarat, si atunci cand se intampla, are aproape aceeasi probabilitate cu momentul in care telefonul care suna in miez de noapte te face sa tresari. Am vazut de toate. Clovni, ventriloci (desi Dead of Night are farmecul lui..), macelari psihopati, adulti ramasi cu sechele din copilarie, creaturi fantastice, si mai ales sfidatori ai mortii. Realizatorii de filme ating ei o coarda sensibila aici: ce ne sperie pe noi chiar mai mult decat moartea? reversibilitatea ei, desigur. Reincarnarea in forme dragalase in aparenta diabolice in esenta (de exemplu criminalul cu sufletul prins in papusa Chucky), posibilitatea de a te tari efectiv intr-o tentativa de existenta in care singurul scop sa fie razbunarea sau intelegerea a ceea ce ti s-a intamplat inainte sa mori si, cea mai si cea mai oribila perspectiva, sa fii urat i.e. sa arati ca un cadavru viu.

Filmul din 1976 facut dupa scenariul lui Stephen King se joaca cu multe idei.
Avem pe de o parte ideea religiei practicate in mod abuziv si cum rugaciunile, citatele din Biblie si statuetele cu Iisus pot parea mai malefice decat orice altceva. Pledez pentru mama lui Carrie ca fiind personajul cel mai terifiant de acolo. In mod special pentru prezenta scenica si pentru fervoarea cu care isi spune cuvintele ( mai jos doua citate elocvente).

''And God made Eve from the rib of Adam. And Eve was weak and loosed the raven on the world. And the raven was called sin. And the first sin was intercourse. The first sin was intercourse.''

''I should've killed myself when he put it in me. After the first time, before we were married, Ralph promised never again. He promised, and I believed him. But sin never dies. Sin never dies. At first, it was all right. We lived sinlessly. We slept in the same bed, but we never did it. And then, that night, I saw him looking down at me that way. We got down on our knees to pray for strength. I smelled the whiskey on his breath. Then he took me. He took me, with the stink of filthy roadhouse whiskey on his breath, and I liked it. I liked it! With all that dirty touching of his hands all over me. I should've given you to God when you were born, but I was weak and backsliding, and now the devil has come home. We'll pray.''

Apoi avem a face cu o fata retrasa, bataia de joc a tuturor smecherilor de liceu, care are puteri telekinetice(inca un semn ca e plina de pacate, dar acum se poate apara... ). Si se apara, praise Jesus, cu prisosinta in cadrul evenimentului unic in viata numit Balul de Absolvire.Carrie e doar o fata cu aspiratii la normalitate, ne sugereaza scenariul. Citeste pe ascuns sfaturi de machiat, se uita pe furis la un baiat, sesizeaza din ce in ce mai puternic lipsa de logica a mamei sale si a tuturor bolboroselilor religioase. Si are parte de acceptare intr-un final, pana la un punct.
Caci exista ceea ce se poate numi ''picatura care umple paharul'', sau in cazul acesta ''o farsa prea mult''...

Planes, Trains & Automobiles

2009-09-26T08:03:00.000-07:00

O comedie din anii '80 (in cazul de fata 1987)poate suna foarte neatragator in ziua de astazi. Insa daca esti de acord ca unele lucruri nu se invechesc niciodata, chiar si comedia care la prima vedere ar fi cel mai perisabil gen cinematografic, apreciezi cu atat mai mult filmele de atunci. Chiar daca exista tendinte, curente care au succes in anumite perioade, ca si in moda ele raman dragi celor care le inteleg si se identifica cu ele.
Comedia a fost multa vreme un gen subestimat si marginalizat de elitistii cinematografiei. Cum se poate compara ea cu o drama, cu un film de autor, cu filmele care reprezinta adevarata filosofie pe pelicula? Robin Williams, in discursul de acceptare a premiuliu Cecil B.DeMille pentru intrega activitate(se decerneaza in cadrul Globurilor de Aur) a facut un intreg repertoriu comic pe voci si a mentionat ironic:''And you allow us to be in the room with the adults. You nominate us. You even have a category for us. Comedy...''

Planes,Trains and Automobiles este genul de film pe care il vezi in copilarie si iti ramane intiparit in memorie, astfel incat ori de cate ori il revezi iti da aceeasi stare. Si mai este genul de comedie a carui actiune poate fi rezumata in fraza ''ce iese prost poate iesi si mai prost''. O calatorie fireasca cu avionul se poate transforma intr-un sir nesfarsit de ghinioane (''de care vom rade intr-o zi, dar nu acum''), si testarea diferitelor mijloace de transport se dovedeste la fel de inutila.

Steve Martin este un actor remarcabil, mai ales in roluri de barbat cu o cariera de succes care antipatizeaza oamenii simpli. Oameni simpli precum Del Griffith, un amarat vanzator de inele de perdele de dus (o parte din farmecul genului comic este gasirea unoer elemente existente in viata reala,dar ignorate de cele mai multe ori, putin exagerate si trivializate- cine naiba s-a gandit in viata lui ca ar exista persoane care vand shower curtain rings?). John Candy este cu siguranta unul dintre cei mai interesanti actori(din pacate, nu a avut o viata prea lunga ca sa ne ofere mai multe ipostaze). Aproape ca poti intelege gradul de disperare la care ajunge domnul Neal Page(personajul lui Steve Martin)in compania acestui ''penal'' cu un zambet permanent intiparit pe fata, care pare a fi o sursa de ghinion ori de cate ori il insoteste, si care, si mai enervant, reuseste sa para agreabil oamenilor din jur in ciuda intelectului subunitar (oarecum...caci in mod ciudat tocmai toleranta este o dovada de inteligenta).
Exemple de glume à la Del Griffith:
''Six bucks and my left nut says we're not going to be landing in Chicago.''

''Gus: Del Griffith! How the hell are ya?
Del: Well, I'm still a million bucks shy of bein' a millionaire.''

''Our tickets are only good to St. Louis. St. Louis to Chi-town is booked tighter than Tom Thumb's ass.''

O scena care arata pe deplin capacitatile celor doi:

Vechi versus nou: House on Haunted Hill [1959/1999]

2009-09-15T13:30:00.000-07:00

Avem aici doua filme asa-zise de groaza. Originalul,din 1959, si remake-ul din 1999 (si un remake ar remake-ului, dar deja devine plictisitor..).
Merita vazul filmul din 1999? Desi beneficiaza de multi actori buni, nu prea produce fiori. Geoffrey Rush este totusi un bun inlocuior al lui Vincent Price, malitios aproape spre patologic, plictisit de normalitate si cotidian, gata sa faca din viata un joc cu miza.
Relatia dintre gazda cea bogata si sotia lui este un fel de Who's Afraid of Virginia Woolf, insa impinsa la extrem, in care uciderea celuilalt e o posibilitate ca oricare alta.
What husband hasn't, at some time, wanted to kill his wife? What husband hasn't had a thousand opportunities to do it in such a way so that he'd never be suspected? , zice domnul Frederick Loren. Probabil ca nu e deloc o gandire gresita, doar ca putini incearca sa o puna efectiv in aplicare. E ca in banala declaratie ''imi vine sa te omor'' spusa in seara de dinainte ca destinatarul vorbelor sa fie ucis. In ochii tuturor ai fi putut sa o faci, nu?

De ce e varianta din 1959 mai buna decat cea din 1999?
Pentru ca e mai subtila, cum se intampla de obicei. Nu este de calibrul unui Psycho, de fapt mai mult ca sigur nu provoaca nici o tresarire musculara in timpul vizionarii. In 1999 avem mai mult sange, mai mult efect ''gore'', putin erotism si un deznodamant( finalul in varianta din 1959 este lasat in aer). Dar are un fel de a nara care duce cu gandul la povestirile lui Edgar Allan Poe (cu alte cuvinte, mai mult intunecate si sinistre decat episoade din macelarie). Deloc intamplator ca Vincent Price este un obisnuit al adaptarilor cinematografice dupa nuvelele lui Poe. Vocea lui este, ca si cea a lui Boris Karloff, vocea care ai fi vrut sa te intrige cand erai mic si speriat de intuneric.

Ce e interesant la film este ca pune doua probleme:
1. cum poti testa psihologic atractia oamenilor fata de bani (de genul:''cat ai fi dispus sa risti/ce ai fi dispus sa faci pt o suma de bani?'' dar cred ca deja destule reality show-uri au raspuns la interbarea asta.. )

2. care sunt limitele unei casnicii. Pot fi la un moment dat resentimentele atat de mari incat sa urasti persoana de tine dar totusi sa nu o parasesti, dorind sa o chinui totodata?

Seinfeld

2009-08-20T10:43:00.000-07:00

Desi sunt destui care considera ca serialele cu rasete pe fundal le insulta inteligenta, se poate face abstractie de aceasta ''terapie fortata prin ras'' si atunci realizam ca esenta sta in dialoguri. In cuvintele alese (cu banalul sau ineditul lor- ambele duse la extrem au acelasi efect comic), legatura lor cu realitatea si asocierea lor cu autorul.
Seinfeld are acelasi farmec si dupa mai mult de un deceniu pentru ca este un serial ''despre nimic'', asa cum il caracterizau Jerry si George. Nimic concret, insa despre toti si toate, sau cum ar zice Simona Popescu, ''Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine''. Ce poate fi mai complex decat societatea, cu absurditatile ei si situatiile care nu au nici o legatura cu ratiunea; nu e tocmai hazard, insa ceea ce s-a vrut la inceput a fi ordine si disciplina uneori da efecte adverse.

Personajele sunt destul de dezaxate comparativ cu restul populatiei, si scenaristii speculeaza mereu acest lucru. Ori de cate ori Jerry, George sau Elaine au o relatie, trebuie ca ceva sa fie in neregula cu persoana respectiva (are maini de barbat,a luat gonoree dupa ce a condus pe saua unui tractor, isi vopseste fata in timpul meciurilor, este credincios si asculta posturi de radio religioase s.a.m.d..).
Sansele de a te confrunta tu insuti cu asa ceva pe parcursul vietii sunt destul de mici, insa nu 100% imposibile si tocmai acest lucru genereaza comicul.
De asemenea, nimic nu ar fi pe deplin pus la punct fara prietenia dintre cei 4(care e un ideal). Pentru ca de cate ori cineva are o problema, acea problema ii afecteaza si pe ceilalti, uneori in mare masura. Si intamplarile se succed ca intr-un joc de domino pana cand totul devine atat de penibil incat nu mai conteaza.

O selectie de momente absurde, patetice si/sau amuzante:

[sezonul 9, episodul Serenity Now ]

[sezonul 5, episodul The Fire ]

[sezonul 4, episodul The Old Man]

[sezonul 8, episodul The Susie]

[sezonul 4, episodul The Cheever Letters]

[sezonul4, episodul The Opera]

[sezonul 4, episodul The Contest]

Broken English (2007)

2009-07-01T14:47:00.000-07:00

Din cand in cand e necesara si vizionarea unui film recent cu tema romantico-existentiala. [Tema de gandire: Sunt toate temele romantice si existentiale?].
Filmul in sine este interesant pentru ca nu se concentreaza pe relatii, pe eventiment in sine, ci pe trairile personajului principal. Nora Wilder trece printr-o depresie; ar putea parea ca depresia e recenta, insa nu e asa. Cum se manifesta aceasta depresie: in primul rand prin pesimism asupra viitorului, asupra posibilitatii de a gasi pe cineva care sa o iubeasca; apoi prin permanena interogare asupra trecutului (''ce am facut gresit?de ce am facut asa ceva?'' + autoculpabilizarea care vine o data cu intrebarile);si bineinteles manifestari ale sentimentelor dominante de mai sus: dificultatea de a suporta fericirea altor cupluri,evitarea cunoasterii de noi persoane,dezgust fata de propria persoana si privire cazuta si prelunga in oglinda.
Din pacate, e foarte usor sa simti lipsa afectiunii cand traiesti intr-o societate in care ''a fi singur'' reprezinta o rusine. Daca nu reusesti sa te integrezi in regulile jocului social e suficient sa petreci si 5 minute pe strada, sa vezi un cuplu tinandu-se de mana, ca sa declanseze un sentiment de neputinta.
Un necunoscut ii spune personajului nostru: Most people are together just so they are not alone. But some people want magic. I think you are one of those people.
Din pacate, magia nu o poti crea singur oricat de mult te-ai stradui.

Broken English spune un lucru adevarat: ca nu poti sa fii fericit inainte de a-ti permite tie in primul rand sa fii asa. Daca nu esti convins ca ai ceva bun de oferit cu greu se gaseste cineva care sa te poata convinge, si mai mult, nici nu ar avea rabdarea sa faca asta.
Insa magia aia tine si de a fi ''la locul potrivit la momentul potrivit'' si as adauga eu, ''cu luciditatea potrivita''. Nu luciditate in sensul de analiza impinsa la maxim, ci genul de luciditate care iti permite sa stii ce te face cu adevarat fericit si daca actiunile tale corespund acestui lucru.
In film personajul reuseste sa vada ca cineva intr-adevar tine la ea, deci dupa cum spuneam... e binevenit si un final fericit din cand in cand.

The Painted Veil

2009-06-17T12:24:00.000-07:00

[varianta din 1934 versus varianta din 2006]

Filmul in cauza nu este romantic decat in varianta alb/negru, caci in prezent realizatori au ales sa ii dea mai mult dramatism. Mult mai mult dramatism..
Este printre putinele readaptari ale unor filme vechi care reusesc sa fie mai complexe si mai pline de substanta decat originalul (pentru ca in majoritatea cazurilor lungimea productiei,filmarea in color si efectele speciale nu garanteaza si senzatia speciala aia post-vizionare pe care o ai doar in anumite situatii). De fapt singurul motiv pentru care merita sa vizionezi varianta initiala este Greta Garbo.

Este foarte placut uneori sa vezi o poveste cu adevarat realista, o poveste despre maturizare si despre ceea ce inseamna cu adevarat sa tii la o persoana. Atractia nebuneasca, unele capricii ale tineretii, rasfatul caracteristic celor care nu au fost nevoiti sa se descurce pe cont propriu pana la un moment anume sau care nu au realizat inca faptul ca in societate nu esti asa special cum te considerai, toate duc la false impresii asupra a ceea ce inseamna cu adevarat iubirea.
A aprecia calitatile unui om e un drum destul de lung; si cercetarea trece dincolo de impactul estetic pe care il are sau de capacitatea de a te face sa te distrezi.
Nu de multe ori se intampla sa ignori persoane care tin cu adevarat la tine, doar pentru ca nu sunt asa de ''interesante'', nu te pun in situatii limita, nu te tin cu sufletul la gura zi de zi intrebandu-te ''oare ce o sa faca astazi?''.

La un moment dat, Mother Superior de la manastirea locala spune urmatorul lucru: ''When love and duty are one, grace is within you.'' Desigur, ea se referea la motivele care au determinat-o sa ii fie fidela lui Dumnezeu intreaga viata, insa afirmatia nu e deloc intamplator inserata in film. Iubirea nu e doar pasiune, e si responsabilitate; abia atunci ea devine cu adevarat sentimenul complet care trebuie sa fie.

Filmul din 2006 are si meritul de a populariza un vechi cantecel francez, care era cantat pe parcursul unor lungi calatorii.
Auditie placuta:

A la claire fontaine
Asculta mai multe audio Muzica

Irréversible

2009-04-09T08:49:00.000-07:00

You know what?
Time destroys all things.

Gaspar Noé este unul dintre regizorii care mizeaza pe elementul de soc pentru a reda o poveste. Eventual cu sodomizari, pornografie si violenta fizica si verbala. Nu s-a dat in laturi nici de la a regiza un scurt metraj inclus in seria pornografic-artistica ''Destricted'' din 2006. Segmentul intitulat ''We fuck alone'' este o satira interesanta la adresa caracterului mecanic si individualist pe care tinde sa il ia sexul in societatea actuala. Noé se foloseste foarte mult de lumini rapide in culori violente (rosu, portocaliu, galben)ca sa fixeze imaginile pe retina.
Irréversible este un film despre situatii exceptionale care strica echilibrul. Titlul este perfect. Tot in spiritul lui, actiunea se desfasoara retrograd, de la evenimentul cel mai recent catre cele mai indepartate. Si cu toate aceastea intelegerea actiunii nu este foarte mult alterata.
Imaginile, mai ales la inceput, te trimit ca dinamica la Fight Club si mediul underground in care aveau loc luptele. Aici avem insa un loc si mai infiorator..intitulat Rectum. Ori de cate ori auzi ''Où est le Rectum?'' sau ''chez le Rectum'' nu poti sa iei in serios situatia, plus ca te mai gandesti ce s-a intamplat cu aceasta lume.

In viata reala au loc evenimente care schimba mersul liniar al vietii. Poate ca unul din cele mai apasatoare sentimente pe care le poate avea cineva este interogarea asupra trecutului, blamarea continua pentru deciziile din trecut, intrebarea zilnica ''oare as fi fost mai fericit daca as fi facut acel lucru in trecut? cat de mult ar fi contat acea alegere diferita?". Si poate si mai trist este ca nu conteaza. Nu conteaza ca tu acum gandesti altfel(daca intr-adevar gandesti altfel), ceea ce s-a intamplat s-a intamplat si ramane acolo doar ca element de raportare sau poate nici atat. De cele mai multe ori ajungi sa crezi ca vina este a ta.
Facand analogie cu intamplarile din film, si victimele unui viol considera de cele mai multe ori ca a fost vina lor. Ca de fapt au ''meritat-o''. Dar unele lucruri pur si simplu sunt in afara controlului nostru; si oricat de inteligent,bun,frumos ai fi estetic vorbind, sansele sunt ca majoritatea oamenilor sa te vada tot asa cum vor ei sa te vada. Pentru ca e mult mai comod sa traiesti impartind oamenii in cateva categorii ca ulterior sa ii clasifici in functie de acelea. Sau pur si simplu anumite alegeri sunt facute din comoditate, in lipsa de ceva mai bun.

Cat despre razbunare, poate ca nu este chiar un ''drept uman'', dar cu siguranta este primul impuls. Si de multe ori impulsurile spun rapid ceea ce incercam noi sa aflam prin matrici complicate de ganduri.

My Own Private Idaho

2009-02-02T13:39:00.000-08:00

Filmul lui Gus van Sant este un exemplu elocvent pentru a demonstra superioritatea cinematografica(si nu numai) a anilor '90.

Desigur, van Sant este recunoscut si acum ca fiind un realizator valoros, mai recentul Paranoid Park fiind laudat si premiat peste puteri. Francezii au in special o afinitate pentru el,si da, sunt mai americanofili decat s-ar crede .

Ce a facut van Sant din filmul asta? Un amestec ce aparent nu are nimic de spus de actiune preluata din piesele Henry the IVth si Henry the Vth ale lui Shakespeare,narcolepsie,cautarea identitatii, regasirea identitatii, homosexualitate ca preferinta reala versus homosexualitate ca modalitate de obtinere a banilor.

''This is nowhere. I'll bet that nobody is ever going to drive down this road. I'll be stuck here forever. Sometimes I'll be in one place, and I'll close my eyes...''

Cu atat mai mult trebuie apreciat un film care nu incearca sa te invete nimic.Nu incearca sa te intoarca la calea cea dreapta ,nu contine o delimitare morala clara intre bine si rau.Homosexualitatea personajelor nu este nici macar focalizarea actiunii. Este pur si simplu un context.In plus, rar se gasesc in filme homosexuali asa suavi si amabili ca tinerii de aici.
Discutia pe care o au Mike si Scott este facuta cu ezitare de clasa primara in incercarea de exprimare a sentimentelor.

Mike : I'd like to talk with you. I mean I'd like to, uh, really talk with you. I mean we're talking right now, but, you know, I don't know, I-I don't feel like I can be... I don't feel like I can be close to you. I mean we're close, you know, right now we're close, but, I mean, you know...
Scott : How close, I mean...
Mike : I don't know, whatever.
Scott : What?
Mike : What I mean to you?
Scott: What do you mean to me? Mike, you're my best friend.
Mike : I know, man, I know... I know... I know I'm your friend. We're good friends, and that's good to be, you know, good friends. That's a good thing.
Scott : So...
Mike: So I just... That's okay. We're going to be friends.
Scott: I only have sex with a guy for money.
Mike: Yeah, I know, I mean...
Scott : And two guys can't love each other.
Mike : Yeah. Well, I-I don't know, I mean, I mean for me, I could love someone even if I, you know, wasn't paid for it. I love you, and... you don't pay me.
Scott : Mike...
Mike: Well goodnight man..I love you, though...You know that. I do love you.

