S-a tot vorbit pe marginea acestul film al lui Roman Polanski. In mare parte, de rau. Cel putin la aparitia sa, fanii si criticii regizorului se simteau "tradati". Unde era maiestria de altadata ?(da, mai ales din Rosemary's Baby, care este genul de film-cult despre care daca zici ca nu ti-a placut primesti numai priviri superioare).
Pentru unii filmul a parut de-a dreptul comercial. Un Nine 1/2 Weeks cu pretentii artistice pe alocuri.
Abia de cativa ani incoace filmul a inceput sa fie reabilitat si inteles. Si cum criticile nu pot avea decat valori extremiste, s-a trecut de la afirmatia "cea mai mare porcarie a lui Polanski" la "capodopera neinteleasa".
Nu este nici prima, si cu siguranta nici ultima data cand are loc asa un fenomen.
Un alt film cu care e adesea asemanat Bitter Moon este Eyes Wide Shut, despre care iarasi sunt pareri contradictorii.
Scene si intentii asemanatoare s-au putut observa si-n alte filme. Nine 1/2 Weeks , dupa cum spuneam mai sus,si chiar Last Tango in Paris.
Arata ce poti invata din povestea de dragoste a doua persoane, cum poate lua dragostea forme absolut (auto)distructive.
O legatura pe care nu o mai poti suporta, dar la care nu poti renunta . O dependenta fizica sau conventionala, dar indiferent de natura ei, sfarsitul pare ca nu poate fi decat..definitiv.
"Nothing ever surpass the rapture of that first awakening. I might have been Adam with the taste of apple fresh in my mouth. I was looking at all the beauty in the world embodied in a single female form and I knew, with sudden blinding certainty, this was IT! "
In orice caz, e ceva mai mult decat o grupare de scene erotice mai putin iesite din comun. Totul e abordat dintr-o perspectiva foarte rece si neimplicata . Din anumite puncte de vedere te poate speria mai mult decat orice Texas Chainsaw Massacre. Si pentru toti cei care cred ca "dragostea dureaza 3 ani" : dar daca se intoarce la tine intr-o forma mai urata ca niciodata, daca devine o forma de dependenta involuntara?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu