''Antichrist'' - Lars von Trier

Filmul din 2009 a reusit sa socheze destul de mult (e vorba de Lars von Trier aici..nu ne asteptam la nimic curat si senin, nu?). Mult mai eficient decat filmele cu pretentii horror, el reuseste sa te debusoleze de la inceput pana la final..incepe in forta, continua sustinut, si se sfarseste la fel de glorios. Si se intampla inca un fenomen: imaginile sunt atat de bine realizate incat reusesti sa te detasezi de fapta ''oribila'' aratata si sa admiri scurgerea lenta a unei picaturi de apa de langa. In privinta atentiei pentru detalii, von Trier este un Tarkovski care stie cand sa se opreasca din contemplat.
In mod cert aici imaginile sunt mai importante decat cuvantul.

La inceput a fost iubirea, detasarea de lumea exterioara si lipsa perspectivei singuratatii.

Apoi durerea, incercarea de a uita, indoielile asupra persoanei iubite si tentativele medicale de reabilitare esuate.

Ce inseamna cu adevarat singuratate? Nature is Satan's church, afirma Ea.

E nevoie de mult mai mult decat tehnici de psihologie avansata ca sa patrunzi in mintea persoanei iubite, iar regulile civilizate s-ar putea sa nu se mai aplice in natura.

...unele lucruri pur si simplu nu pot fi combatute.



O analiza pertinenta a simbolisticii filmului poate fi gasita aici.