Probabil ca este cel mai poetic si complex film din filmografia lui van Sant.Insertiile cu amintirile din copilarie ale lui Mike duc cu gandul ca modalitate de realizare la flash-urile din Lost Highway-ul lui Lynch.Iar mama lui Mike are o asemanare destul de mare cu mama protectoare din Hedwig and the Angry Inch(John Cameron Mitchell sigur a vazut acest film. Din mai mult de un motiv.)
Nu pentru toti schimbarea este la indemana. Mike debuteaza si incheie filmul cu aceeasi concluzie metafizica "this road is leading to nowhere". Oamenii care au insemnat la un moment dat centrul existentei au murit, s-au indepartat de tine, te-au uitat , dar fiecare merge inainte.Pana si o pilda biblica spunea: nu te mai uita inapoi ca risti sa te transformi in stalp de sare.

Annie Hall (1977)

2009-01-11T07:11:00.000-08:00

Orice pasionat de cinematografie mai elitist apreciaza filmele lui Woody Allen.
Este si usor de inteles :cum sa nu te captiveze acest evreu pricajit, nevrotic, depresiv ,inadaptat in societate, aflat permanent in cautarea unor raspunsuri metafizice?
Atunci cand te gandesti la monologuri cu replici rapide, numele lui iti vine automat in minte.
Si deschiderea filmului Annie Hall este un exemplu elocvent.
Ca de obicei, Allen este macinat de problema relatiilor. Au ele vreun rost? "Dragostea dureaza 3 ani?" Ce am gresit ?(dupa cum pune chiar el problema, mergand retrospectiv in relatia cu Annie si incercand sa vada ce ar fi trebuit sa faca si ce nu a stat in puterea lui).
Ce poate face pentru a clarifica problemele astea decat sa incerce sa gaseasca alegorii in glume seci..Poate ca metoda reducerii la absurd merge si aici, nu numai in matematica.

"I, I thought of that old joke, y'know, the, this... this guy goes to a psychiatrist and says, "Doc, uh, my brother's crazy; he thinks he's a chicken." And, uh, the doctor says, "Well, why don't you turn him in?" The guy says, "I would, but I need the eggs." Well, I guess that's pretty much now how I feel about relationships; y'know, they're totally irrational, and crazy, and absurd, and... but, uh, I guess we keep goin' through it because, uh, most of us... need the eggs. "

O alta observatie ar fi ca Allen da impresia in filmele sale ca oricat de putin aratos ai fi din punct de vedere fizic, farmecul masculin personal conteaza mult mai mult si te face sa ai succes la sexul opus. Relativ succes, din moment ce toate relatiile par a se destrama, dar remarcabil este ca el exista totusi.Pe de cealalta parte, filmul pare a confirma o filosofie din popor care postuleaza ca o femeie nu poate fascina cu adevarat daca duce lipsa de frumusete si farmec personal.
Alvy Singer, care nu contenea sa aduca critici la adresa fizicului sau in mod normal, era totusi gasit atragator de destule femei care ii mai apreciau si potentialul erotic.
Tot o vorba din popor :"orice urat isi gaseste uratul"(traducere:"lasa,te-o lua si pe tine cineva") . Dar prin stilul sau degajat, Allen da impresia ca viata iti ofera destule ocazii de a fi fericit chiar si daca nu e pe termen lung.

Trebuie sa recunosc ca nu sunt cel mai mare fan al lui Woody Allen ,din cauza tendintei lui de a analiza excesiv o problema de zi cu zi.In retrospectiva vietii personajului Alvy Singer merge pana la a analiza mediul familial,primele impulsuri sexuale,relatia cu colegii de clasa, depresia pe care a avut-o cand a aflat ca universul se afla in expansiune si va veni o zi cand toate se vor sfarsi.
"What's the point in doing your homework, then?".
Iar psihologul sinistru care il asculta are si el dreptate:"It won't be expanding for billions of years yet, Alvy. And we've gotta try to enjoy ourselves while we're here!"

Bad Liver and a Broken Heart...

2008-11-23T09:17:00.001-08:00

Motto : I got me a bottle and a dream, it's so maudlin it seems...

"Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii" ni se spune noua peste tot. Nu o sa comentez acum cat de induiosator e ca statul , acest "tatic" al nostru al tuturor, are grija de bunastarea noastra fizica si psihica.
Mai degraba s-ar pune semne de intrebare cu privire la intervalul in care oscileaza acel "excesiv".

Povestile cu alcoolici fericiti sunt mai mult povesti. Nici macar filmele nu prea se mai ocupa cu ele. Prefera sa sa arate alcoolismul fie ca
(1)ocupatie de fond intr-o situatie oricum mizera, deci nu iese prea mult in evidenta ca principal factor de autodistrugere fizica
fie ca
(2) o ocupatie care aduce fericire iluzorie si finalul e moralist: ori personajul isi da seama ca a ajuns o epava si se opreste ,ori e pierdut pentru vecie.

In cazul (1) ar fi filme precum Ironweed. Alcoolismul era un stil de viata pentru cei fara de casa. Tinea de cald si fizic, si psihic . Si poate ca e totusi mai bine sa aplici o metoda care te face sa te simti mai bine, indiferent cat de neortodoxa ar fi. Cel mai neispirat e intotdeauna sa nu faci nimic.

Exemplul cel mai clar care imi vine in minte pentru categoria (2) e Days of Wine and Roses, despre care s-a mai discutat.
Se pare ca exista mai multi oameni care tin numaratoarea alcoolicilor din cinematografie , unul dintre ei avand si un blog dedicat acestora:
http://boozemovies.blogspot.com/

Artistii gaseau inspiratie in absint. Muncitorii de astazi o gasesc in Neumarkt si Unirea. Medicii recomanda cu caldura un pahar de vin rosu pe zi . Insa vremurile cand licoarea din sticla parea ceva deosebit au trecut . Alcoolul devine din ce in ce mai diluat, mai aromat si mai dulceag ,astfel incat si copiii de gradinita se pot lauda la ziua de nastere (cea serbata alaturi de Ronald McDonald..) ca au baut sampanie. Peste cativa ani nu o sa se mai vorbeasca de viciul fumatului si al bauturii. Caci si tigarile sunt fabricate cu arome de bomboane fondante. Ideea de viciu ca modalitate de defulare o sa isi schimbe modalitatile de realizare.

I got my own double-cross to bear...

Bitter Moon

2008-10-18T04:00:00.000-07:00

S-a tot vorbit pe marginea acestul film al lui Roman Polanski. In mare parte, de rau. Cel putin la aparitia sa, fanii si criticii regizorului se simteau "tradati". Unde era maiestria de altadata ?(da, mai ales din Rosemary's Baby, care este genul de film-cult despre care daca zici ca nu ti-a placut primesti numai priviri superioare).
Pentru unii filmul a parut de-a dreptul comercial. Un Nine 1/2 Weeks cu pretentii artistice pe alocuri.
Abia de cativa ani incoace filmul a inceput sa fie reabilitat si inteles. Si cum criticile nu pot avea decat valori extremiste, s-a trecut de la afirmatia "cea mai mare porcarie a lui Polanski" la "capodopera neinteleasa".
Nu este nici prima, si cu siguranta nici ultima data cand are loc asa un fenomen.
Un alt film cu care e adesea asemanat Bitter Moon este Eyes Wide Shut, despre care iarasi sunt pareri contradictorii.

Scene si intentii asemanatoare s-au putut observa si-n alte filme. Nine 1/2 Weeks , dupa cum spuneam mai sus,si chiar Last Tango in Paris.
Arata ce poti invata din povestea de dragoste a doua persoane, cum poate lua dragostea forme absolut (auto)distructive.
O legatura pe care nu o mai poti suporta, dar la care nu poti renunta . O dependenta fizica sau conventionala, dar indiferent de natura ei, sfarsitul pare ca nu poate fi decat..definitiv.

"Nothing ever surpass the rapture of that first awakening. I might have been Adam with the taste of apple fresh in my mouth. I was looking at all the beauty in the world embodied in a single female form and I knew, with sudden blinding certainty, this was IT! "

In orice caz, e ceva mai mult decat o grupare de scene erotice mai putin iesite din comun. Totul e abordat dintr-o perspectiva foarte rece si neimplicata . Din anumite puncte de vedere te poate speria mai mult decat orice Texas Chainsaw Massacre. Si pentru toti cei care cred ca "dragostea dureaza 3 ani" : dar daca se intoarce la tine intr-o forma mai urata ca niciodata, daca devine o forma de dependenta involuntara?

Days of Wine and Roses (1962)

2008-10-05T12:29:00.000-07:00

Filmul lui Blake Edwards poate fi considerat lipsit de actualitate. Alcoolismul nu mai este de mult o curiozitate, iar grupurile de suport AA sunt uneori luate in deradere . Iar finalul poate fi insuportabil de moralist pentru cei care isi traiesc viata dupa sistemul "laissez-faire" .

Insa sa ne uitam bine la data cand a fost realizat filmul. 1962. Au trecut deja filmele catolicilor care considerau ca marijuana te demonizeaza.
Days of Wine and Roses e mai mult decat o lectie despre efectele alcoolismului.
El scoate in evidenta multe caracteristici ale iubirii.
Cei doi s-au cunoscut intr-un moment in care fiecare avea nevoie exact de cineva precum "celalalt".
In al doilea rand,filmul aduce intrebari cu privire la intensitatea influentei unui membru al cuplului asupra celuilalt. Pana unde poate merge acea influenta? Este ea inevitabila? Poate aparea situatia in care vrei sa-l aduci pe celalat la nivelul tau(intr-un fel), ca-ntr-un pat al lui Procust?Si la final sa-ti dai seama ca l-ai transformat in ceva ingrozitor si il vrei inapoi?

Poate fi o lectie pentru cei care nu pot iubi o persoana decat daca se afla pe acelasi nivel spiritual si in aceeasi stare de spirit.

"I come home after a couple of drinks and you're cold sober.[...]I want to have a ball, you and me! "

Pasiunea pentru alcool a aparut individual. Joe bea pentru a se simti mai bine, la modul cel mai organic posibil. Apoi pasiunea a devenit un numitor comun fara de care relatia devenise greu de inchipuit (situatii asemanatoare erau si in Requiem for a Dream intre Marion si Harry, sau in filmul Candy , insa aici drogurile erau mijlocul).
Iar in final alcoolismul a devenit iarasi o trasatura individuala ,de data asta a celuilalt partener care a descoperit ca nu vrea sa renunte la licoare. Pentru ca atunci cand nu bea realitatea este prea greu de suportat.

"You see, the world looks so dirty to me when I'm not drinking. Joe, remember Fisherman's Wharf? The water when you looked too close? That's the way the world looks to me when I'm not drinking. "

Despre relatia aceasta mai putin obisnuita esti tentat sa zici "a fost frumos cat a durat...". Insa fondul etilic pe care se desfasurau sentimentele celor doi aduce dubii asupra adevaratei lor naturi. Poate ca iubirea se adauga pur si simplu ca dependenta la o alta dependenta si se asociau momentele. La fel cum la o cafea simti ca se potriveste si o tigara, desi nu stii exact sa explici de ce.
In cazul celor doi ramane incert ce a fost mai intai, ce a fost mai puternic. Iubirea sau alcoolismul.

I think about Dean and I know Dean he wouldn't care/ If I was Dean I know there'd be somebody there/ And I just wanna be James Dean/ For a day...

2008-09-20T07:52:00.000-07:00

James Dean incepe sa fie uitat. S-au dus vremurile in care adolescentii se imbracau ca el, fumau ca el, conduceau masina precum el. Ideea de rebel asa cum era ea conceputa in anii '50 poate fi rezumata in doua imagini : James Dean plimbandu-se cu tigara in gura si mainile in buzunar prin oras si James Dean la volanul decapotabilei sale intr-o pustietate trista.
Bineinteles, mai e si imaginea lui Marlon Brando pe motocicleta in The Wild One(imagine imitata de nenumarate ori, chiar de bunicii nostri in tinerete desi ei nu erau tocmai conectati la noutatile hollywoodiene, ceea ce spune multe despre amploarea fenomenului), insa aceasta este alta poveste.
Se spune de altfel ca James Dean a incercat sa il imite pe Brando in multe privinte.
In primul rand stilul deosebit de a interpreta si atractia pentru caractere tulburate.
Exista o parere destul de raspandita cum ca Dean ar fi supraevaluat. Intr-adevar, exista multe dubii care planeaza asupra calitatii unui actor ori de cate ori acesta moare timpuriu. Oare nu cumva oamenii sunt orbiti de tragedie in sine si tind sa acorde interpretarilor sale mai multa valoare tocmai pentru ca importanta acestora consta in timpul scurt si pretios pe care spectatorii l-au impartit cu acea persoana?
Este destul de tentant un raspuns afirmativ la intrebare, insa este putin probabil ca atat de multa lume sa sa insele in acelasi timp. Chiar acum circula o petitie pe internet prin care se doreste ca Heath Ledger sa primeasca un Oscar post-mortem pentru rolul lui Joker din Dark Knight...

Doar trei filme au ramas ca mostenire.
East of Eden (1955),Rebel Without a Cause (1955)si Giant (1956) .
Si desi Rebel Without a Cause este mai mult decat vehiculat si adulat de generatii intregi, iar Giant este deja un clasic premiat, consider ca East of Eden este cel care ii face cinste cu adevarat.
Giant este mult prea mult centrat pe personajul lui Rock Hudson si pe transformarile cuplului si ale vremurilor pentru ca acel Jett Rink sa mai insemne ceva. Adica altceva in afara de a reprezenta un nouveau riche texan si de a contrasta cu Benedict in viziune.
Jim Stark era complex,inocent in esenta si dur in exterior , dar actiunea era canalizata mult prea mult intr-o singura directie. Filmul doreste cu orice pret sa demonstreze ca lucrurile in contextul rebeliunii merg rau in mod necesar si ca uneori e prea tarziu sa mai faci ceva oricat te-ai stradui.
Ceea ce nu e realist.
Impersonandu-l pe Cal Trask in East of Eden , James Dean reusesta sa impresioneze. In acea familie , el este singurul care alege sa ia 'o alta cale'. Duce cu gandul intr-un fel la Niculae din Morometii prin amestecul de sentimente ura/admiratie fata de tatal sau, insa personajul nu merge in aceeasi directie.

"Man has a choice and it's a choice that makes him a man."

Iar James Dean a facut propriile alegeri pas cu pas, pana la final.

Scoala ca loc mai putin traumatizant

2008-09-15T09:25:00.000-07:00

Filmele abunda in general in detalii cu traumele pe care scoala le-a lasat de-a lungul timpului asupra psihicului omului (de rand, de elita, indiferent). Profesori nedrepti, stigmatul tocilarului care nu stie niciodata ce vrea cu adevarat (inca nu a inteles ca se poate sa inveti bine si fara sa ai perspective inguste in celelalte domenii), ratatul vesnic terorizat de school bullies (filmul Bully este destul de edificator,fiind inspirat si din fapte reale), liceanul de rand care viseaza in secret la sefa majoretelor iar in final realizeaza ca singurul motiv pentru care o dorea atat langa el este ca ii dadea intr-un fel valoare, il salva de anumite insecuritati asupra propriei persoane.
Si exemplele pot continua.

Am ales doua filme (preferinte personale) in care scoala e prezentata ca un loc in care iti faci prieteni pe viata si din care ramai cu ceva ca experienta si cunostinte.
Nu este vorba atat de volumul de informatii, ci cum stii sa folosesti acele informatii.
Filmele sunt idealiste in esenta,cu elevi care recita poezii cu patos, care au parte de conversatii provocatoare intelectual ... iar putin idealism nu strica niciodata.

Dead Poets Society (1989)

Pare la prima vedere mai mult un one-man-show in care profesorul este in centrul atentiei.Apreciat de toti elevii, aparat ori de cate ori e nevoie, cu initiative extra-scolare...(cu sfaturi de viata precum "Sucking the marrow out of life doesn't mean choking on the bone.").
Insa grupul de prieteni merita observat pe cont propriu.Faptul ca se aflau intr-un colegiu exclusiv masculin ii facea sa astepte cu ardoare aprofundarea relatiilor cu fetele,intr-un sens in care ele erau idealizate aproape pana la nivelul din poeziile studiate.

The History Boys (2006)
In centrul actiunii sta si de data aceasta influenta benefica a unul profesor cu o abordare liberala.

"The best moments in reading are when you come across something - a thought, a feeling, a way of looking at things - that you'd thought special, particular to you. And here it is, set down by someone else, a person you've never met, maybe even someone long dead. And it's as if a hand has come out, and taken yours."

Sunt interesant de urmarit replicile istete care se succed cu rapiditate in timpul cursurilor, si in mod special lectia de limba franceza bazata pe improvizatiile elevilor.

Cand viitorul NU suna bine. Sentimentul de ratare

2008-08-29T12:35:00.000-07:00

Fiecare are o anumita imagine in minte referitor la a ceea ce inseamna sa fii "un ratat", iar imaginea aceasta este cu atat mai dureroasa cu cat o proiectezi asupra propriei persoane.

Filmele au tratat atat notiunea de ratat in cariera , cat si de ratat in viata personala , insa cele doua sunt de cele mai multe ori legate.
Clerks (1994) a fost o exagerare , desigur; insa spre sfarsit , dincolo de replicile rapide , ironice, si transante (un fel de metoda socratica aplicata in discutii triviale) vezi si problema serioasa din fundal.
Si deloc surprinzator, luciditatea vine dupa o serie intreaga de mici distractii si dupa o cearta in care fiecare este cat se poate de sincer.

"Jesus, you overcompensate for having what's basically a monkey's job. You push fucking buttons. Anybody can waltz in here and do our jobs. You-You're so obsessed with making it seem so much more epic, so much more important than it really is. Christ, you work in a convenience store, Dante! And badly, I might add! I work in a shitty video store, badly as well. You know, that guy Jay's got it right, man. He has no delusions about what he does. Us, we like to make ourselves seem so much more important than the people that come in here to buy a paper, or, god forbid, cigarettes. We look down on them as if we're so advanced. Well, if we're so fucking advanced, what are we doing working here? "

Oare cati amatori de filme cu hermafroditi angajati in magazine alimentare pot construi astfel de argumente retorice in viata reala?

Este posibil ca oamenii sa incerce sa scape de sentimentul de ratare prin acceptarea chiar si a unei metode radicale de a-si schimba viata, fara a se gandi la consecinte cu simt de raspundere.
Ideea aceasta a fost exploatata de exemplu in Ed tv (1999). Protagonistul este tot un angajat al unui magazin de inchirieri video( e ceva cu slujba asta, prea toata lumea o da ca exemplu la slujbe penibile...)

"I like my job...I mean I'm doing all right. I'm not sure how long I want to stay there, you know... I mean, I'm thirty-one... I'm not sure I want to be a video store clerk when I'm forty... Of course, I didn't expect to be doing it 'til I was thirty-one, either.But... you know I'm... keeping my options open."
Si cum iti poti schimba mai brutal situatia decat lasand un post de televiziune sa faca un reality show din viata ta de om simplu?

Un spectacol de slujbe minore se gaseste si in comedia Friday (1995). Amuzant este mai ales modul pasionant in care tatal lui Craig isi descria slujba (hingher):
"I grab a dog, and I choke him, and I kick the shit out of him, and all day long, my foot up a dog's ass! Just bang, bang, bang up his ass! That's my pleasure! "
Spre oripilarea fiului sau, care nu se simte deloc atras de oportunitatile de cariera ale cartierului.

Exemplele de mai sus se refera la ratare strict corelata cu natura slujbei. Se poate spune ca nici slujbele bine cotate nu ofera intotdeauna satisfactie, da, dar nu e vorba de un sentiment de subapreciere, ci de neimplinire.
Este un privilegiu sa poti fi la inaltime si sa iti poti alege cand/daca vrei sa cazi, insa daca esti deja "la nivelul solului" e foarte greu sa iti dai seama in ce situatie de afli de fapt si sa nu te complaci in ea. Concluziile le trag cei mai multi destul de corect, insa ele nu sunt intotdeauna urmate si de un impuls catre schimbare.

Cum abordeaza cinematografia erotismul

2008-08-23T10:04:00.000-07:00

De cate ori apare un film care lucreaza cu imagini vizuale puternice de acest tip, intrebarea tuturor este "arta sau pornografie"? Cu alte cuvinte, exista vreo justificare in tot ce se reveleaza acolo, sau pur si simplu regizorul se amuza si isi traieste visul de adolescent materializandu-si fanteziile si impartasindu-le lumii intregi? ( Creand astfel poate noi etaloane de normalitate la care sa se raporteze masele, ceea ce ar insemna tot un fel de manipulare ).

Un prim exemplu destul de vehiculat in cultura media :
Nine 1/2 Weeks (1986). Scenele au fost preluate si reinterpretate in fel si chip- in primul rand scena de striptease care a facut ca "You Can Leave Your Hat On" a lui Joe Cocker sa se asocieze instinctiv acum cu aceasta activitate. Toate acele mici jocuri intre protagonisti nu au nici o finalitate . Cei doi nu stiu prea multe unul despre altul si tocmai acest lucru alimenteaza intrecerea psihologica , insa la un moment dat nimic nu a mai fost de ajuns si a devenit ceva distructiv.Incercarea de aprofundare a relatiei esueaza lamentabil si ramane resemnarea.

Elizabeth..I love you.

Would you please come back...

...by the time I count to fifty?
One.

Un efect similar il are si Last Tango in Paris (19720 al lui Bernardo Bertolucci(cine altcineva ..).
Cei doi protagonisti sunt iubiti de ocazie, iar scurta aventura este o oportunitate perfecta de a ineca din frustrarile realitatii. Relatia sexuala ca terapie psihologica probabil ca functioneaza pana la un anumit punct.
Acum, probabil ca Marlon Brando nu e cel mai erotic barbat din lume la acea varsta, insa exista ceva bolnav de /si fascinant in scenele care demonstreaza in mod surprinzator ca uneori e mai usor sa faci cele mai sincere confesiuni unui strain.

Tot Bertolucci este responsabil prentru La Luna (1979), o interogare asupra relatiei mama-fiu si a posibilitatilor in care ea ar putea deveni incestuoasa. Sau Stealing Beauty (1996) , ce prezinta un drum (poate prea) anevoios catre prima experienta erotica. Si cel mai recent , The Dreamers (2003), care e "Bertolucci at its best".

Nu poti sa vorbesti despre filme cu incarcatura erotica fara sa faci referire la spanioli.
Trecand pe la Lucía y el sexo (2001), care este o descoperire de sine si o clarificare a directiei in care o ia propria viata, apoi o alta abordare precum cea din En la cama (2005). Locul si timpul sunt restranse astfel incat toate gesturile si afirmatiile sunt analizate cu o atentie microscopica. In mod normal o transformare pe parcursul unei nopti ar fi insesizabila, insa cand toata atentia este indreptata spre acest lucru se observa inclinatii neasteptate. Ceea ce au inteles spaniolii in general este ca o conversatie in sine poate avea o foarte mare incarcatura erotica.
Asa cum incearca si filme precum Before Sunrise si Before Sunset sa arate, fara componenta vizuala insa.
Alte productii esueaza lamentabil in intentia lor artistica - cum ar fi Batalla en el cielo (2005). Scenele sexuale de acolo au tot atata rost cat au scenele cu cei doi indragostiti care se saruta in masina din Manos: The Hands of Fate.

Un film controversat este 9 Songs al lui Winterbottom. Aici merita pusa in discutie distinctia arta/pornografie,
pentru ca imaginile sunt destul de puternice. Iar ideea ..se pierde undeva pe drum.
Insa nu poti sa nu remarci o oarecare naturalete a gesturilor, chiar daca pare exagerat contextul . Nimeni nu este atat de liber in porniri, nu?...

Pentru final, un fin observator (si cunoscator) al erotismului homosexual: John Cameron Mitchell cu ale sale Hedwig and the Angry Inch(2001) si Shortbus (2006).

It is clear that I must find my other half. But is it a he or a she? What does this person look like? Identical to me? Or somehow complimentary? Does my other half have what I don't? Did he get the looks? The luck? The love? Were we really separated forceably or did he just run off with the good stuff? Or did I? Will this person embarass me? What about sex? Is that how we put ourselves back together again? Or can two people actually become one again?

Din cand in cand, comportamentele dubioase si manate de instinct se intrepatrund cu momentele de luciditate. Filmele de genul acesta sunt construite pe modul de a gandi urmator: daca un comportament putin deviat de la normal (ceea ce oricum nu e un lucru gresit in sine) te face sa iti clarifici viata, atunci da-i bataie. Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele , insa in domeniul erotismului rar se poate vorbi de ceva ce "se face" si nu "se face". Si multi realizatori de cinema au interpretat asta in propriul mod.

Go get the butter.

The Dark Knight

2008-07-26T06:14:00.000-07:00

Cel mai recent film cu Batman este supramediatizat in mod nejustificat din punctul de vedere al unora. Ce-i drept nu e greu sa fii sceptic la un film nou, cu buget mare,o superproductie hollywoodiana care exploateaza aventurile eroului Batman.
Insa pasiunea inca din copilarie pentru acest personaj m-a determinat sa fac o exceptie in ceea ce priveste cinematografele si sa ma duc la un Multiplex. Pasiunea pentru ceea ce inseamna Batman ,in primul rand - cu intregul context - Gotham City( un fel de porecla pentru New York), majordomul credincios si intregul sir de raufacatori care mai de care mai "nebuni patologic". In al doilea rand, pasiunea pentru stilul lui Heath Ledger si convingerea ca va interpreta un Joker de zile mari.
Si apoi, rar am avut ocazia sa vad un film care aduna atatia actori pe care ii apreciez(cu atat mai mult cand filmul e de actiune!): Michael Caine, Morgan Freeman, Christian Bale, chiar si Aaron Eckhart care nu era slabiciunea mea dar caruia ma vad nevoita sa-i recunosc meritele in rol..

Rezultatul : probabil ca The Dark Knight este filmul nou care m-a entuziasmat cel mai mult. Efecte speciale din belsug, insa asta era deja previzibil. Mult mai interesanta este adancimea psihologica a personajelor si evolutia lor.
Joker nu este doar un nebun care aduce haosul in oras , el vrea sa demonstreze ceva si sa manipuleze.
"Introduce a little anarchy, you upset the established order, and everything becomes chaos. I am an agent of chaos. And you know the thing about chaos, Harvey? It's fair."
Replici precum aceasta duc cu gandul la nihilismul care marca puternic Fight Club.
Un laitmotiv in Batman a fost intotdeauna increderea in oameni. Batman avea incredere aproape neconditionata in binele inerent din oameni, iar raufacatorii incercau sa-i demonteze aceasta "teorie" prin diverse mijloace. Joker o face cu asa-numitele experimente sociale. Care implica moarte si un pic de teoria jocurilor se pare.

Ceea ce deosebeste Batman de ceilalti "action heroes" este o mai mare explorare psihologica. Efecte speciale si monstri hidosi gasesti si-n Spiderman sau Hellboy(sa nu mai zicem de exemple precum Freddy vs Jason..).
Insa criminali care n-au nici un interes material , asta reprezinta adevarata provocare. Pentru ca nu intelegi cei motiveaza. Traume din copilarie ce au dus la o sete cumplita de razbunare? O ura manifesta asupra societatii si a modului ei de organizare?
"You'll see, I'll show you, that when the chips are down, these uh... civilized people, they'll eat each other."
Dorinta de a demonstra cu orice pret ceva?
Cel mai probabil o combinatie nefericita.

Si apoi intervine un sentiment de neputinta si de autoculpabilizare . Eroul nu poate salva situatia decat cu pretul multor vieti omenesti , o alegere care nu e niciodata usor de facut desi este cea mai rationala. Pentru ca apare intrebarea "oare lumea s-ar fi descurcat mai bine fara interventia mea?".

Pe deasupra, o alta problema se pune. Poti sa transfomi un om cu adevarat "bun "intr-un om "rau"? In ce directie trebuie sa actionezi ca sa se intample acest lucru?
"I took Gotham's white knight, and lowered him to our level. It wasn't hard. Y'see, madness, as you know, is like gravity. All it takes is a little...push."

Desi beneficiaza de replici ironice si chiar parodice ( a se vedea contextul in care e pronuntata celebra replica din Jerry Maguire - "you complete me")per total este cel mai "intunecat" film din seria Batman. Fara final fericit generator de lacrimi , te lasa cu o senzatie destul de puternica, mai ales cand dupa vizionarea filmului iesi in propriul tau Gotham...

Gods and Monsters

2008-07-22T10:04:00.000-07:00

Fascinatia pentru Hollywood-ul vechi continua.
In 1994 a fost Ed Wood, acum este timpul sa fie facuta cunoscuta personalitatea lui James Whale.

Cine are impresia ca industria filmului este "depravata" doar in prezent, poate observa ce personaje interesante se aflau acolo inca din anii '40. Ideea de superioritate a starurilor se pastra in memoria colectiva doar pentru ca mediul era mult mai discret. Sa zicem doar ca poate exista o eleganta in depravare...

James Whale a cunoscut ca regizor succesul comercial o data cu Frankenstein si Bride of Frankenstein. Si probabil ca a ramas in istorie pentru homosexualitatea declarata si modul mai putin conventional in care a ales sa-si ia viata.
Gods and Monsters
este o biografie cu cateva insertii de fictiune a ultimei perioade de viata a acestuia, si reuseste sa redea cu sensibilitate bine dozata momentele astfel incat sa ramai cu un suspin la final.
In primul rand este de apreciat faptul ca este un film complet. James Whale, regizorul faimos pensionat, dar mult mai mult de atat.. Idei despre ratare, cum te apropii de sfarsitul vietii si tragi linie si faci bilantul ,relatia subreda cu parintii, prietenie, dragoste .

Un batran nostalgic si dezinhibat este probabil o sursa buna de cunostinte.
Chair daca nu mai corespunde vremurilor moderne, e fascinant sa auzi perspectiva lui asupra vietii . Pentru ca e mai lucida decat ar putea fi vreodata. Nu (iti) mai poti nega nimic, pentru ca nu are rost. Deci nu surpinde cu nimic faptul ca unii batrani sunt mai dezinhibati decat tinerii. Pentru ca tinerii sunt teribilisti, stridenti , si se mai pot gasi cateva adjective... insa in esenta sunt destul de tematori.Si o data cu presiunea dezinhibarii pe care o exercita mediul (in sensul ca eticheteaza ca normale anumite lucruri,iar cine nu le face ajunge sa se intrebe daca e ceva in neregula cu el), frustrarile nu fac decat sa se adune.

Clayton Boone era sa zicem unul dintre acei tineri. Iar timpul petrecut cu batranul regizor devenit pictor de ocazie , desi devenise din ce in ce mai ciudat, ii era necesar.

Se spune ca in filmul Frankenstein se regasesc foarte multe metafore (desi nu s-ar fi zis la prima vedere).
"He's noble. Noble and misunderstood." , zice Whale despre personajul sau. Un alter ego? Dupa toate aparentele da.

Michael Haneke's "Funny Games "

2008-07-16T07:22:00.000-07:00

[versiunea 1997 vs. versiunea 2007]

Rar se intrampla ca un "remake" al unui film sa isi copieze atat de fidel predecesorul. Pentru ca de obicei variantele unui film sunt facute tocmai pentru a propune alte abordari, alte unghiuri, mai morderne, mai complete (de obicei esuate...).
Unele filme pur si simplu nu au sens decat pentru perioada in care au fost facute, iar a incerca sa le adaptezi la prezent e inutil. Ambitia de a continua arata totusi ca principalul interes al oamenilor este actiunea, subiectul in sine .

Haneke , dupa 10 ani, isi reediteaza propriul film. Nu il regandeste, pentru ca totul este copiat aproape la milimetru. Singurele schimbari sunt de limba (germana devine engleza americana) si de actori.
Ambele variante sunt rezonabile- pentru cine e pasionat de thriller-uri , desigur.
Nu poate fi insa trecut cu vederea cat de bine se potriveste limba germana pentru niste psihopati juvenili. Nu este cea mai nobila limba din lume, probabil ca unii ar fi ales sa-i puna sa vorbeasca franceza pe acei baieti eleganti, excesiv de politicosi , care probabil vor ramane in istoria cinematografiei cu elementul distinctiv al manusilor albe .
Poate ca nu tortura este cea mai sinistra in filmul asta, ci tocmai contextul. Familia in sine ,in sanul careia domneste o armonie putin realista.Sigur s-a amuzat Michael Haneke intr-o seara vazand Manos the Hands of Fate. Merg cu masina si se intrec in ghicit arii de opera , se ajuta reciproc si au un baietel asa cum si-ar dori orice parinte sa aiba( arian, inteligent si ascultator).
Este de apreciat calmul ucigasilor, faptul ca filmul nu este nici pe departe un gore amarat in care fiecare fuge unde vede cu ochii . Pentru ca cel mai probabil criminalii in serie nu sunt persoane agitate, insetate de sange in sensul in care vor sa termine cat mai repede cu victima. Motivatiile lor sunt mult mai "interesante" de atat.

Anna: Why don't you just kill us?
Peter:You shouldn't forget the importance of entertainment.

Die Fetten Jahre sind vorbei

2008-07-11T08:57:00.000-07:00

Se pare ca mai exista speranta. In sensul ca se poate urmari din cand in cand un film german (/austriac)recent care sa nu provoace dureri de cap. In orice caz, filme precum Der Freie Wille sunt exact partea pe care nu o agreez la cinematografia germana.

Die Fetten jahre sind vorbei este un fel de combinatie in stil german de spirit revolutionar anti-capitalist, maturizare vizibila si vesnica problema "m-am indragostit de prietena prietenului meu".

O alta observatie ar fi ca unii actori sunt foarte ceruti. Atat Daniel Brühl , cat si Burghart Klaußner au mai jucat in Good Bye Lenin !. Nu fara folos in ambele filme.

"We live in a capitalist dictatorship. "
Din pacate, activismul politic trece de la un moment dat pe plan secund si se insista mai mult pe sentimentele personajelor , care nu au decat indirect legatura cu crezul lor ideologic. Chiar daca esti mai de stanga, chiar daca esti adeptul "capitalismului salbatic" , treci prin probleme personale asemanatoare ,sub alte forme. In orice caz, nimeni ,dar absolut nimeni , nu este ferit de ele oricat de multe masuri (psihologice ) de precautie si-ar lua.

I'm the new Berlin Wall. Try and tear me down!..

2008-07-06T10:06:00.000-07:00

[One, Two, Three (1961)]

Lui Billy Wilder nu ii reusesc doar thriller-urile din categoria Double Indemnity.
One , Two , Three este o combinatie de stil american cu ritm ce aminteste de comicul de situatie asa cum l-a inteles Caragiale . Iar pe alocuri genul de umor este asemenea filmelor cu Louis de Funès .
Doar ca in locul actorului francez de comedie se afla americanul cel mai improbabil in roluri amuzante : James Cagney , gangsterul film noir-urilor americane, baiatul rau prin excelenta.

Amuzanta este abordarea din perspectiva "convingerile nu sunt atat de ferme precum par". Horst Buchholz , echivalentul lui James Dean in Germania, este un comunist din Germania de Est .

Otto: I will not have my son grow up to be a capitalist.
Scarlet: When he's 18 he can make his mind up whether he wants to be a capitalist or a rich communist.

Iar ce poate fi mai tipic ca simbol al capitalismului decat Coca Cola? Corporatiile, in esenta. Cei care le rapesc muncitorilor roadele trudei lor , insusindu-si "fara drept" profitul.
Cineva sustine ca nu-ti trebuie prea mult sa fii fericit . Sotia pe care o iubesti aproape, copiii (preferabil cat mai multi la numar, sa fii recunoscut ca un socialist care contribuie la viitorul tarii), iar mobilierul sa fie modest. Dupa cum zicea si proletarul Otto, este nedrept ca o femeie sa aibe doua haine de nurca. Ar trebui ca fiecare femeie sa aibe cate o haina de nurca! "From each according to his ability, to each according to his needs" zicea distinsul Karl Marx.
Insa replica lui Otto atinge in mod ironic doua probleme ale socialismului aplicat.
Prima : "fiecare femeie sa aiba cate o haina de nurca". Poate ca exista cineva care nu vrea nici o haina de nurca.Asta metaforic vorbind. Socialismul ia niste decizii in numele oamenilor plecand de la premisa ca exista anumite nevoi pe care toata lumea le are si nu se poate altfel. Insa se poate altfel.
A doua problema e bineinteles constatarea nedreptatii ca X sa aibe mai mult decat Y. Pana si metalitatea "sa moara capra vecinului " este doar o competitie teoretica si mai degraba ii face pe oameni sa isi doreasca mai mult decat sa actioneze ca intr-un scenariu nebun din Dennis the Menace si sa-si submineze reciproc eforturile catre bunastare.

Otto Ludwig Piffl: Is everybody in this world corrupt?
Peripetchikoff: I don't know everybody.

Fumatul dauneaza grav sanatatii dar ii inspira pe realizatori

2008-07-01T05:00:00.000-07:00

O data cu stirile referitoare la noile pachete de tigari ce nu doar ca anunta cat de nociv e fumatul, ci si ilustreaza intr-un mod foarte naturalist acest lucru, nu poti sa nu te gandesti retrospectiv la toate filmele pe care le-ai vazut .
Cat de mult influenteaza ele oamenii sa se apuce de fumat/ sa fumeze mai mult , nu se poate sti. Dar nimeni nu poate nega ca pare gestul cel mai potrivit in unele scene. Exact ceea ce lipsea ca scena si personajul sa fie complet conturate.

Ce ar fi personajul Winonei Ryder din Night On Earth al lui Jim Jarmusch fara fumatul compulsiv? (Jim Jarmusch acorda dealtfel destul de multa importanta tigarilor , Coffee and Cigarettes e doar un exemplu relevant)
Tigara e un fel de element complementar al unui mecanic auto (caci aceasta e aspiratia in cariera a domnisoarei taximetrist).Nu acompaniaza de data asta nici un gand maret, nici macar un teribilism anume, ci face parte dintr-un intreg "pachet " ce vine o data cu alegerea stilului de viata. Tigara e la fel de indispensabila pentru gura un tehnician cum este paiul pentru gura unui cowboy texan.

Personajul din The Man Who Wasn't There este rareori vazut in ipostaza de nefumator. Foarte detasat de lumea din jur, pare mai degraba inofensiv; tigara e un fel de legatura cu lumea la care nu se simte partas.
Si chiar cand actiunile demonstreaza ca omul este capabil de ce e mai rau, exteriorul sau pare la fel de amortit si desprins de consecintele actiunilor sale.
Asa ar fi aratat Buster Keaton intr-o tentativa de film noir.

Si am ajuns la Double Indemnity al lui Billy Wilder. Ce poate fi mai misterios si mai carismatic decat un barbat care fumeaza asa cum numai in anii '40 se putea? Nici vorba de bricheta, doar un chibrit manuit cu maiestrie . Iar o parte din eticheta sociala consta in a-i oferi interlocutorului un foc . Componenta aceasta de legatura sociala pe care o da fumatul a ramas si in prezent si probabil ca este printre cele mai puternice motive pentru ca cineva sa "se apuce".
Este important sa imparti ceva cu cineva, iar tigara se clasifica perfect; pentru ca este ceva indeajuns de personal fara sa fie invaziv.
Scena finala din Double Indemnity este cu adevarat remarcabila. La revedere, prietene...

Dead of Night

2008-06-21T13:08:00.000-07:00

Ce face ca un film de "groaza" sa fie reusit nu este actiunea liniara sau prelungirea la extrem a elementelor ce constituie intriga (paienjeni uriasi, sange in valuri, sadici macelari, monstruleti cu intentii rele, si exemplele pot continua)...

Un efect mai finut se obtine cu povestiri in rama si incertitudinea real/ireal.
Poate ca sunt invechite si repetitive aceste povestiri de groaza insa au un farmec aparte . Pe undeva aduc aminte de stilul marilor clasici ai genului horror (si nu ma refer aici la colectia cat de cat noua Masters of Horror ). Nu neaparat Poe, pentru ca era mai dramatic, dar sa zicem William Makepeace Thackeray, Henry James, Joseph Sheridan Le Fanu, Montague Rhodes James.

Povestile care sunt incluse in film sunt destul de lejere. Cea mai cunoscuta si dezbatuta ramane cea cu ventrilocul care ajunge sa fie dominat ca personalitate de papusa sa incat ajunge chiar sa ii preia vocea ( e o nota de Psycho aici..).

Si bineinteles eterna dilema asupra sanatatii mintale a ventrilocilor, cat de reala e dedublarea personalitatii, daca personalitatea data papusii reprezinta o justificare a unor actiuni pe care manuitorul ei nu le-ar face el insusi. Nici macar nu trebuie sa faca ceva iesit din comun ca sa sperie, trebuie doar sa fie ei insisi pentru ca e al naibii de ciudat ce se intampla acolo oricum. Papusa Chucky nu este nici pe departe la fel de infioratoare ca acele dummies cu privirea larga si rautacioasa.
Oricine poate pretinde la un moment dat ca a fost subiectul unei intamplari pe care nu o o poate explica stiintific, rational. Probabil ca depinde si cat de mult iti doresti sa crezi . Uneori nu este prea placut sa stii ca totul are o explicatie stiintifica.
Cat despre real si fantastic, tocmai pe granita dintre ele se bazeaza si Dead of Night . Personajul care declanseaza actiunea , cel care incita lantul de povestiri prin marturisirea propriei senzatii tulburatoare de déjà vu , este cel care incheie circular actiunea. Si parea cel mai vulnerabil dintre toti , nu..?

