Si exemplele pot continua.
Am ales doua filme (preferinte personale) in care scoala e prezentata ca un loc in care iti faci prieteni pe viata si din care ramai cu ceva ca experienta si cunostinte.
Nu este vorba atat de volumul de informatii, ci cum stii sa folosesti acele informatii.
Filmele sunt idealiste in esenta,cu elevi care recita poezii cu patos, care au parte de conversatii provocatoare intelectual ... iar putin idealism nu strica niciodata.

Pare la prima vedere mai mult un one-man-show in care profesorul este in centrul atentiei.Apreciat de toti elevii, aparat ori de cate ori e nevoie, cu initiative extra-scolare...(cu sfaturi de viata precum "Sucking the marrow out of life doesn't mean choking on the bone.").
Insa grupul de prieteni merita observat pe cont propriu.Faptul ca se aflau intr-un colegiu exclusiv masculin ii facea sa astepte cu ardoare aprofundarea relatiilor cu fetele,intr-un sens in care ele erau idealizate aproape pana la nivelul din poeziile studiate.

In centrul actiunii sta si de data aceasta influenta benefica a unul profesor cu o abordare liberala.
"The best moments in reading are when you come across something - a thought, a feeling, a way of looking at things - that you'd thought special, particular to you. And here it is, set down by someone else, a person you've never met, maybe even someone long dead. And it's as if a hand has come out, and taken yours."
Sunt interesant de urmarit replicile istete care se succed cu rapiditate in timpul cursurilor, si in mod special lectia de limba franceza bazata pe improvizatiile elevilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu