My Own Private Idaho

Filmul lui Gus van Sant este un exemplu elocvent pentru a demonstra superioritatea cinematografica(si nu numai) a anilor '90.

Desigur, van Sant este recunoscut si acum ca fiind un realizator valoros, mai recentul Paranoid Park fiind laudat si premiat peste puteri. Francezii au in special o afinitate pentru el,si da, sunt mai americanofili decat s-ar crede .

Ce a facut van Sant din filmul asta? Un amestec ce aparent nu are nimic de spus de actiune preluata din piesele Henry the IVth si Henry the Vth ale lui Shakespeare,narcolepsie,cautarea identitatii, regasirea identitatii, homosexualitate ca preferinta reala versus homosexualitate ca modalitate de obtinere a banilor.

''This is nowhere. I'll bet that nobody is ever going to drive down this road. I'll be stuck here forever. Sometimes I'll be in one place, and I'll close my eyes...''

Cu atat mai mult trebuie apreciat un film care nu incearca sa te invete nimic.Nu incearca sa te intoarca la calea cea dreapta ,nu contine o delimitare morala clara intre bine si rau.Homosexualitatea personajelor nu este nici macar focalizarea actiunii. Este pur si simplu un context.In plus, rar se gasesc in filme homosexuali asa suavi si amabili ca tinerii de aici.
Discutia pe care o au Mike si Scott este facuta cu ezitare de clasa primara in incercarea de exprimare a sentimentelor.

Mike : I'd like to talk with you. I mean I'd like to, uh, really talk with you. I mean we're talking right now, but, you know, I don't know, I-I don't feel like I can be... I don't feel like I can be close to you. I mean we're close, you know, right now we're close, but, I mean, you know...
Scott : How close, I mean...
Mike : I don't know, whatever.
Scott : What?
Mike : What I mean to you?
Scott: What do you mean to me? Mike, you're my best friend.
Mike : I know, man, I know... I know... I know I'm your friend. We're good friends, and that's good to be, you know, good friends. That's a good thing.
Scott : So...
Mike: So I just... That's okay. We're going to be friends.
Scott: I only have sex with a guy for money.
Mike: Yeah, I know, I mean...
Scott : And two guys can't love each other.
Mike : Yeah. Well, I-I don't know, I mean, I mean for me, I could love someone even if I, you know, wasn't paid for it. I love you, and... you don't pay me.
Scott : Mike...
Mike: Well goodnight man..I love you, though...You know that. I do love you.


Probabil ca este cel mai poetic si complex film din filmografia lui van Sant.Insertiile cu amintirile din copilarie ale lui Mike duc cu gandul ca modalitate de realizare la flash-urile din Lost Highway-ul lui Lynch.Iar mama lui Mike are o asemanare destul de mare cu mama protectoare din Hedwig and the Angry Inch(John Cameron Mitchell sigur a vazut acest film. Din mai mult de un motiv.)
Nu pentru toti schimbarea este la indemana. Mike debuteaza si incheie filmul cu aceeasi concluzie metafizica "this road is leading to nowhere". Oamenii care au insemnat la un moment dat centrul existentei au murit, s-au indepartat de tine, te-au uitat , dar fiecare merge inainte.Pana si o pilda biblica spunea: nu te mai uita inapoi ca risti sa te transformi in stalp de sare.