De ce sunt dubioase filmele romantice

2008-06-19T10:15:00.000-07:00

Un film romantic dar nu siropos pare un vis frumos.
Insa oricat de nerealist ar fi subiectul , un impact psihologic tot exista. Te uiti la film pentru ca da, nu se intampla asa ceva in viata reala ,dar ar fi frumos daca s-ar intampla.

Intr-o ordine oarecare:

A Lot Like Love
E dragut sa te gandesti ca poti iubi pe cineva si peste 2 ani, si peste 7 ani , chiar daca nu esti nici macar in aceeasi localitate cu el. Dar cat iti trebuie sa-ti dai seama de asta ?

Just Friends
Se pare ca baietii se tem de "blestemul" ca o fata sa ii considere doar amici.
Dear Jamie, When we're together, I feel like we're not in high school, but in our own little Chris and Jamie world. Whether we're watching 'Party of Five' or practicing our cheers, I feel like I can just be myself. Jamie, we've been friends for a really long time, but I want to be more than that. Hoping to be your boyfriend... Sincerely, Chris Brander. BFF!

Morala filmului e sa fii tu insuti, fata oricum vroia mai mult de la tine la randul ei. Insa scena finala este de-a dreptul declansatoare de dat palme peste fata : o fetita si un baietel dintre care unul duce mai departe blestemul de a fi considerat "doar prieten".
Si oare in cate filme mai trebuie sa vedem cum cei care in liceu erau grasi, cu aparat dentar si haine urate sunt in prezent adevarate "bunaciuni"?

Pai..inca unul cel putin:

She's All That
Unul dintre smecherii liceului face un pariu ca o poate "face frumoasa" pe o fata deloc preocupata de acest aspect. Bineinteles ca se indragosteste de ea si se intoarce impotriva anturajului. Ce e mai ciudat in filmul acesta e ca ideea lor de transformare urat/frumos inseamna sa renunti la ochelari si la parul prins in coada. Cam atat, amuzant e ca fata era frumoasa oricum.

Boys and Girls , inca un film care trateaza granita fina intre prietenie si iubire.
Sweet Home Alabama
O alta poveste despre oameni care au uitat de unde au plecat (a little redneck town...) si care revin cu picioarele pe pamant,
la iubiri vechi si "sanatoase".

Dupa critica e cazul sa urmeze si preferinte personale in domeniu:

• Before Sunrise
si
• Before Sunset
Puterea filmului e data de conversatiile spirituale ale protagonistilor . Atitudinea specific franceza face diferenta.
Celine: An imperialist country can use that kind of thinking to justify their economic greed, you know. I - human rights...
Jesse: Is there any particular imperialist country you have in mind, there, Frenchie?
Celine: Mmm, no, not really...
• The Painted Veil
Surprinzator de original , mai ales pentru un film aparut in 2006.
Reusita consta si in faptul ca actiunea nu se sprijina doar pe relatia dintre cei doi.

• Playing by Heart

Slavoj Zizek's "The Pervert's Guide to Cinema"

2008-06-17T13:33:00.000-07:00

[documentar]

Nu este un ghid al filmelor erotice din istoria cinematografiei , ci o explorare psihanalitica a diferitelor scene si a semnificatiilor lor adanci (freudiene in mare parte , de unde si justificarea titlului).

Acest Slavoj Zizek abordeaza teoria filmului dintr-o perspectiva umana : psihologica, sociologica, filosofica.Istoricul intereseaza mai putin in momentul de fata.
Anumite scene sunt celebre chiar si printre cei mai putin pasionati de cinematografie.
Insa majoritatea prefera sa se gandeasca la valoarea scenei in sine, fara sa ii analizeze substraturile sau sa faca din detalii o obsesie.
Domnul Zizek pune problema la modul "ce semnificatie psihologica denota". Si bineinteles ca majoritatea raspunsurilor par a se regasi in sexualitate.
Sursele cele mai prolifice pe care le are sunt filmele lui Hitchcock si ale lui David Lynch. Avem Psycho, The Birds, Vertigo pe de o parte, Mulholland Drive, Lost Highway, Blue Velvet pe de cealalta parte.

Uneori analiza minutioasa este obositoare. Se strica farmecul scenei ca valoare intrinseca, exista riscul sa inventezi sensuri la care mai mult ca sigur nu s-a gandit nici scenaristul nici regizorul... si probabil ca mai sunt si alte argumente.
Insa abordarea lui Zizek trebuie privita ca pe o provocare.
El ia in calcul aspecte cum ar fi:
- semnificatia vocii: "studii de caz" in The Exorcist, The Great Dictator, Dead of Night
- muzica perceputa(macar temporar) ca obiect partial autonom (scena din Mulholland Drive)
- rolul tatalui in dezvoltarea psihologica
- pasivitate vs activitate (chiar si in scenele cele mai socante - a se vedea Blue Velvet, scena Frank&Dorothy)
- inclinatia spre obtinerea satisfactiei din munca bine facuta (scena curatarii locului crimei din Psycho)
- femeia nu exista pe cont propriu. ea este materializarea unor expectatii masculine (aplicatie pe Solaris al lui Andrei Tarkovsky)
- granita fantezie-realitate (Vertigo al lui Hitchcock)
-armonia este doar aparenta (scena de debut din Blue Velvet)
- fantezia la femei vs fantezia la barbati (Eyes Wide Shut)
-curiozitatea faptului ca desi stim ca unele lucruri se vor intampla ,suntem inca surprinsi atunci cand se intampla (Psycho)

Crimewave

2008-06-14T12:36:00.000-07:00

Ce poate iesi atunci cand isi unesc fortele regizorul Sam Raimi (devenit un "household name" abia dupa ce s-a apucat de trilogia Spiderman) si fratii Coen (de data aceasta ambii in calitate de scenaristi)?

Nimic altceva decat o nebunie de o ora si 20 de minute. Stilul fratilor Coen este destul de clar (tehnici asemanatoare se regasesc poate cel mai mult din toata filmografia aferenta in Huduscker Proxy, Barton Fink, chiar si O Brother, Where Art Thou? ) .

Filmul este o parodie de la cap la coada. Cine il vizioneaza nu apuca sa proceseze o secventa , pentru ca urmatoarea o succede foarte rapid. Si mai mult decat atat, totul pare familiar. Parca aduce aminte totodata de sketch-uri din comediile lui Mel Brooks, de film noir (orice film noir), de filme de actiune in care cel bun iese intotdeauna invingator(daa...si se alege si cu fata), de Delicatessen si personajele grotesti de acolo. Macelarul nebun (Clapet)din filmul lui Jean-Pierre Jeunet seamana dubios de bine in gesturi cu exterminatorul corpolent.

Posibil sa nu fie cea mai inteligenta comedie (putin spus).Dar este de apreciat ritmul alert al istorisirii . Nici macar nu conteaza subiectul in sine, ci tocmai detaliile care fac sa merite sa te uiti mai departe pana la marele final.
Banalitatile si cliseele unui basm sunt adunate laolalta : avem o femeie frumoasa care se indragosteste bineinteles de persoana nepotrivita care o face sa sufere/un pampalau cu sufletu curat , neindeminatic la prima vedere dar care se dovedeste un adevarat luptator/ un june prim cam narcisist care desconsidera sexul feminin/ o femeie de casa trecuta de prima tinerete care se indeletniceste cu spionatul vecinilor de la fereastra cu binoclul/ sotul femeii care regreta ziua in care i-a cumparat acesteia binoclul/si nu in ultimul rand doi maniaci in libertate -exterminatori de sobolani si totodata asasini platiti.

"Extermination is not just a business. It's a way of life."

Cand se trage cortina

2008-06-11T13:23:00.000-07:00

O selectie personala de secvente ce trateaza tema mortii.

Nimeni nu o spune mai bine ca domnul Edgar Allan Poe.

Masque of the Red Death (1964)
Tema e aproape obsesiva in filmele lui Ingmar Bergman.
The Seventh Seal (1957)

In Wild Strawberries (1957), angoasa mortii se reveleaza prin visul doctorului Isak Borg.

Au existat si incercari de a imagina exact momentul "trecerii" .
Exemplul American Beauty:

Exemplul The Man Who Wasn't There:

Cat de dificila este alegerea modalitatii de a muri?
OZ

Un film elaborat pe tema mortii ii apartine lui Darren Aronofsky - The Fountain (2006). Un film plin de alegorii sub forma de insertii in real.Revolta impotriva mortii merge in paralel cu convingerea "death is a disease. and like any disease, it can be cured".

Wristcutters

2008-06-04T08:00:00.001-07:00

Nu este oda sinucigasilor, desi titlul duce cu gandul mai degraba la ceva underground (fie si cu mentiunea "A love story").
O poveste suprarealista in care exista un loc acolo undeva destinat exclusiv sinucigasilor, o lume paralela care nu este cu mult diferita de a noastra.
Cei ce guverneaza se numesc sugestiv (si corect din punct de vedere al conceptului) People in Charge.

Filmul nu este chiar o capodopera ( e si recent[2006], coincidenta sau nu...), insa este de apreciat ca nu aluneca in tendinta de a predica in stil crestin cat de mare este pacatul de a-ti lua viata data de Dumnezeu.
Ce-i drept, exista replici precum
- You remind me of what I was like before my suicide.
- What were you like?
- I was happy...
,care parca urla a "o sa regreti" , dar per total nu e deloc deranjant si nu da sentimentul de impunere.
Ceea ce e foarte important, pentru ca majoritatea oamenilor isi vad subestimata oarecum inteligenta atunci cand simt ca sunt manipulati. Si de obicei simt.
Ca de obicei ,Tom Waits reuseste sa fie interesant si in ipostazele cele mai banale.

Do I look asymmetrical to you?

Stick to your own kind. Freaks (1932)

2008-05-23T14:24:00.000-07:00

Multe dintre problemele medicale grave si cu frecventa redusa cunoscute astazi sub diferite denumiri stiitifice faceau in trecut obiectul unor curiozitati "de circ".
Iar in Freaks vedem cam tot ce se poate vedea.
Nu e vorba ca vedem ceva nou, ci ceva ce stiam deja ca exista . Dar subiectul a fost de multe ori tratat ori cu naturalism specific medical, ori cu scop de amuzament sadic din categoria "ce bine ca eu nu sunt asa".
Nu spun ca filmul este un documentar. Spun doar ca ar putea fi pana intr-un anumit punct.
Iar pe fundal se desfasoara o "poveste de dragoste" care are ca intriga ceva foarte comun : apartenenta la lumi diferite. Un fel de Romeo si Julieta in care Romeo este un pitic indragostit si Julieta incearca sa-si demonstreze ceva. Si in cazul asta este implicat un anumit sacrificiu fizic(de data asta involuntar ,un fel de Patul lui Procust).
O scena destul de cunoscuta si destul de greu de uitat (mai ales din cauza refrenului obsesiv- dar care are rostul lui):

Constructii de genul acesta au un impact psihologic mult mai mare pentru ca subtilitatea lasa loc imaginatiei (care ramane manipulata de autorul mesajului intr-o anumita masura).
Acel "We accept you, one of us!" spus ca intr-un ritual aiurit da un oarecare sentiment de teroare la gandul ca intradevar ai devenit ...ce dispretuiai.

Supradoza de vise

2008-05-18T08:58:00.000-07:00

Cine a vazut Wonder Boys isi aduce aminte mai mult ca sigur de personajul lui Tobey Maguire , un "neadaptat al societatii" care isi uimea interlocutorii cu cunostintele sale in materie de morti premature si suspecte ale celebritatilor (in ordine alfabetica!).
Intotdeauna am avut o fascinatie pentru mortile din supradoza si o curiozitate a detaliilor astfel incat o sa incerc sa redactez o mica lista a personajelor din cinematografie care au acest numitor comun.

John Belushi (1949-1982)
Considerat un etalon al comediei americane , un model pentru multi contemporani din "pepiniera" Saturday Night Live(Chris Farley, John Goodman, Adam Sandler..) . In viata de zi cu zi insa isi lua energia de a merge mai departe din alcool si droguri. Supradoza de speedball(heroina+cocaina in mod uzual, dar cocaina e uneori substituita cu morfina sau derivate).

Chris Farley (1964-1997)
Un admirator declarat al lui John Belushi. Traiectoria sa pare a fi urmat-o exact pe a idolului sau (atat in ceea ce priveste notorietatea capatata o data cu aparitia la SNL , cat si ca modalitate de a muri).
Un comic controversat : unii ii neaga valoarea, altii ii admira cu adevarat metoda.
Din pacate a fost inchis intr-o gama de roluri stereotipice : baiatul bun la suflet dar cam prostut . Cel de care toate lumea rade, care nu pare in stare de nimic, dar caruia ii ies in final toate si apuca sa si "ia fata". Era un rol, dar era si autentic ...comedia a fost o modalitate pentru Chris Farley de a se integra si de a se face placut.

River Phoenix (1970-1993)
Unul dintre favoritii mei, de remarcat mai ales in Stand by Me, Running on Empty si My Own Private Idaho. Avea un stil foarte natural si detasat de a juca (cum ar fi fost un James Dean in anii '90 ). Pasiunea pentru actorie era oarecum depasita in ultima perioada a vietii de pasiunea pentru muzica (are cantece in colaborare cu Johnny Depp si Red Hot Chili Peppers). S-a prabusit pe trotuarul din fata Viper Room in urma unei combinatii de medicamente si speedball.

Rainer Werner Fassbinder (1945-1982)
Cei 37 de ani de viata au fost de ajuns pentru ca acest regizor german sa-si faca simtita din plin prezenta in istoria cinematografiei. Die Ehe der Maria Braun , Die Sehnsucht der Veronika Voss,Berlin Alexanderplatz sunt cele mai frecvente titluri mentionate. Insa eu mi-l aduc aminte cu placere chiar pe el jucand in Das kleine Chaos (1966), tanar,slab, cu privirea specifica rautacioasa, emfatic si gata de actiune.
Supradoza de cocaina+ somnifere.

Anissa Jones ( 1958- 1976)
Este poate exemplul cel mai des intalnit in media (americana, cel putin) de copii-staruri care au sfarsit tragic. In Statele Unite era cunoscuta pentru rolul lui Buffy din serialul Family Affair, difuzat pe CBS in anii '60.
Supradoza de cocaina, "angel dust"(Phencyclidine), Quaaludes(stiintific: Methaqualone)si Seconal.Fratele sau a murit in aceleasi conditii 8 ani mai tarziu.

Lenny Bruce (1925–1966)
Acest stand-up comedian a fost o inspiratie pentru multi dintre precursorii sai.
A militat pentru libera exprimare intr-o perioada in care cateva "f-words" spuse pe scena te duceau garantat intr-o vizita la politie . Si nu putine au fost ocaziile pentru Lenny Bruce.
Supradoza de morfina.

Gary Holton ( 1952 - 1985)
A inceput in teatru ,a cunoscut gloria ca muzician (glam rock la putere..) , si apoi ca actor in seria britanica
Auf Wiedersehen, Pet.
Supradoza de morfina (combinata cu alcool, diazepam,canabis).

Brad Renfro (1982- 2008)
Nu foarta multa lume a auzit de acest actor;a se viziona Sleepers , Ghost World si Bully. Nu a fost remarcat indeajuns (poate mai exact nu a apucat sa fie remarcat...) , insa stilul sau era foarte detasat si specific.Era nevoie de cineva ca el in prezent in filme, ca sa compenseze vedetele stralucitoare care se remarca prin fizic, vestimentatie si situatie financiara.
Supradoza de heroina.

All things American.

2008-05-11T13:38:00.000-07:00

American Graffiti (1973)

Where were you in '62?
Unul dintre predecesoarele filmelor cu adolescenti, ce contine multe din cliseele americane cu tineri (cuminti , ca nu incepuse inca umorul à la American Pie)cu care ne-am confruntat de-a lungul timpului.
Probabil ca cea mai faimoasa scena este cea in care o masina de politie este ancorata cu o franghie ;atunci cand aceasta demareaza in viteza ,i se smulge o buna bucata din caroserie .Scena ce a fost dealtfel indelung analizata de cei de la Myth Busters (Discovery). Concluzia la care ajunsesere era ca nu este posibil din punct de vedere fizic ca acea parte a masinii sa se desprinda atat de bine.

American Beauty (1999)
Un film reusit din mai multe puncte de vedere. Demonteaza toate mastile societatii americane de plastic : familie perfecta, copii perfecti, frumusete , gloria unui veteran al razboiului din Vietnam.
Si reuseste sa fie sensibil fara sa alunece in exagerat. Apare sentimentul acela pe care multi il descriu "am ramas cu ceva".

"I had always heard your entire life flashes in front of your eyes the second before you die. First of all, that one second isn't a second at all, it stretches on forever, like an ocean of time... For me, it was lying on my back at Boy Scout camp, watching falling stars... And yellow leaves, from the maple trees, that lined my street... Or my grandmother's hands, and the way her skin seemed like paper... And the first time I saw my cousin Tony's brand new Firebird... And Janie... And Janie... And... Carolyn. I guess I could be pretty pissed off about what happened to me... but it's hard to stay mad, when there's so much beauty in the world. Sometimes I feel like I'm seeing it all at once, and it's too much, my heart fills up like a balloon that's about to burst... And then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain and I can't feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life... You have no idea what I'm talking about, I'm sure. But don't worry... you will someday. "

American Splendor (2003)
Este biografia autorului de benzi desenate Harvey Pekar.
El este un personaj destul de specific prin pesimismul si sarcasmul de care da dovada , iar povestea lui este povestea luptei pentru recunoastere.

"This guy here, he's our man, all grown up and going nowhere. Although he's a pretty scholarly cat, he never got much of a formal education. For the most part, he's lived in shit neighborhoods, held shit jobs, and he's now knee-deep into a disastrous second marriage. So, if you're the kind of person looking for romance or escapism or some fantasy figure to save the day... guess what? You've got the wrong movie. "
(citatul asta aduce foarte mult ca stil cu inceputul din Choke al lui Palahniuk)

American Pie (1, 2...si cate-or mai fi)
Comedia asta a initiat tendinta glumelor extreme (sexuale, scarboase etc.."naturaliste" sa zicem per total). Ceva ce incepusera pe de alta parte si fratii Farrelly (a se vedea Dumb & Dumber,There's Something About Mary , mari succese la randul lor).
Nivelul de notorietate al filmului spune ceva . Nu stiu exact ce , probabil ca fiecare are nevoie la un moment dat de umorul simplu.Asa cum printre primele forme de umor era aruncarea placintei in fata. Si ceva din fenomen duce cu gandul si la experimentul lui Lars von Trier din Idioterne.
Placinta americana e unul din simbolurile culinare ale SUA, insa in acest film i se da cu totul alta utilitate decat cea uzuala...

American Dad (2005) - desene animate
O familie americana : tatal, adevarat stalp al familiei, lucreaza si in serviciul public si isi venereaza tara..mama, o blonda aratoasa care e gata sa puna mancarea calda pe masa de fiecare data cand situatia o cere, o fata cam sarcastica , un baiat cam tocilar si..un extraterestru care pare sa confime teoriile conspirationistilor care cred ca americanii au cules ceva de la Roswell. Serialul asta e un fel de familia Bundy cu situatie financiara buna. Ceea ce nu poate sa fie decat de bine.

Stanley Smith: Son, if you ever get captured by any terrorists in the neighborhood and end up on al-Jazeera, just blink you location in Morse code. I'll have a bomb dropped on your location immediately.
Steve Smith: But, Dad, then I'd get killed too.
Stanley Smith: Ah, come on son, there are plenty of kids to play with in heaven. Your cousin Billy. That little girl from Poltergeist. She must be about 16 by now, you could totally tap that.

Jazz-ul in filme

2008-05-08T10:03:00.000-07:00

The Wild One( 1953)
Infatisarea lui Marlon Brando in acest film a reprezentat emblema unei generatii. Probabil ca acesta este cel mai teribilist film din anii '50 (dupa Rebel Without a Cause, bineinteles), caci personajele sunt acompaniate permanent de "motoarele" lor, iar cliseul "fetele bune sunt atrase de baietii rai" este mentinut cu succes. Dincolo de actele de rebeliune , distrugere (creativa..? se prea poate)si inevitabil cateva subtilitati de natura psihologica ( din categoria "rautatea are un substrat de sensibilitate refulata"), The Wild One se desfasoara pe fondul sonor asigurat de Shorty Rogers . Este destul de neasteptata alegerea jazz-ului pentru un astfel de film , insa in perioada aceea nu se putea vorbi de echivalenta motociclisti= rockeri.Jazz-ul nu este o muzica proprie doar snobilor si atmosferei de "Cotton Club".

Mildred: What're you rebelling against, Johnny?
Johnny: Whaddya got?

The Man With the Golden Arm (1955)

Cine crede ca filmele ce trateaza dependenta de droguri sunt o obsesie contemporana trebuie sa se uite putin in urma la filmul din 1955 al lui Otto Preminger.Frank Sinatra(unul dintre favoritii mei dintotdeauna)este foarte inspirat in rolul unui drogat in etapa de recuperare , ce isi canalizeaza eforturile spre noua sa pasiune: muzica . Mai exact, cantatul la tobe.Bineinteles ca tema filmului era destul de controversata in acea vreme si tentativele de cenzura nu au intarziat sa apara (Codul Hays fiind inca vigoare ), insa s-a ajuns la un rezultat rezonabil.

À bout de souffle [Breathless](1960)
Ori de cate ori se vorbeste de Nouvelle Vague filmul acesta vine automat in minte. Au fost preluate elemente din el in mai multe productii (a se vedea The Dreamers cu insertia scenei vanzarii in strada a New York Herald Tribune,a se vedea Jim Jarmusch in ..cam tot ce regizeaza, etc).Filmul a fost condamnat de catolicii din faimoasa Legiune a Pudorii (Legion of Decency). Probabil prea mult teribilism pentru standardele morale...
Autorul colanei sonore este Martial Solal. Iata deci o mostra de jazz asa cum numai francezii il pot intelege.

"It's sad to fall asleep. It separates people. Even when you're sleeping together, you're all alone. "

In the Heat of the Night (1967)
In mare parte acesta are coloana sonora asigurata de Quincy Jones, insa isi fac simtita prezenta si Ray Charles,Gil Bernal si Glen Campbell ; preferinta personala : Boomer & Travis -"Foul Owl".
Filmul este uneori clasificat drept rasist, insa facand abstractie de cateva de cateva "n-words" nu prea e credibila aceasta caracterizare. Mai ales avand in vedere ca personajul lui Sidney Poitier este singurul inteligent in orasul acela cu politisti (or as the black man may put it : crackers) care acopera toate ideile preconcepute despre politisti care au existat vreodata(portret-robot: gras, lenes, insensibil, mesteca guma intr-un sictir aproape dureros ,transpira abundent, este obsedat de femei, uraste politistii din alt teritoriu care se amesteca in treburile locale si asa mai departe).

Elogiul celor fara de casa. Ironweed.

2008-05-05T08:17:00.000-07:00

Inspirat de romanul lui William Kennedy, aparut in 1983 si premiat cu Pulitzer ulterior, filmul a vazut lumina zilei in 1987 sub regia lui Hector Babenco.
Titlul in sine este numele unei plante salbatice (Vernonia altissima), usor de remarcat datorita culorii purpurii. Un fel de metafora a ceea ce avea sa vina.

Cineva spunea ca acesta e cel mai depresiv film pe care l-a vazut vreodata. E cu siguranta printre.
Toate personajele astea au o poveste. Iar aici nu se mai aplica faimosul dicton din Filantropica "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomana". Aici ai ce spune si tot nu primesti pomana.
In primul rand :Jack Nicholson in rolul unui vagabond bantuit de remuscari din doua directii : un copil care i-a murit mic fiind si anumite persoane care au murit intr-o rascoala in care el a avut rol insemnat. Desi are posibilitatea de a se intoarce la o familie care l-ar primi oricand, alege sa nu o faca. Pastrarea acestui stil de viata este un fel de autopedeapsa pentru greselile pe care le-a facut/ considera ca le-a facut.
In al doilea rand: Meryl Streep intruchipeaza o femeie sensibila insa resemnata, care din cand in cand isi mai permite sa viseze la ceea ce a fost odata, exersand talentul muzical printre boschetari cu interese sau printre oameni care o privesc cu imensa sila. Intradevar trista scena in care femeia se vede nevoita sa-si petreaca noaptea intr-o masina inconjurata de personaje libidinoase si desprinse parca dintr-un teatru grotesc.
E trist insa e ca acest grotesc e si plauzibil. Actiunea filmului e plasata in timpul Marii Crize Economice si ar mai putea adauga cineva "vagabonzii lor nu sunt ca ai nostri, sunt la un alt nivel". Nu este neaparat asa, toti au o poveste in spate, indiferent ca ea este mai mult sau mai putin interesanta . Unii s-au nascut pur si simplu saraci, altii au devenit, insa filmul neglijeaza aproape complet latura materiala a fenomenului de "homeless" si insista pe cea morala.
Foarte inspirata interventia lui Tom Waits in film , ca de obicei in roluri care ii completeaza foarte bine personalitatea.

Distractie fara limite

2008-05-03T09:17:00.000-07:00

De-a lungul timpului au existat destule incercari de schitare a situatiilor de "distractie", in sensul unui mediu specific acestei activitati.
Si nu distractie din categoria "soft"( tras la tinta, mers cu trenuletul suspendat,muzica, antren), ci din categoria "hard" (alcool, droguri,sex , plus cateva activitati ilicite facute ostentativ).
Petrecerile cu droguri nu sunt un lucru nou. Filme ca Reefer Madness(1936) ilustreaza un mediu care transforma comportamentul tuturor. Bineinteles, acolo petrecerea e aratata ca fiind ceva malefic, care "distruge spiritul" si te "indeparteaza de la calea cea dreapta", cum ar zice un bun crestin. Era situatia in care orice baiat ascultator si exemplar la invatatura era capabil sa intre singur in camera cu o femeie (!!!) si confuz fiind ,sa impuste din greseala pe cineva. O petrecere este de fapt o betie temporara in care nu numai alcoolul contribuie, ci si muzica sustinuta, multimea de oameni, si totul la o viteza care sa suprime macar intr-o mica masura interventia protectoare a ratiunii.
Distractia poate fi si un calatorie initiatica . Cum ar fi in Detroit Rock City , unde patru pusti trec prin tot felul de situatii ca sa ajunga la concertul idolilor lor , cei de la Kiss.La sfarsit fiecare dintre ei gaseste curajul de a face ceea ce nu indraznea sa faca la inceput.
Regizorul Gregg Araki parea a se fi specializat in acest gen de filme pana sa faca Mysterious Skin.
The Living End (1992),Totally F***ed Up (1993),Nowhere (1997),The Doom Generation (1995) sunt destul de explicite. Fara a avea vreo extraordinara substanta , calitativ vorbind, ele trebuie luate ca atare : filme-experiment cu situatii limita si teribilism la cote ridicate.

The Doom Generation , cu sloganul "Sex.Mayhem.Whatever." a cuprins macar partea esentiala de "fie ce-o fi" . "Fara atentie la consecinte" e o parte esentiala a detasarii. Filmul pare de prost gust, insa partea de experiment spune ca nu trebuie sa gandesti prea mult cand il vezi. Doar sa observi. Nu se doreste a avea o esenta moralista si nici nu cuprinde vreo transformare esentiala de tipul inainte/dupa.

"I love you" can mean a lot of things... like "you'll do 'till someone better comes along," or "I can't describe how I really feel but I know that I'm supposed to say this," or "Shut up, I'm watching TV."

Un alt gen de experiment este cel propus de Marco Ferreri in La grande bouffe (1973)[The Big Feast], tradus la noi mult mai expresiv "Marea crapelnita". Intr-o vila situata departe de aglomeratia citadina, cativa prieteni pregatesc o adevarata orgie cu mancare si prostituate. Ei au ca scop "sa manance pana mor". La propriu. Singurul lucru finut in acest film e reprezentat de preparatele culinare rafinate.
Tot in categoria experiment se poate include si filmul-soc al lui Pasolini, Salò (1975), unul dintre cele mai deranjante filme vazute vreodata, daca nu chiar cel mai deranjant. Cateva personaje iau ostatici baieti si fete pe care ii folosesc dupa bunul plac -plac erotic, desigur. Pentru ca filmul este atat de bine realizat, faptele tulburatoare la vedere au un impact mult mai mare. Nu stiu cat este vorba aici de morala de stapan in satisfactia de a vedea propriile fantezii erotice implinite de sclavii tai , dar mai importanta este pervertirea lor . Viziunea ta asupra placerii devine incet si viziunea lor. In nici un caz hedonism rafinat...

OZ.

2008-04-22T10:32:00.000-07:00

[material realizat in colaborare cu endemic]

*bimbam*
Oz este povestea emoţionantă a lui Dorothy ce pleacă prin intermediul unei tornade într-o lume magică. Ajunsă acolo, Dorothy se amăgeşte cu diverse artificii psihologice după care moare. Oz este povestea mea, povestea ta, povestea sistemului pe care NOI îl perpetuăm, povestea diferenţei între om şi animal.

*bimbam*
Asta-i altă lume, nu-i lumea mea.

*bimbam*
Ziceam că te trezeai în aceeaşi dimineaţă, cu aceleaşi telefoane, cu aceleaşi minciuni şi oameni, cu aceleaşi treburi de făcut ca şi ieri. Ziceam că ieşeai seara p-afară să te întâlneşti cu o gagică mişto, mişto. Ziceam că pe stradă un băiat cu încă trei se-mping în tine, se iau de tine şi tu îi dai unuia un brânci. Băiatu alunecă pe o sticlă de plastic şi, în cădere, se loveşte de un perete şi moare. Să zicem că tatăl lui e un baştan în securitate foarte foarte şmecher, un dezaxat paranoic care caută răzbunarea fiului şi află cine eşti. Ziceam că are martori judecători de partea lui şi mă-ta plânge pe umăru lu tac-tu, că altă alternativă n-are. Ziceam că iei 7 ani pentru omor din culpă şi lumea pe care ai construit-o tu din cartoane nu mai înseamnă nimic. Eee... ce faci?

Nu, nu e Vrajtorul din OZ insa se poate aplica si aici vestita replica "I've got a feeling we're not in Kansas anymore". OZ este cea mai buna creatie cinematografica (fie ea si sub forma unui serial al HBO) pe tema inchisorii. Pentru ca aceasta contine esantion social numai bun de studiat. De studiat si de testat limitele. Se spune ca in armata devii barbat. In inchisoare ce devii? Un om mai bun, ar spune adeptii "teoriei reabilitarii". Cu alte cuvinte, in momentul t0 erai un om rau, iar in momentul t1 esti un om bun. Altii nu cred in puterea vindecatoare a mediului controlat si nu varsa nici o lacrima la povestile cu violatori si criminali in serie ce se apuca de pictat icoane si crosetat macrameuri.
Insa OZ e o poveste completa , cu viziune multilaterala. Nu se concentreaza doar pe un tip uman , ci le acopera in mare masura pe toate. Toate natiile, paturile sociale, religiile , orientarile sexuale .
Ca personaj se remarca Ryan O'Reily , care este descris frecvent ca fiind un Machiavelli contemporan. Nimic mai adevarat. Este personajul cel mai interesant (impreuna cu Tobias Beecher, dar stiu ca unii vor obiecta :p ). Ca orice lucru bun-prea bun ca sa fie adevarat- serialul a fost intins pe 6 sezoane , ceea ce face ca sfarsitul sa fie putin telenovelistic.
De asemenea , replicile naratorului (la randul sau un detinut in Emerald City, Augustus Hill), sunt veritabile extrase din intelepciunea populara, in plus cu o mica slefuire filosofica.

So, what have we learned? What's the lesson for today? For all the never-ending days and restless nights in Oz? That morality is transient? That virtue cannot exist without violence? That to be honest is to be flawed? That the giving and taking of love both debases and elevates us? That God or Allah or Yahweh has answers to questions we dare not even ask? The story is simple: a man lives in prison and dies. How he dies? That's easy. The who and the why is the complex part. The human part. The only part worth knowing... Peace.

Despre ura

2008-04-21T12:29:00.000-07:00

Ura are diferite posibilitati de exprimare , insa aici vreau sa vorbesc despre o forma a ei evidenta , manifesta, si anume ca studiu de caz fenomenul neonazismului.
Avand la activ cateva filme si documentare pe aceasta tema , nu se poate sa nu observi anumite stereotipii, prejudecati , precum si o incercare demna de Freud de a sonda psihicul acelor "oameni rai".

Despre American History X s-a tot vorbit. O reprezentare fidela a neonazsimului nu e. Atinge puncte esentiale insa (tot explorarea psihologica de care vorbeam e in prim plan). Influenta mediului si mai ales a mediului familial , teama de corupere a valorilor stramosilor ("the Founding Fathers").
Ceea ce-mi aduce aminte de:
(extras din Bowling for Columbine)

Un alt film pe tema ar fi Romper Stomper , care nu reuseste sa ajunga undeva cu subiectul. Nici psihologic, nici un scop precis, doar Russell Crowe care isi impune autoritatea in orice context. Insa e de apreciat personajul lui care nu are absolut nici o profunzime , nici un indiciu care sa te conduca la motivatia comportamentului. Foarte rar se intalneste asa ceva, pare ca scenaristului nu putea sa ii iasa mai bine nici daca se straduia.
O alta latura a problemei : este imposibil sa fii neonazist evreu? Se pare ca nu , si filmul The Believer - inspirat dintr-o poveste reala, dovedeste aceasta. Ura este revarsata asupra unei religii ale carei fundamente nu le intelegi insa impotriva careia nu poti fi total inversunat. Intelegerea pe cale rationala a religiei este un aspect, implicarea afectiva este cu totul altul. Incompatibilitatea dintre ele e sursa conflictului. Care nu este interiorizat, ci mai mereu pare a se manifesta sub forma unei schimbari majore a societatii. Trebuie sa fii un lider de opinie, o "autoritate carismatica" dupa cum ar zice Max Weber si sa faci ca ideile tale pentru o "lume mai buna" sa se propage .
O relativa noutate in domeniul fictiunii cu neonazisti este This is England , care este insa mai mult un drum initiatic al unul copilas decat ceva cu fundament istoric sau psihologic. Avem parte si de aici de o revenire a unui personaj , ca in American History X, insa aici este situatia inversa . "Good boy gone bad". Un comentariu la acest film are si domnul Oaky.
Fictiunea e fictiune. Insa ce facem daca ne intereseaza cu adevarat fenomenul si dorim o baza de care sa ne fixam reperele?
Pentru distinctia skinhead-neonazi (pentru ca nu sunt intotdeauna egale ) , un documentar este de vazut : Skinhead Attitude . El preia marturiile unor skinheads din mai multe zone (Franta, Germania, Polonia)care doresc sa pastreze radacinile miscarii, precum si latura opusa, neonazi infocati( din SUA si Suedia mai ales) care inca mai viseaza la lumea lor neprihanita si la puritate genetica . Aflam si ca ca exista miscari sociale precum SHARP (Skinheads Against Racial Prejudice ).
Un documentar interesant apartine chiar Viasat History. Nazi America: A Secret History . Iti spune tot ce vroiai sa stii despre cat de puternic a fost partidul nazist(cu transformarile de titulatura de rigoare) si care era relatia lui cu puterea centrala de la Berlin, care au fost liderii sociali ai miscarii (George Lincoln Rockwell ,Matt Koehl fiind poate mai de notorietate) si nu in ultimul rand povestea ultimului mare fenomen cultural-ideologic. The Turner Diaries.
A devenit a doua carte din domeniu ca influenta dupa Mein Kampf, desi in acest caz e vorba de o fictiune. A fost insa indeajuns pentru a provoca o serie de "nelegiuiri" facute dupa matricea evenimentelor din carte,lucru care s-a intamplat si cu alte scrieri inspirationale (vezi Fight Club).

Good Bye Lenin!

2008-04-17T09:57:00.000-07:00

Auf Wiedersehen utopischer Sozialismus!
Filmul german al lui Wolfgang Becker din 2003 este o combinatie binevenita de dramatic si comic. Pentru prima data a subliniat cineva nu partea victorioasa a daramarii zidului Berlinului (cu toata simbolistica implicita), nu tragedia sfasietoare a impartirii teritoriale (dar si ideologice) fortate , ci cum percepe efectiv omul schimbarile.
O parte din nuantele acestei povesti sunt surprinse si in Hedwig and the Angry Inch , desi pe cu totul alt ton.
The search for my other half on my side of The Wall had proved futile.Might he be found on the other?But how to get over? People died trying.Such were the thoughts flooding my tiny head,on the day that I was sunning myself...in an old bomb crater I had discovered near The Wall.I am naked,face down on a piece of broken church, inhaling a fragrant westerly breeze,my God, I deserved a break today.[...] I like Gummi Baerchen.

Tema principala a filmului: Regasirea linistii sufletesti a familiei dezbinate? (cu o candoare de Surprize Surprize) Hmm..nu. Drama unei femei cu sanatatea precara? In plan secundar. Tema schimbarii e clara inca din titlu. Insa cum se face ea ramane de vazut. "Occidentalismul" este caracterizat si de altceva in afara de zeppelinele cu reclame care zboara prin oras, afisele cu Coca Cola, Burger King si castraveti murati din Olanda .Monopolul industrial intretinut de stat in socialism reusise sa dea cetatenilor un sentiment de apartenenta la marca. Eram toti la fel si marfa era numai a noastra, facuta doar pentru noi "din suflet".
Filmul nu este agresiv la adresa socialismului (care oricum, in mainile lui Lenin pornise de la deviza "pace paine si pamant", aceste trei elemente parand un fel de Sfanta Treime a traiului uman).
Pe langa ridicolul dat de discursurile fara continut, cantecele pionierilor si febrilitatea membrilor de partid, oamenii credeau in esenta doctrinei, in ceea ce ar fi putut fi. Pentru ca vorbim in primul rand de o doctrina bazata pe solidaritate("fiecaruia dupa nevoi", afirmase Marx despre distributia averii). In practica si-a demonstrat esecul, datorat mai ales lipsei de constientizare ca egalitatea e un deziderat fortat, nenatural.
(Dupa cum bine zicea domnul Mises in eseul sau Egalitarianism as a Revolt Against Nature )

Iar finalul filmului este edificator
"She's up there somewhere now. Maybe looking down at us. Maybe she sees us as tiny specks on the Earth's surface, just like Sigmund Jähn did back then. The country my mother left behind was a country she believed in; a country we kept alive till her last breath; a country that never existed in that form; a country that, in my memory, I will always associate with my mother. "

Sa fie muzica (2)

2008-04-15T14:44:00.000-07:00

Inca un rand de interventii muzicale.

1. Joy Division- Atmosphere

Desi Trainspotting a ramas celebru pentru alte cantece precum Underworld- Born Slippy , Iggy Pop- Lust for Life, sau Lou Reed -Perfect Day, alegerea mea numarul unu ramane acesta . Joy Division canta un asa-zis "post-punk dark lyricism" ,putin cam "emo" in standardele prezente, insa una peste alta au avut o interventie inspirata in peisajul muzical.
Mai multe creatii Joy Division se gasesc in biografia sub forma cinematografica a lui Ian Curtis , Control (2007). Un film putin dezamagitor , pentru ca alege sa trateze doar doua ipostaze ale solistului , uitand de cea din procesul crearii muzicii.

2.The Drifters- White Christmas

Tot de pe soundtrack-ul Home Alone(1, de aceasta data), care este o sursa perfecta pentru cantece de atmmosfera specifica.

3. Toots& The Maytals- 54-46 Was my Number

Putin reggae extras din This is England, un film recent cu neonazi englezi (nu este cazul sa apara entuziasm aici, filmul acesta merge in atatea directii incat nu spune in final nimic).

4.Tom Waits - I Beg Your Pardon
Interpretarea live se gaseste aici. Tom Waits s-a ocupat in totalitate de coloana sonora a filmului One From the Heart.

5. Counting Crows- Colorblind

O balada sensibila din Cruel Intentions.

6.James Taylor- Fire and Rain

Preferata familiei neconventionale din Running on Empty , care nu ezita sa-si transforme viata intr-un musical ori de cate ori simtea nevoia.

7.Frank Sinatra- I Won't Dance

Pe asta dansa Mel Gibson in What Women Want
"There's Way too much estrogen on television these days.And as we all know,the perfect antidote for estrogen...is Frank."

8.Dick Dale- Misirlou

Pentru unii va fi probabil o surpriza sa afle ca nu Black Eyed Peas au compus cantecul asta. Pulp Fiction l-a facut celebru.

9.Kool G Rap - OZ theme

Pentru cine inca mai viseaza tema de la inceputul fiecarui episod din OZ - Federal Prison.

10.Thin Lizzy- Jailbreak

Am ales Jailbreak din Detroit Rock City, desi nu este neaparat reprezentativ pentru acest film in care apare in proportie covarsitoare Kiss . Un film de voie buna , pentru rebelii din noi.

Sa fie muzica.

2008-04-13T08:57:00.000-07:00

Filmele raman in memoria colectiva nu numai prin povestile lor, ci si prin fondul sonor care creeaza si sustine atmosfera.
O mica selectie personala:

1. Pink Floyd - Cymbaline

De pe coloana sonora a filmului More regizat de Barbet Schroeder in 1969 , o poveste cu pretentii hippie despre droguri. Foarte deprimant de la inceput pana la sfarsit (nu in sensul ca insufla repulsie fata de droguri si determina pocainta, nicidecum).Dar e o actiune lenta si plina de capricii greu de suportat. Nu a facut decat sa imi intareasca impresia ca Pink Floyd e muzica perfecta pe fundalul careia se poate droga cineva. Cat de poate de obiectiv vorbind.

2. Charles Trenet - La mer

Charles Trenet are multe cantece frumoase , insa acesta se potriveste perfect starii din The Dreamers , si mai specific scenei respective. Cine zice ca muzica veche nu mai are nici un farmec este un om trist.

3. Stephen Trask- The Origin of Love

Hedwig and the Angry Inch are o coloana sonora per total interesanta( neasteptat pentru un film cu o astfel de tema) , insa cantecul acesta are si o poveste , el constituindu-se intr-un fel de cosmogonie si ontogeneza care explica sentimentul ciudat de iubire.

4.The Pixies - Where is my Mind

Interesanta alegere pentru finalul din Fight Club, potrivita oarecum scenei de distrugere si autodistrugere , insa oricum una din favoritele mele dintotdeauna de la The Pixies.

5. Mirwais- Disco Science

Cine isi aduce aminte scena cu cursa de iepuri din Snatch isi aduce aminte cu siguranta si de fondul sonor. Inspira foarte multa forta si am vazut oameni miscand pe ritmurile ei parti ale corpului despre care nici nu stiam ca se pot misca.

6. Bobby Helms- Jingle Bell Rock

Una din clasicele Craciunului , aparuta (unde altundeva) in Home Alone (2).
Perfecta pentru atmosfera de sarbatori de iarna , american style.

7.Gene Kelly- Singing in the Rain

Da, face parte din musical-ul omonim in varianta originala insa.. cine poate uita personajul principal din Clockwork Orange cantand asta in timp ce batea , distrugea, si "profita" de sotia unui domn respectabil...

8. Beck- Everybody's Gotta Love Sometimes

Sensibil, incert, la fel ca Eternal Sunshine of the Spotless Mind.

9.Ben Lee - Cigarettes Will Kill You

Face parte din filmul Playing by Heart , o tragicomedie romantica de situatie in care reusesc sa straluceasca doar Angelina Jolie si Ryan Phillippe.

10. Bruce Springsteen - Streets of Philadelphia

Inserat in filmul Philadelphia (cel mai bun al lui Tom Hanks),cu tema tragica si actuala a SIDA.

(va urma)

American History X

2008-04-11T12:58:00.000-07:00

De ce este American History X un film genial? Cuvantul genial nu este deloc supralicitat in contextul acesta si se poate folosi "fara teama de a gresi".
Pentru ca are caracter. Nu este nici prea dur (nici nu vreau sa stiu cum l-ar fi conceput Tarantino), nu are nici ton de cult skinhead (din seria "la mine in carier") , si nu este excesiv de moralist/induiosator. Este o poveste despre greselile trecutului care au repercusiuni in viitor, despre cum te straduiesti sa te schimbi insa inevitabilul se produce; mai mult decat atat, se produce nu asupra ta, ci asupra celor care iti sunt apropiati.

Bob Sweeney: There was a moment... when I used to blame everything and everyone... for all the pain and suffering and vile things that happened to me, that I saw happen to my people. Used to blame everybody. Blamed white people, blamed society, blamed God. I didn't get no answers 'cause I was asking the wrong questions. You have to ask the right questions.
Derek Vinyard: Like what?
Bob Sweeney: Has anything you've done made your life better?

Pentru ca are caractere. Edward Norton chiar pare a crede ceea ce spune: discursurile despre imigranti si cum trebuie ei "invatati minte", inversunarea cu care denunta discriminarea pozitiva (cu ceva mostenire paterna de mentalitate), increderea sfidatoare cu care isi marcheaza teritoriul in cartier incercand sa elimine complet minoritatile .Si in ultima instanta dreptatea facuta pe cont propriu, cand face sa para atat de natural sa ucizi.
Etapa inchisorii este destul de realista. In primul rand, o observatie pertinenta:
"Just remember, in here, you the nigga. Not me. "
sau altfel spus "who's the minority now ?.."
Secventa cu sodomizarea este foarte cursiva, pare desprinsa din filmele lui Hitchcock,deoarece poarta o asemanare stranie cu scena in care Janet Leigh se prabuseste pe podea ulterior injungherii(in Psycho).
Insertiile de replici comice sunt binevenite, ele venind indeosebi din directiile(stereotipurile) "hai sa facem misto de cel gras" ["You know, when was the last time you were able to see your feet? "] si "negrul - un stand-up comedian innascut".
Stilul un pic mai ciudat este dat de Tony Kaye , un regizor putin cunoscut de nationalitate engleza,care s-a ocupat mai mult cu clipurile publicitare. Editarea finala ("the final cut") nu ii apartine lui insa, din cauza unor neintelegeri cu producatorii; acestia din urma impreuna cu Edward Norton s-au ocupat desavarsirea filmului.
Finalul este..putin socant (mai ales daca vizionezi pe la ora 3 in liniste deplina..). Si unii ar zice cu vehementa ca citatul de la sfarsit e prea romantic si moralist.

So I guess this is where I tell you what I learned - my conclusion, right? Well, my conclusion is: Hate is baggage. Life's too short to be pissed off all the time. It's just not worth it. Derek says it's always good to end a paper with a quote. He says someone else has already said it best. So if you can't top it, steal from them and go out strong. So I picked a guy I thought you'd like. 'We are not enemies, but friends. We must not be enemies. Though passion may have strained, it must not break our bonds of affection. The mystic chords of memory will swell when again touched, as surely they will be, by the better angels of our nature.'

Intr-o oarecare masura au dreptate , insa face parte din echilibrul general al filmului. O imagine dura, alta induiosatoare. O asemanare cu viata, care oricum este ambivalenta.
Iar in final, filmul compune o parte dintr-o istorie neoficiala a Americii, o viziune pragmatica a controverselor, a etapelor de tranzitie morala, a posibilitatilor de reabilitare.

analyze and interpret.

Midnight in the Garden of Good and Evil

2008-04-09T13:08:00.000-07:00

Filmul pare un pic suprarealist si cel putin bizar , iar la sfarsit cand afli ca este adaptarea unui roman ce reda fapte reale ramai si mai surprins.
Un nouveau riche cu o pasiune pentru obiecte de arta , mecanicul si iubitul sau (pe care il va impusca ulterior ca reactie de autoaparare - sau nu chiar..), un travestit (lady Chablis) cu o personalitate debordanta si aflata la granita dintre bun gust si prost gust , si observatorul intregului fenomen, un jurnalist venit din New York in acest mic orasel potential linistit. Dar nu este nici pe departe asa.
"I've only been here three days and it's just a shooting, but give it time, okay. This place is fantastic. It's like Gone With the Wind on Mescalin. I know you're my agent. Listen to me, they walk imaginary pets here, Garland. On a fucking leash. Alright? And they're all heavily armed and drunk. New York is boring! "

Episodul cu procesul ce stabileste daca a fost sau nu vorba de autoaparare, vinovatia/nevinovatia personajului este destul de plictisitor si oarecum defazat fata de tonul restului filmului. Plus de asta, cuprinde genul de scene pe care le-ai vazut de nenumarate ori chiar si in filmele de pe Pro Tv la ora 20. Ceea ce face ca filmul sa fie interesant este contextul,lumea aceea care cuprinde snobi, rebeli nedefiniti, homosexuali evidenti si unii nu asa de evidenti , practicanti voodoo, totul intr-un oras cu cladiri si peisaje ce amintesc de era coloniala.
Cliseu : limbajul de inalta societate presarate cu multe cuvinte in franceza
Exact cum ar aborda situatia si un scriitor al carui stil imi place foarte mult ,un francofil declarat , Julian Barnes .

Unele secvente din film duc cu gandul pe piste gresite : doamna care se ocupa cu voodoo parca preconizeaza o actiune de tip The Serpent and the Rainbow (un horror pe tema voodoo, fara a fi de prima clasa insa; tema voodoo ar putea fi mult mai inteligent exploatata ...dar nimeni nu o face ). Nu se materializeaza nimic de genul acesta. Voodoo se manifesta in film doar prin filosofia transmisa
To understand the living, you got to commune with the dead.

Marele merit al voodoo este ca nu priveste moartea ca finalitate, ca pe ceva tragic ce merita deplans. Acest sentiment este transmis si de Midnight in the Garden of Good and Evil. Unele lucruri vin, altele pleaca .Oprire involuntara. Viata merge mai departe.

Angels With Dirty Faces

2008-04-07T12:56:00.000-07:00

Isi mai aminteste cineva Home Alone (1 si 2) cand micutul Kevin se uita la televizor la un anumit film si folosea replicile de gangsteri si sunetul de pistoale pentru a speria potentialii raufacatori (sau a lua pizza neplatita..)? Filmul in sine nu exista, respectivele secvente sunt de fapt create pentru Home Alone, ca apartinand unui anume "Angels with Filthy Souls". Inspiratia a fost Angels With Dirty Faces , un clasic film noir aparut in 1938 .
Michael Curtiz dovedeste ca este un "transplant" reusit al Hollywoodului(el a activat mai intai in Ungaria, tara sa natala): este unul dintre regizorii care au indeplinit atat criteriul "calitate" cat si "cantitate". Cea mai cunoscuta realizare a sa : un mic film numit Casablanca ...
Figura lui James Cagney a devenit etalonul baietilor rai din filmele cu gangsteri. Mai trist este ca nimeni nu pare in prezent a detine expresivitatea lui. Impune respect, pare a fi un om bun cu intentii rele care nu face decat sa "se descurce" in viata cum poate. Ca toata lumea,nu? Este rau sa platesti un grup de copii care te admira si si-au facut chip cioplit (metaforic vorbind, bineinteles) sa ajute la indeplinirea intereselor tale ilicite?
Prietenul din copilarie al eroului nostru ,intre timp devenit preot (Father Jerry), crede ca da. Intervine dilema morala intre prietenie si binele colectiv. Filosofia utilitarista a preotului prevaleaza . "Bine" inseamna "ce este bine pentru cei mai multi".
Father Jerry arata ca viata religioasa nu a sters complet urmele copilariei dure , competitionale , traita alaturi de cel care era pana intr-un punct al evolutiei la fel ca el : "All right, fellas... let's go and say a prayer for a boy who couldn't run as fast as I could."
Se porneste in copilarie de la acealesi valori, de la acelasi mod de a trai si a gandi lumea. Dupa trecerea anilor incercarea de a conserva o relatie poate fi o lupta pierduta. Mandria personala, dreptatea aplicata indiferent de sentimente, schimbarea radicala a stlului de viata sunt numai cateva dintre motive.
Cat despre personalitatea lui James Cagney:
Steven Seagal, Jean Claude van Damme,Sylvester Stallone, Arnold Schwarzenegger ar putea numai sa viseze la acest gen de rautate eleganta.

The Third Man

2008-04-07T08:00:00.000-07:00

Where is Harry Lime?

Orson Welles a primit toate laudele posibile pentru acest rol in filmul lui Carol Reed ,in ciuda faptului ca aparitia sa e de scurta durata(Citizen Kane ramane etalonul, insa Harry Lime pare prietenul voluntarist ,nonconformist pe care ti-ai dorit intotdeauna sa-l ai) . Nu ar fi prima oara cand Orson Welles impresioneaza [intreaga sa personalitate e remarcabila. Recomandare : "Orson Welles" biografie scrisa de André Bazin, aparuta in 1998 in colectia Petite bibliothèque des "Cahiers du cinéma"]. Pana dupa jumatatea filmului, el este un personaj legendar , exista doar prin ceea ce isi amintesc ceilalti despre el sau prin povestile care circula cu privire la disparitia sa. Pentru ca se stie despre acest Harry Lime ca a murit intr-un accident auto (imprejurarile fiind cel putin bizare). Prietenul care vine sa-l viziteze si afla acest lucru este nemultumit de explicatiile inconsistente ale martorilor si va descoperi la sfarsit ce este adevarat ,ce s-a intamplat cu Harry Lime si care a fost cauza care a declansat totul.
Nu este deloc intamplator ca The Third Man a castigat Oscarul pentru Best Cinematography.
Imaginile sunt atent lucrate, muzica este specifica unui adevarat film noir (din categoria jazz , muzica instrumentala, ceva din cutiuta muzicala a bunicii ..), iar punerea in scena beneficiaza de elemente-surpriza oportune.Imagini foarte reusite cu strazile si subteranele Vienei(exista astazi si un muzeu si un traseu turistic .."pe urmele celui de-al treliea om" - DIE DRITTE MANN TOUR. ERLEBEN SIE HAUTNAH DIE WELT DES DRITTEN MANNES.)

Harry Lime: Don't be so gloomy. After all it's not that awful. Like the fella says, in Italy for 30 years under the Borgias they had warfare, terror, murder, and bloodshed, but they produced Michelangelo, Leonardo da Vinci, and the Renaissance. In Switzerland they had brotherly love - they had 500 years of democracy and peace, and what did that produce? The cuckoo clock. So long Holly.

Highlight : Filme cu clovni

2008-04-05T12:33:00.000-07:00

Din seria "ororile copilariei noastre" am ales sa analizez o categorie aparte:
filmele horror in care personajele negative sunt clovni.
Pentru unii frica aceasta de clovni pare total nejustificata . Altii vad ceva foarte pervers si malefic in ranjetul ala fortat, desenat pe toata fata (aici eu subscriu).
Iar ceva si mai pervers au vazut in clovni cei care realizeaza/ se delecteaza cu o varietate de film porno - si anume "clown porn".
De unde a pornit fobia in sine, nimeni nu poate spune. O posibilitate ar fi cazul mediatizat al lui John Wayne Gacy , unul dintre cei mai mari criminali in serie ai SUA, care a "activat" prin anii '70.
Filmele alese de mine sunt doar cu titlu informativ .Nici unul dintre ele nu este un film bun; din contra, unele sunt la limita suportabilitatii umane. Insa e interesant de urmarit cum s-a dezvoltat tema si ce anume le-a inspirat realizatorilor.

It (1990)

Probabil cel mai vehiculat nume de horror cu clovni, realizat dupa romanul lui Stephen King. Cativa prieteni vechi se reintalnesc pentru a tine piept creaturii Pennywise(ia diferite forme), care ii terorizase in copilarie si le ameninta din nou existenta. Pennywise sub forma de clovn nu apare foarte des pe parcursul filmului, insa atunci cand o face , imparte cativa fiori spectatorilor cu fobie.

Killer Klowns from Outer Space (1988)

Un fel de horror-SF , in care extraterestrii sub forma de clovni terorizeaza pamanteni. O cronica destul de detaliata si amuzanta (in limba franceza) se gaseste aici.

S.I.C.K. Serial Insane Clown Killer (2003)
Un fel de "Texas chainsaw massacre with a twist" - with a clown.Posibil cel mai prost film cu "killer clowns" pana la ora actuala.

Out of the Dark (1989)
Aici se ajunge intr-o directie putin mai finuta : clovnul nu mai este un personaj fantastic , ci doar o masca pentru un criminal in serie. Victimele sunt fete care lucreaza la o linie erotica . Probabil la crearea acestui personaj realizatorii au avut in minte un hibrid intre John Wayne Gacy si Ted Bundy .

Clownhouse (1989)
Tot o variatie interesanta propune si filmul acesta , in care raufacatorii sunt niste pacienti cu probleme mentale (evadati din mediul controlat in care se aflau) care omoara niste clovni(de profesie) si le iau locul.
"The clowns... the clowns Randy they're here .You never know what they really are"

Killjoy (2000)
Despre clovnul din filmul acesta unii au spus "Ronald MacDonald is scarier " ... Stiu ei ce stiu.

Pentru final am pastrat doua film cu adevarat bune , in mod evident nu cu clovni ucigasi.
Este vorba de I Clowns(1971) , regizat de Federico Fellini. O documentare a vietii clovnilor, a incompatibilitatii esenta/aparenta.
O a doua recomandare ar fi Laugh, Clown, Laugh (1928),care reuseste cu adevarat sa surprinda esenta conditiei de clovn.

"Sometimes you don't want to be a slapstick clown in order to convey a funny perception of the world."

Ororile copilariei noastre

2008-04-05T06:05:00.000-07:00

Nu este vorba de vreo explorare psihologica a copilariei cu toate frustrarile care l-ar face pe Freud foarte suspicios, ci doar de o trecere in revista a filmelor horror (mai mult sau mai putin reusite)pe care le-am vazut cand eram mici si care nu mai au acelasi efect asupra noastra in prezent (sau...?)

The Exorcist (1973)
Un film cu un subiect atat de puternic incat a antrenat dupa sine un sequel [Exorcist II: The Heretic (1977)] si multiple imitatii si variatiuni ale temei. Cum ar fi The Exorcist III (1990),Possessed (2000) ,Exorcist: The Beginning (2004), Exorcist: The Original Prequel(2005), The Exorcism of Emily Rose (2005)si multe altele.
Cel din 1973 este insa originalul. Nu a fost numai imitat, ci si parodiat de cate ori s-a putut. Vazut acum, filmul pare cel putin penibil. Insa vazut pe la 10 ani cu lumina stinsa isi face efectul. Mai ales daca te identifici cu fetita inocenta de la inceput. Si cand reusesti sa smulgi de la spectatori afirmatii de genul "de ce o bruscheaza asa pe saraca fata?!" scopul a fost atins in parte. Mai ales pentru ca filmul este un horror bine realizat , penibilul fiind dat doar de subiect si de exagerarile pe care nu le mai inghite nimeni.Nici macar fenomenul exorcizarii nu mai fascineaza cum o facea odata , cu exceptia unor comunitati izolate gen "grupul de la Tanacu" sau "grupul femeilor cu frica lui Dumnezeu trecute de 50 de ani" .
The Exorcist a fost cu adevarat un eveniment : subiectul ancorat in religie insemna tulburarea linistii tuturor spectatorilor crestini.
Ego te absolvo in nomine Patris, et Filii, et Spiritus Sancti. Amen.

Child's Play (1988)
Multe sequel-uri si pentru acest clasic al copilariei.Mai exact 4 .Dar putem fi cu totii pe deplin satisfacuti(daca nu suntem deja): este in productie un remake ce va aparea in 2009!
Lasand la o parte debilitatea subiectului ( pe scurt, un criminal feroce isi asigura nemurirea incarnandu-se intr-o papusa si incearca sa posede corpul stapanului papusii pentru a-si putea duce la indeplinire maleficul plan : razbunarea fata de cei care l-au omorat si cucerirea lumii, bineinteles. In decursul celorlalte filme se va casatori , va avea si urmasi..o nebunie care sfideaza legile biologice si morale),
acea papusa cu chip rautacios este adorabila.
Mai mult decat atat, cand esti la varsta la care te joci cu papusi,filmul acesta chiar te impresioneaza. Cu precadere o anumita scena in care Chucky iese brusc de sub pat cu un satar... unele lucruri nu se uita usor , nu?
Hi, I'm Chucky. Wanna plaay?

Adorabil doar la inceput...

Candyman (1992)
We Dare You To Say His Name Five Times!
Circula o superstitie potrivit careia daca spuneai de 5 Candyman in oglinda el va aparea si te va taia in doua. Aberant, da, dar superstitiile sunt inconjurate mereu de aura specifica de mister( fenomenul "si daca totusi..?" ).Cine stie ce poate face acest film unei minti usor impresionabile. Filmul are restrictia R in Statele Unite (cei sub 17 ani trebuie sa il vada numai cu acordul parintilor), insa toata lumea pare sa-l fi vazut la varste foarte mici . Pe de alta parte, cine are peste 17 ani nu ar avea nici un motiv sa se uite la acest film.

The Shining(1980)
Filmul lui Kubrick este totusi un film "pentru toate varstele". Ce este oare mai infricosator..Jack Nicholson in rol de criminal psihotic (avand in vedere ca el are aparenta de nebun rautacios si in stare normala) sau copilasul acela inocent tulburat de premonitii ale mortii (si nu in stilul Haley Joel Osment in 6th Sense)...
Kubrick a inceput ca fotograf, iar atentia pentru perfectiunea imaginilor se vede in fiecare film al sau ; The Shining nu putea sa faca exceptie . Exceptionala una din scenele finale ,o cursa de tip vanator-vanat intr-un labirint ,noaptea , in zapada.
All work and no play makes Jack a dull boy.
Ce cauta acest film bun printre celelalte care sunt mai ..usurele? Se aplica si in cazul sau criteriul "vazut-placut in copilarie, dar dupa o varsta nu mai sperie pe nimeni".

Beetle Juice (1988)
Un alt film din seria de sperieturi "rosteste-i numele de n ori si va veni" . Se vede clar stilul lui Tim Burton aici, care nu ia in serios nici un horror si il transforma in comedie.
Beetlejuice este respingator ca fizic, dar ironic si amuzant.
"Ah. Well... I attended Juilliard... I'm a graduate of the Harvard business school. I travel quite extensively. I lived through the Black Plague and had a pretty good time during that. I've seen the EXORCIST ABOUT A HUNDRED AND SIXTY-SEVEN TIMES, AND IT KEEPS GETTING FUNNIER EVERY SINGLE TIME I SEE IT... NOT TO MENTION THE FACT THAT YOU'RE TALKING TO A DEAD GUY... NOW WHAT DO YOU THINK? You think I'm qualified?"
Personajul a ramas memorabil, iar desenele animate au deviat atentia publicului de la film.

The 'burbs (1989)
Filmul acesta mai putin cunoscut se inscrie tot in genul comedie-horror.
Atractia principala a cartierului sunt noii vecini , suspectati a fi criminali feroce. Sunt amuzante personajele prin personalitatile lor caricaturizate care acopera toata gama de stereotipuri ale oamenilor dintr-un cartier (veteranul patriot, masculul bun la toate, gospodina desavarsita, femeia fatala, naivul subordonat cuvantului sotiei etc ).
Printre primele ocazii ale lui Tom Hanks de a se face remarcat ca actor.

12 Angry Men

2008-04-03T12:55:00.000-07:00

Foarte rar dai de un film static , dar captivant. Actiunea sa se petreaca in acelasi loc ,cu aceleasi personaje si totusi sa iti doresti sa vezi ce urmeaza la fiecare pas. Din cand in cand insa apare un film ca Twelve Angry Men(1957) , care atrage prin scenariul impecabil si prin argumentare sistematica.
Juriul se intruneste pentru a da verdictul : vinovat sau nevinovat. Este o raspundere uriasa , pe care juratii ajung sa o constientizeze abia dupa ce isi dau seama ca verdictul de care erau atat de siguri la inceput nu se mai sustine.
Henry Fonda este pus in pozitia juratului calm, rational, care incearca sa argumenteze la sange pozitia distincta pe care o are fata de ceilati jurati.
Filmul este semnat Sidney Lumet , cel care forma un adevarat "cerc nobiliar" impreuna cu Elia Kazan si Joseph L. Mankiewicz in timpul anilor de glorie ai Hollywood-ului.
Tot ce iesea din mana lor devenea un succes , intr-o perioada in care succesul la public, marea masa(= der Pöbel , termen folosit de Nietzsche peiorativ) nu inducea neaparat ideea de "film usurel" . In mare parte era si meritul "star system"-ului care atragea lumea la cinematografe sa vada vedeta preferata, insa vedetele de atunci aveau o imagine cu adevarat curata si se muncea mult in spate pentru a se asigura ca nu ies la suprafata micile (sau marile) scapari. Mai rar un caz precum al lui "Fatty" Arbuckle (petreceri cu urmari ..mortale) sau Errol Flynn (alcoolism, acuzatii de viol, etc - toate pentru un adevarat idol al femeilor la vremea respectiva).

12 Angry Men este un film mai mult de retorica, de arta a discursului argumentat . El beneficiaza de personalitatea lui Henry Fonda( aka Juror no.8), insa alte personaje sunt poate la fel de inspirate. De exemplu Lee J. Cobb (Juror no.3- care primeste cel mai greu argumentele impotriva verdictului prestabilit) are o interpretare magistrala. De altfel, personajul este cel mai interesant dintre toate. Desi nu el are initiativa , nu el este cauza declansatoare, cu el se finalizeaza tot demersul. Schimbarea este foarte greu de acceptat, si asta se vede in transformarile sale fizice si psihice .
Victoria este cu atat mai mare in cazul sau. Exista anumite sentimente, frustrari personale care incetoseaza gandirea in momente ca acestea.
Si ele sunt mai greu de eliminat decat orice altceva ar putea impiedica argumentarea.

A Clockwork Orange

2008-04-01T14:24:00.000-07:00

Kubrick a facut multe filme bune, nu incape indoiala.De la Dr Strangelove , comedia cu tenta de pamflet sf foarte atent construita , la Barry Lyndon , morala insusirii cu orice pret a unui statut social inalt (dar mai ales diferit. Oamenii au o motivatie in general mai mare de a "nu mai fi cine sunt in prezent" decat de a fi "ceva anume"), The Shining ,o varietate de Psycho mai complex si mai patologic, Full Metal Jacket, un manifest la adresa razboiului(din Vietnam, dar se aplica in general), si la Eyes Wide Shut , psihologic si erotic dar fara consistenta.

Insa A Clockwork Orange va ramane intotdeauna favoritul meu.
O gasca violenta (violenta din placere, nu cu scop), un lider (Alex) inspirational ,Simfonia a 9a a lui Beethoven, Korova Milk Bar ..toate au facut istorie.
Personajele acestea create de Anthony Burgess (si ilustrate de Kubrick) au devenit atat de "cool" pentru omul de rand incat costumul "à la Clockwork " e unul dintre cele mai dorite de Halloween. Si nici nu mai e nevoie sa mentionam cati isi fac acasa poze cu ei cu un singur ochi innegrit de rimel si creion si cu palaria pe o parte.
Intotdeauna a fost tare sa fii cel rau . Rebelul fara cauza. Iar aici violenta e ridicata la rang de arta. Nu e o violenta de cartier determinata de supravietuire si de afirmare ca in filmele cu negri ale lui Spike Lee , nici ceva nihilist si aspirational ca dorinta de distrugere din Fight Club.
Este chiar un mod de viata . O distopie a viitorului sub forma de SF,asa cum si-a creat-o Burgess.

Tramp: Well, go on, do me in you bastard cowards! I don't want to live anyway, not in a stinking world like this!
Alex: Oh? And what's so stinking about it?
Tramp: It's a stinking world because there's no law and order anymore! It's a stinking world because it lets the young get on to the old, like you done. Oh, it's no world for an old man any longer. What sort of a world is it at all? Men on the moon, and men spinning around the earth, and there's not no attention paid to earthly law and order no more.

Viddy well, my little droogies, that was all.
It had been a wonderful evening and what I needed now, to give it the perfect ending, was a bit of the old Ludwig Van.

Ikiru [To Live] (1952)

2008-03-31T08:13:00.000-07:00

O adevarata capodopera realizata de Akira Kurosawa (cel mai cunoscut/apreciat regizor japonez).
Filmul are lirismul unui Citizen Kane , insa patrunde in subiecte mult mai sensibile (perspectiva iminenta a mortii, sentimentul ratarii - ca un Wild Strawberries al lui Bergman, sa zicem). Are o foarte mare expresivitate . Atat de mare incat am uitat si de aversiunea mea pentru limba japoneza.
Mosul acela morocanos ("o mumie"), cu dificultati in exprimare, cu privirea indreptata mereu catre pamant reuseste sa te faca sa traiesti o data cu el toate sentimentele posibile.
Kanji Watanabe, caci acesta e numele lui, afla ca are o boala in faza terminala si mai are cateva luni de trait. Hotaraste sa isi schimbe viata cu 180 grade. Daca trecutul nu-l mai poti rascumpara, poti face ceva semnificativ in timpul care ti-a mai ramas . Iar cand lucrezi ca functionar public acel ceva important poate fi..intr-adevar important.
Invizibil pentru fiul si nora sa, gaseste sprijin in prieteni de ocazie care ii pot spune "cum se traieste".
"You - just to look at you makes me feel better. It warms this - this mummy's heart of mine. And you're so kind to me. No; that's not it. You're so young, so healthy. No; that's not it either... You're so full of life. And me... I'm jealous of that. If I could be like you for just one day before I died. I won't be able to die unless I can do that. I want to do *something*. Only you can show me. I don't know what to do. I don't know how. Maybe you don't know either, but, please... if you can... show me how to be like you! "

Oricum, clarobscurul face din acest film o opera de arta. Lumina este proiectata absolut perfect pe chipurile protagonistilor astfel incat sa mareasca expresivitatea.
In putine filme fenomenul acesta este atat de evident ca in Ikiru.
Si un al doilea element foarte bine construit este scena in care Watanabe fredoneaza un cantec foarte popular in tineretea sa ("Life is so short / Fall in love, dear maiden / While your lips are still red / And before you are cold, / For there will be no tomorrow" ) , afara in ninsoare , cu putin timp inainte de a muri. Scena de o reala frumusete.

Stai noaptea tarziu la caldura unei paturi si nu poti decat sa te bucuri ca au existat odata filmele alb-negru .Unii le vad ca fiind rezultatul unei tehnici in stare incpienta, o constrangere stiintifica. Altii abia acum le apreciaza si, dupa zeci de filme recente ticsite cu efecte speciale, vad in ele ceva ce nu a putut inlocui niciodata Technicolor.
Indiferent de opinii, dupa cum zicea si Watanabe:
"I can't afford to hate people. I don't have that kind of time."

Velvet Goldmine

2008-03-29T14:06:00.000-07:00

Ladies and gentlemen, Brian Slade!

O adevarata oda adusa fenomenului "glam rock" , aparut prin anii '70 in Marea Britanie.
Poate cel mai cunoscut reprezentant este David Bowie (sau ar trebui sa spun de fapt alter ego-ul sau, Ziggy Stardust).
Filmul beneficiaza de prestatiile lui Jonathan Rhys-Meyers (care e Brian Slade, starul prin excelenta), Ewan McGregor(mentorul sau) si Christian Bale (reporterul -fan la randul sau- care investigheaza disparitia subita a lui Brian).

Curt Wild: We set out to change the world... ended up just changing ourselves.
Arthur Stuart: What's wrong with that?
Curt Wild: Nothing, if you don't look at the world.

Valul glam rock s-a stins la fel de brusc cum a aparut. In urma sa n-a mai ramas decat amintirea unor haine de prost gust si ostentativul cu pretentii burgheze.
Nu si-a atins scopul in a fi miscarea revolutionara care se dorea a fi.
Iar pentru cei interesati de fenomen, filmul acesta e indispensabil.

For once, there was an unknown land, full of strange flowers and subtle perfumes; a land of which it is joy of all joys to dream; a land where all things are perfect and poisonous.

Ce mancam astazi?

2008-03-28T11:14:00.000-07:00

Exista o preocupare reala in prezent pentru alimentatia moderna sau pur si simplu o curiozitate pentru partea tehnica a procesarii mancarii pana a ajunge la starea pe care o stim noi.

Trei documentare pe aceasta tema mi s-au parut a fi mai importante. Si anume:

Super Size Me (2004)
care este mai mult un experiment .Regizorul incearca sa demonstreze ceva mancand numai de la McDonalds 3 luni de zile.Mai mult decat atat, planul sau prevede ca ori de cate ori va primi intrebarea "Would you like to super size it? ", el sa se conformeze. Evident ca la sfarsitul acestui "contra-regim", rezultatele se vor vedea atat ca greutate in plus, cat si ca nivel de substante nutritive din corp.
"My body... officially hates me."
Totusi nu este un documentar in toata puterea cuvantului, obiectivitatea clar lipseste.
Chiar daca vorbim despre un restaurant de tip fast-food, rezultatele ar fi fost dezastruoase si daca ar fi incercat cineva sa manance numai carne 3 luni. Sau numai varza si mere.Oricum..merita vazut si chiar iti imprima o viziune mult mai defensiva in fata junk food-ului (daca n-o aveai deja ..).

We Feed the World (2005)
este un documentar austriac care se axeaza mai mult pe problemele agriculturii in prezent(culturi ecologice sau nu), atingand si problema PAC (politicii agricole comune) la nivelul UE . Care a fost si ramane cea mai controversata dintre toate politicile comune. Printre alte locatii, ajunge si in Romania , unde ii vedem pe urmasii lui Moromete, oameni simpli , care nici nu stiu ca ce fac ei este "productie bio" . Pentru ei asa a fost dintotdeauna si nu stiu altfel. Acest documentar poate fi o adevarata revelatie pentru "urbanii" dintre noi , care au ocazia sa vada cum se culege o rosie si pe ce fel de planta creste.

Unser täglich Brot (2005)[Our Daily Bread]
este probabil cel mai tehnic dintre cele trei documentare. Nu se vorbeste deloc, camera de filmat este doar un observator detasat al procesului de productie. In final produsul brut nu mai aminteste cu nimic de ceea ce a fost odata. De la oua la pui la carne...poate ca transformarea asta e cea mai impresionanta. In sine documentarul poate fi foarte plictisitor (nu are rapiditate si comentarii de fundal ca in documentarele de pe Discovery de tipul How it's made). Iar cei care inca mai cred in mancarea facuta "cu suflet" vor fi cuprinsi de tristete . Progresiv.

Diferenta de puncte de vedere(american/european) se vede si in modul de abordare a problemei alimentatiei. Americanii sunt ingrijorati de obezitate si de amploarea junk food-ului, dar adeseori neglijeaza alte laturi ale problemei. Cum ca, de exemplu, 40% din productia de porumb si 80% din productia de soia din SUA sunt modificate genetic.
Europenii sunt cuprinsi mai mult ca oricand de obsesia "culturilor ecologice", si prin intermediul acesteia se face apologia alimentatiei sanatoase. In cadrul ultimei conferinte a OMC, cea de la Hong Kong , europenii au facut presiuni asupra americanilor sa se ocupe de problema modificarii genetice a alimentelor.
Ramane de vazut ce se va intampla in viitor.

Filantropica

2008-03-27T12:54:00.000-07:00

De unde sa incep...
Filmul meu romanesc favorit (pana in prezent,intrucat cine stie ce ne rezerva viitorul..) . Al doilea ca preferinte ar fi Cuibul de viespi , o adaptare din 1986 a piesei Gaitele de Kiritescu, o comedie de moravuri invechita dar adorabila in acelasi timp . Autentic romaneasca.
Tot de acest "romanism" beneficiaza si Filantropica . La vremea aparitiei (anul 2002 ) s-a distins net de restul filmelor , care ori erau superproiecte ale nemuritorului Sergiu Nicolaescu (acest Cecil B DeMille autohton) ori erau despre comunism , revolutie, sechelele psihologice ale regimului- variatiuni pe aceeasi tema (o adevarata distopie a trecutului , George Orwell ar fi fost mandru).

Filantropica este un film reusit si datorita actorilor. Mircea Diaconu in rolul profesorului de romana , un intelectual cu sentimentul ratarii care incearca sa isi vanda cartea cu poezii la colt de bodega , naiv , cu privire pierduta, in ultima instanta dispus sa faca aproape orice pentru a-si schimba radical statutul social.
Gheorghe Dinica in rolul patronului societatii Filantropica -este vorba de un concept prin care se faceau bani din mila oamenilor("Va e mila? V-am luat banii!"). Cersetorii aveau texte atent lucrate ,era acolo o adevarata strategie de marketing si o retea bine pusa la punct de colectare a banilor. O secventa memorabila :

"Demnitatea ta? La banii tai tu-ti permiti sa ai demnitate?!"
Cu aceasta fraza este confruntat profesorul, care se loveste de realitatea strazii si e nevoit sa iasa din universul sau format din litere si concepte nobile. Sunt acoperite mai multe aspecte ale societatii romanesti (desi ramane o fictiune, nu un documentar). Scoala, "noii imbogatiti" , viata de noapte, reprezentantii culturii( cei promovati) , rutina etc

Ca sa inchei in spiritul filmului, mai am un singur lucru de spus:

Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana...

They Shoot Horses, Don't They?

2008-03-26T07:08:00.000-07:00

Yes, they do.

Acest film aparut in 1969 sub regia lui Sydney Pollack este unul dintre cele mai derutante ca titlu (mai ales ca in romana e tradus "Si caii se impusca, nu-i asa?" , ducand cu gandul la ceva si mai suprarealist). Este insa foarte bine realizat, pe un ton alert, cursiv, intunecat .

Sub egida "People are the ultimate spectacle" , filmul prezinta un maraton de dans cu miza foarte mare, ce ii determina pe oameni de toate genurile sa se alature competitiei. Ei vor deveni spectacolul , care nu va mai consta in "muzica si antren" de la un punct incolo, ci in capacitatile de supravietuire. Publicul vrea sa vada sudoare, cazaturi, reveniri- si vor avea parte din plin de acestea. Concurentii sunt prezentati ca fiind niste fiinte inocente , ei se inscriu in cursa pentru ca vor sa realizeze ceva important cu potentialul castig . Batrani, femei gravide ..toata lumea se alatura acestui circ . Este vorba aici de dezumanizare . Ce ajungi sa faci pentru bani, ce continui sa faci pentru bani si trista concluzie de la final care te impiedica sa mai gasesti o ratiune de a trai.
Foarte impresionant din punctul meu de vedere e personajul Robert Syverton , care are o privire goala si o atitudine extrem de calma, un fel de Norman Bates (vezi "Psycho").

Subiectul e foarte actual.Mai ales ca acum este perioada de varf a emisiunilor tip "reality show" in care oamenii fac schimb de mame, isi iau o dadaca pentru copiii rasfatati , isi testeaza fidelitatea, supravietuiesc in conditii vitrege pe o insula, stau intr-o casa trei luni respectand regulile "Fratelui cel Mare" , isi gasesc "jumatatea" , devin creatori de moda,megastaruri sau ucenicii lui Donald Trump.
Insa dincolo de subiect, realizatorul reuseste sa dea cursivitate actiunii astfel incat tot acest spectacol inutil (un adevarat carusel uman )iti va da fiori . Exagerarea exista, dar ideea de baza e acolo si e reala.

"Here they are again, folks! These wonderful, wonderful kids! Still struggling! Still hoping! As the clock of fate ticks away, the dance of destiny continues! The marathon goes on, and on, and on! HOW LONG CAN THEY LAST ?!"

Who's Afraid of Virginia Woolf?

2008-03-25T06:09:00.000-07:00

[sau:"o altfel de iubire"]

"I disgust me. You know, there's only been one man in my whole life who's ever made me happy. Do you know that?
George, my husband... George, who is out somewhere there in the dark, who is good to me - whom I revile, who can keep learning the games we play as quickly as I can change them. Who can make me happy and I do not wish to be happy. Yes, I do wish to be happy. George and Martha: Sad, sad, sad. Whom I will not forgive for having come to rest; for having seen me and having said: yes, this will do. "

Film aparut in 1966 ca adaptare a piesei lui Edward Albee ce a cunoscut un mare succes pe Broadway.
Faptul ca in rolurile principale sunt Elizabeth Taylor si Richard Burton nu poate decat sa aduca si mai multa autenticitate acestei povesti innebunitoare.
Ca timp si spatiu, actiunea nu este foarte intinsa. Ea se desfasoara in decursul unei singure nopti, in trei locatii. Ceea ce e perfect pentru ca totul sa se concentreze pe psihologic .
Cat de subtire e linia dintre iubire si ura? Poti sa urasti pe cineva tocmai pentru ca il iubesti? Dupa toate aparentele da. Probabil se intampla chiar mai des decat avem impresia si putini ar fi dispusi s-o recunoasca.
"Ce nu te omoara te face mai puternic", spune o vorba din popor.Acesta pare a fi si motto-ul protagonistilor, care se bruscheaza fizic si psihic cu o asemenea intensitate incat pare ca totul se va termina ..dramatic.In special cand alcoolul ,in cantitati semnificative, isi face simtit efectul("Never mix, never worry"..). Intrebare: alcoolul- catalizator sau inhibator? In acest caz sigur catalizator.
Insa la final descoperi resorturile psihologice care duc la genul acesta de manifestari. Rutina ,pierderea unui fiu, nemultumiri legate de celalalt permanent puse in discutie ("I hope that was an empty bottle, George! You can't afford to waste good liquor, not on YOUR salary! " / "Martha is changing, and Martha is not changing for me, Martha hasn't changed for me in years. If Martha is changing, that means we're going to be here for days. You're being accorded an honor, and you mustn't forget that Martha is the daughter of our beloved boss." ) ...
pana cand la un moment dat iese totul la suprafata.
Si ramane esentialul.

The Meaning of Life

2008-03-23T07:39:00.000-07:00

[aka Monty Python's The Meaning of Life ]

Creatie specifica gastii Monty Python , compusa din Terry Gilliam("liderul spiritual") ,John Cleese, Eric Idle,Terry Jones ,Graham Chapman si Michael Palin. Ei sunt cunoscuti mai ales pentru Monty Python's Flying Circus (serial-1969 ), Monty Python and the Holy Grail (1975) ,Monty Python's Life of Brian (1979),Monty Python Live at the Hollywood Bowl (1982).
The Meaning of Life (1983) este vazut de multi ca fiind cel mai reusit film al lor.
Un lucru e cert: daca nu agreezi stilul de umor marca "Monty Python" nu il vei agrea nici pe acesta. Glume sexuale ,sexiste,sociale, scarboase pe alocuri , britanice ca ton general (un fel de Benny Hill transplantat in Louis de Funès ).
Circula un cliseu in prezent cum ca filmele Monty Python ar fi favoritele tocilarilor. Pare plauzibil ... Nu multi oameni inteleg genul de umor promovat de acestia(de cele mai multe ori nici eu). Este un umor "murdar" pe fond in esenta cultural. Trebuie sa intelegi contextul ca sa intelegi de ce/daca gluma e buna.
Despre film in sine:
Meaning of Life ... potential foarte mare in titlu, se preconizeaza cateva revelatii filosofice. Si la sfarsitul filmului ai impresia ca ele nu exista.Dar sunt. E un fel de nihilism amuzant in tot ce se intampla pe acolo, cum ar zice Palahniuk acum in Fight Club
"I've met God across his long walnut desk with his diplomas hanging on the wall behind him, and God asks me, "Why?" Why did I cause so much pain? Didn't I realize that each of us is a sacred, unique snowflake of special unique specialness? Can't I see how we're all manifestations of love? I look at God behind his desk, taking notes on a pad, but God's got this all wrong. We are not special. We are not crap or trash, either. We just are. We just are, and what happens just happens. And God says, "No, that's not right." Yeah. Well. Whatever. You can't teach God anything."

Filmul este impartit pe perioade ale vietii si se ataca elemente de religie, vicii, educatie,istorie, rutina cotidiana, moarte, medicina.

Tony Bennett: It's a Mr. Death, dear. He's here about the reaping.
Grim Reaper: Englishmen, you're all so fucking pompous. None of you have got any balls. Shut up, you American. You Americans, all you do is talk, and talk, and say "let me tell you something" and "I just wanna say." Well, you're dead now, so shut up.

Lady Presenter:
Now, here's the meaning of life.
M-hmm. Well, it's nothing very special. Uh, try and be nice to people, avoid eating fat, read a good book every now and then, get some walking in, and try and live together in peace and harmony with people of all creeds and nations. And, finally, here are some completely gratuitous pictures of penises to annoy the censors and to hopefully spark some sort of controversy, which, it seems, is the only way, these days, to get the jaded, video-sated public off their fucking arses and back in the sodding cinema. Family entertainment? Bollocks. What they want is filth: people doing things to each other with chainsaws during tupperware parties, babysitters being stabbed with knitting needles by gay presidential candidates, vigilante groups strangling chickens, armed bands of theatre critics exterminating mutant goats. Where's the fun in pictures? Oh, well, there we are. Here's the theme music. Goodnight.

Nu este vorba de un musical, desi au ramas celebre unele secvente in care se canta(aproximativ trei la numar).

Coffee and Cigarettes

2008-03-21T08:30:00.000-07:00

Pentru rarele momente in care nu faci nimic concret. O conversatie captivanta are intotdeauna doi aliati de baza : cafeaua si tigarile.
Filmul acesta materializeaza intr-un lung-metraj ceea ce intentionase sa redea Jim Jarmusch in scurt-metrajele din 1986, 1989 si 1993. Regizorul se foloseste si acum de actorii sai favoriti(acteurs fétiches , un termen mult mai expresiv caruia nu-i gasesc corespondent in romana din pacate).
Roberto Benigni,Tom Waits si Bill Murray sunt unii dintre ei.

"Tom: Well... we could go to Taco Bell if that's more your style.
Iggy: You callin' me a Taco Bell kind of guy?"

Ce se intampla in filmul asta? Nimic.El se constituie intr-o serie de scenete cu conversatii (Tom Waits& Iggy Pop / Jack & Meg White / RZA, GZA & Bill Murray/ ...).Influenta anilor '60 ai cinematografiei franceze se vede foarte clar in Jarmusch (poate cel mai bine, dintre contemporani). Contemplarea e mai importanta decat actiunea cu un scop anume.
De ce sunt importante conversatiile? Pur si simplu nu ne putem imagina viata fara ele. De ce o conversatie merge acompaniata de tigari&cafea?( o conversatie intelectuala,pentru ca in directia asta merge "cliseul"). Probabil pentru ca dau o anumita siguranta din punct de vedere psihologic. Iti dau o ocupatie, fizic vorbind. De obicei lipsa obiectelor de care ne putem "agata" ne face vulnerabili. Iar in al doilea rand , devin un fel de masura a timpului . "Stai sa termin tigara si plecam" . "Mai luam ceva?".

Ingmar Bergman

2008-03-19T06:38:00.000-07:00

The Seventh Seal [Det Sjunde inseglet] (1957)

Daca ar fi sa folosesc un cliseu pompos , as zice ca este "la clé de voûte"(cheia de bolta) a creatiei lui Bergman. Dar nu, nu o sa zic asta si o sa spun doar ca e cel mai complex. Si ca tehnica, si ca subiect.
Bergman a crescut intr-un mediu in care valorile crestine erau pretuite si a recunoscut intr-un interviu ca pentru el morala le include pe acestea. Intre timp a devenit mai naturalist si a fost "renegat" si de biserica , care vazuse initial in filmele sale un sprijin de promovare.
Ce se regaseste frecvent in filmele sale, si implicit in Seventh Seal , e interogarea asupra mortii. Cavalerul Antonius Block, care e protagonistul actiunii, intreprinde un fel de calatorie initiatica .Totul se desfasoara pe fondul epidemiei de ciuma, ceea ce face ca viata sa devina un joc de probabilitati. Simbolic este pactul pe care il face cu Moartea : un joc de sah al carui rezultat va determina soarta sa.

"Antonius Block: I want knowledge! Not faith, not assumptions, but knowledge. I want God to stretch out His hand, uncover His face and speak to me.
Death: But He remains silent.
Antonius Block: I call out to Him in the darkness. But it's as if no one was there.
Death: Perhaps there isn't anyone.
Antonius Block: Then life is a preposterous horror. No man can live faced with Death, knowing everything's nothingness.
Death: Most people think neither of death nor nothingness.
Antonius Block: But one day you stand at the edge of life and face darkness.
Death: That day.
Antonius Block: I understand what you mean."

Wild Strawberries [Smultronstället] (1957)

Tot moartea este cea care il obsedeaza pe Bergman, insa de data aceasta nu se mai bazeaza pe simbolistica , ci pe psihologic. Ulterior primirii invitatiei de a participa la acordarea unui premiu pentru intreaga activitate, batranul doctor Isak Borg infrunta gandurile sale cele mai negre si realizeaza lipsa de sens a existentei sale. Excelenta profesionala nu poate inlocui esecul in relatiile interumane.Se interpun imagini cu visele si halucinatiile pe care le are acesta in legatura cu moartea.
Cat priveste titlul ales: de ce "fragi salbatici"? Pentru ca acestia sunt un fel de metafora a lucrurilor bune care apar neplanificat.

Mar adentro

2008-03-17T13:33:00.000-07:00

Alejandro Amenábar reuseste sa dea viata unei povesti cu substanta.Faptul ca este bazat pe realitate aduce aproape intotdeauna un plus de dramatism unui film, iar cand tema centrala este eutanasia [ dreptul de a muri], efectul e cu atat mai mare.
Javier Bardem este un actor bun, si tocmai si-a primit confirmarea prin Oscarul de anul acesta pentru rolul din No Country for Old Men.
Desigur, nu toti actorii buni au luat neaparat Oscarul, dar asta e alta discutie.
Imaginile cu personajul principal in prezent se intrepatrund cu cele din trecut.Trecutul era viata .Asa cum ar trebui sa fie. Prezentul nu indeplineste criteriile necesare.
Cred ca e inutil de precizat ca filmul nu e bun pentru a ridica moralul.Dar are marele merit de a te pune pe ganduri. Dupa cum se stie, eutanasia (pe langa avort) este una din "problemele nerezolvate" ale moralei. Se vorbeste atat despre eutanasie activa (provoci intreruperea functiilor vitale) , cat si despre eutanasie pasiva (stii ca se poate sa prelungesti viata unui om -cantitativ doar, nu si calitativ- , dar nu iei masurile necesare, nu administrezi substantele respective).
Viata lui Ramón Sampedro a fost un exemplu destul de elocvent pentru atrage atentia asupra seriozitatii cu care ar trebui tratata eutanasia.

"Out to sea. Out to sea, and in the weightlessness of the deep where dreams come true, two souls unite to fulfill a single wish. Your gaze and mine, over and over like an echo, repeating silently: "Deeper, and deeper," beyond everything that is flesh and blood. But I always awaken and I always wish for death, my lips forever entangled in your hair."

Friday(1995)

2008-03-16T09:48:00.000-07:00

Foarte relaxanta uneori o comedie "de cartier". Si mai e de remarcat cat de rar se gaseste o "black comedy" care sa nu fie penibila (cum ar fi de exemplu ca doi negri care n-au nici o treaba cu cartea sa intre la Harvard ..suna cunoscut?).
Pe de alta parte, daca nu gusti glumele americane de cartier nu-ti va placea nici Friday. Genul asta de filme e facut in "cerc inchis": regizorul,F. Gary Gray, este cel care a semnat videoclipuri pentru Cypress Hill, Babyface, R Kelly,Outkast si Ice Cube.
Acesta din urma, care a inceput ca rapper in NWA se concentreaza mai mult in prezent pe filme (primul in care a jucat a fost Boyz n the Hood (1991), tot o recomandare a mea in materie de filme cu negri :) )
O alta figura cunoscuta in film e Chris Tucker (Rush Hour 1,2,3..) ,in rolul lui Smokey,un om cu curaj mai mare decat ii permite fizicul.
Nu se asteapta nimeni la glume elevate, nu? Tocmai asta e cheia. Exista o anumita cadenta a replicilor, care se succed foarte rapid . Continutul lor: ireverentios.
Dar acolo la ei "in cartier" ,faptele sunt mai importante decat cuvintele. Solidaritate .
Cine isi face un nume in cartier, prin orice metoda, are supravietuirea asigurata. Bineinteles, rasturnari de stituatie sunt mereu posibile si fiecare poate avea "cele 5 minute de celebritate".
Ce faci cand n-ai nici o ocupatie intr-o zi de vineri? Fumezi marijuana cu prietenii pe prispa si contemplezi viata vecinilor(deloc lipsita de spectaculozitate...). Pana la un punct in care nu te mai poti rezuma la contemplat si esti nevoit sa fii tu cel implicat.

You win some, you lose some. But you live, you live to fight another day.

Session 9

2008-03-14T13:46:00.000-07:00

Ce presupune un thriller bun? Din punctul meu de vedere exploatare psihologica. Mult mai eficienta decat monstri hidosi, sange care curge in valuri, adolescenti casapiti (inca imi amintesc cum am ras cu lacrimi la Freddy vs Jason ).
Chuck Palahniuk l-a numit filmul sau favorit. Asta nu spune neaparat ceva, dar a fost un impuls suficient pentru a-l vedea.Dateaza din 2001 si este regizat de Brad Anderson, specializat oarecum pe genul horror (are si un episod in seria Masters of Horror, compusa din doua sezoane, serie care reuneste "maestrii" genului).
Pare un film in care nu se intampla nimic.Si, intoxicat cu atatea filme vazute in viata (mai bune sau mai proaste),preconizezi ca stii ce se va intampla dar..cliseele nu prea isi fac efectul.

"-And where do you live, Simon?
-I live in the weak and the wounded..."

Mother Night

2008-03-14T12:57:00.000-07:00

O adaptare reusita dupa romanul lui Kurt Vonnegut, unul dintre cei mai buni scriitori americani contemporani , un fel de "tatic" al miscarii literare actuale.Din pacate, acesta a murit anul trecut la varsta de 84 de ani.Nu fara a lasa o mostenire considerabila sub forma unor carti precum Cat's Cradle /God Bless You, Mr. Rosewater/Slaughterhouse-Five /Breakfast of Champions

Ce faci cand esti un spion american care nu poate scapa de imaginea de nazist fervent?("Your role will remain classified, and Uncle Sam's official position is you're the scum of the earth.")

"I was deposited on to the streets of New York, restored to the mainstream of life. I took several steps down the sidewalk when something happened. It was not guilt that froze me; I had taught myself never to feel guilt. It wasn't the fear of death; I had taught myself to think of death as a friend. It was not the thought of being unloved that froze me; I had taught myself to do without love. What froze me was the fact that I had absolutely no reason to move in any direction."

Un film in care apar personaje dubioase cum numai Vonnegut putea crea . Printre care un anumit "Black Führer of Harlem" :)
Probabil ca mai multe din scrierile lui Vonnegut ar trebui adaptate cinematografic.Pana acum insa au fost doar doua :Mother Night si Breakfast of Champions(dealtfel nu prea reusit). Am pus in calcul doar romanele, nu povestirile.
"I want to stay as close to the edge as I can without going over. Out on the edge you see all kinds of things you can't see from the center.", spunea el.
Nimic mai adevarat...

Reservoir Dogs

2008-03-13T13:15:00.000-07:00

Filmul meu favorit semnat Tarantino (nu, nu e Pulp Fiction, impuscati-ma :) )
Practic a fost filmul care l-a adus in antentie pe acesta, ulterior aparand si mult-laudatele Pulp Fiction (1994),Jackie Brown (1997),Kill Bill: Vol. 1& Vol. 2(2003/2004),Death Proof (2007). Momentan are o pasiune pentru genul "exploitation" readaptat in prezent (arte martiale, sex,curse de masini, slasher ..tot ce era bagat in filmele americane de categoria B - "B movies" - ).

"Four perfect killers. One perfect crime. Now all they have to fear is each other."

Cam asa ar suna linia de deschidere in Reservoir Dogs .Actiunea nu e foarte complicata, mai degraba modul de realizare se evidentiaza net.Cred ca in filmul asta se vede cel mai bine stilul lui Tarantino de captura a imaginilor.
Cea mai faimoasa scena este cea cu ..urechea. O parodie de tip Simpsons la aceasta:

Reefer Madness

2008-03-12T07:14:00.000-07:00

(nume alternativ: Tell Your Children . An 1936)

Foarte amuzant de vazut ce faceau catolicii americani prin anii '30 pentru a preveni desfraul si decadenta umana . Mai exact, este vorba de asa-zisele "exploitation films" , filme moraliste cu buget redus . Mama tuturor relelor este marijuana , care transforma complet omul si il aduce in pragul nebuniei(conform povestilor din aceste filme) :)
Nu stiu cata lume credea ce se promova prin filmele acestea dar avand in vedere ca marijuana nu era un subiect atat de banal ca astazi, probabil impactul nu a fost chiar inexistent.
Din aceeasi categorie de filme fac parte si Marihuana (1936)si Assassin of Youth (1937) (mai notorii ).

"The motion picture you are about to witness may startle you. It would not have been possible, otherwise, to sufficently emphasize the frightful toll of the new drug menace which is destroying the youth of America in alarmingly increasing numbers. Marihuana is that drug - a violent narcotic - an unspeakable scourge - The Real Public Enemy Number One!"

Bureau Official: Here is an example: A fifteen-year-old lad apprehended in the act of staging a holdup - fifteen years old and a marijuana addict. Here is a most tragic case.
Dr. Carroll: Yes. I remember. Just a young boy... under the influence of drugs... who killed his entire family with an axe.

Ce mai e de spus ...

Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb

2008-03-09T13:06:00.000-07:00

Absolut genial filmul lui Stanley Kubrick.
Un amestec de sf si comedie (umor britanic, mda..), in care un general nebun starneste un razboi nuclear si sefii de stat se chinuie sa remedieze situatia in mod diplomatic, la masa tratativelor.
Peter Sellers joaca trei personaje: capitanul Lionel Mandrake, presedintele SUA Merkin Muffley , si emblematicul Dr Strangelove, un fel de geniu nebun cu reminiscente naziste . Printre altele, i se adreseaza presedintelui cu "Mein Führer".. :)
Iar enigma numelui este dezlegata rapid.

General "Buck" Turgidson: Hmm... Strangelove? What kind of a name is that?
Mr. Staines: He changed it when he became a citizen. Used to be Merkwürdigeliebe.

Interesant de remarcat cum a fost adaptat titlul filmului de la tara la tara : Docteur Folamour / Dottor Stranamore /Dr. Seltsam, oder wie ich lernte, die Bombe zu lieben/ Dr. Insólito o: Como aprendí a dejar de preocuparme y amar la bomba / Dr. Estranho Amor/ etc

Tema filmului, desi potrivita pentru perioada Razboiului Rece (anul lansarii este 1964) cand exista acel "nuclear arms race", ramane de actualitate.
Cei mai sarcastici dintre noi ar simti nevoia si acum sa i se adreseze presedintelui SUA cu "mein Führer"...

Der Himmel über Berlin

2008-03-09T01:05:00.000-08:00

Film din 1987 marca Wim Wenders (inainte de a incepe sa regizeze in SUA).
Un fel de "Luceafarul" in varianta berlineza , o lume complexa in care ingerii coexista cu muritorii si o situatie in care unul dintre acesti ingeri renunta la nemurire pentru a experimenta bucuriile pamantene(printre care, evident, dragostea..).
Bruno Ganz este cel care interpreteaza acest rol,cel care peste cativa ani va "fi" Hitler in Der Untergang (2004). O schimbare destul de mare, si fizica si ca natura a rolului.
In Himmel über Berlin apare ca "element de surpriza" Peter Falk (Columbo, pentru prieteni)in rolul starului de cinema .

"Es ist herrlich, nur geistig zu leben und Tag für Tag für die Ewigkeit von den Leuten rein was Geistiges zu bezeugen.
Aber manchmal wird mir meine ewige Geistesexistenz zu viel.
Ich möchte da nicht mehr so ewig drüberschweben. Ich möchte ein Gewicht an mir spüren, das die Grenzenlosigkeit an mir aufhebt und mich erdfest macht.
Ich möchte bei jedem Schritt oder Windstoß, ´jetzt, und jetzt und jetzt` sagen können und nicht wie immer `seit je und in Ewigkeit`."
(It's great to live by the spirit, to testify day by day for eternity, only what's spiritual in people's minds. But sometimes I'm fed up with my spiritual existence. Instead of forever hovering above I'd like to feel a weight grow in me to end the infinity and to tie me to earth. I'd like, at each step, each gust of wind, to be able to say "Now." Now and now" and no longer "forever" and "for eternity.")

Alaturi de Die Blechtrommel , printre putinele filme germane pe gustul meu.

Johnny Got His Gun

2008-03-08T11:36:00.000-08:00

Pentru cei ce inca se mai intreaba din ce film sunt insertiile din videoclipul "One" -Metallica (*credite lui wefgef ca mi-a semnalat chestiunea ) , este vorba de Johnny Got His Gun, aparut in 1971. Filmul este regizat de Dalton Trumbo ,autorul cartii care a stat la baza.
"Inside me I'm screaming, nobody pays any attention. If I had arms, I could kill myself. If I had legs, I could run away. If I had a voice, I could talk and be some kind of company for myself. I could yell for help, but nobody would help me."

Conceput ca un protest la adresa razboiului (cartea a aparut in 1939, cand problema era cat se poate de actuala), prezinta un experiment aplicat pe un fost participant la ostilitati.Ramas fara membre, fara simturi, este tinut in viata doar pentru studii stiintifice.Chinuit de amintirile vietii pre-inrolare,isi mai doreste un singur lucru... Poate de aceea are pe alocuri tenta de SF, si unii ar zice si ca e prea romantat in descrierea sentimentelor acestui Joe.E totusi o varianta de a raspunde la intrebarea "care sunt semnele fizice si psihice pe care le lasa razboiul intr-o persoana?".
"But if you stay in the game long enough, you've got to lose. And once you've lost there's no way back, no way at all."
..ar fi concluzia in povestea lui Dalton Trumbo.