Foarte rar dai de un film static , dar captivant. Actiunea sa se petreaca in acelasi loc ,cu aceleasi personaje si totusi sa iti doresti sa vezi ce urmeaza la fiecare pas. Din cand in cand insa apare un film ca Twelve Angry Men(1957) , care atrage prin scenariul impecabil si prin argumentare sistematica.
Juriul se intruneste pentru a da verdictul : vinovat sau nevinovat. Este o raspundere uriasa , pe care juratii ajung sa o constientizeze abia dupa ce isi dau seama ca verdictul de care erau atat de siguri la inceput nu se mai sustine.
Henry Fonda este pus in pozitia juratului calm, rational, care incearca sa argumenteze la sange pozitia distincta pe care o are fata de ceilati jurati.
Filmul este semnat Sidney Lumet , cel care forma un adevarat "cerc nobiliar" impreuna cu Elia Kazan si Joseph L. Mankiewicz in timpul anilor de glorie ai Hollywood-ului.
Tot ce iesea din mana lor devenea un succes , intr-o perioada in care succesul la public, marea masa(= der Pöbel , termen folosit de Nietzsche peiorativ) nu inducea neaparat ideea de "film usurel" . In mare parte era si meritul "star system"-ului care atragea lumea la cinematografe sa vada vedeta preferata, insa vedetele de atunci aveau o imagine cu adevarat curata si se muncea mult in spate pentru a se asigura ca nu ies la suprafata micile (sau marile) scapari. Mai rar un caz precum al lui "Fatty" Arbuckle (petreceri cu urmari ..mortale) sau Errol Flynn (alcoolism, acuzatii de viol, etc - toate pentru un adevarat idol al femeilor la vremea respectiva).
12 Angry Men este un film mai mult de retorica, de arta a discursului argumentat . El beneficiaza de personalitatea lui Henry Fonda( aka Juror no.8), insa alte personaje sunt poate la fel de inspirate. De exemplu Lee J. Cobb (Juror no.3- care primeste cel mai greu argumentele impotriva verdictului prestabilit) are o interpretare magistrala. De altfel, personajul este cel mai interesant dintre toate. Desi nu el are initiativa , nu el este cauza declansatoare, cu el se finalizeaza tot demersul. Schimbarea este foarte greu de acceptat, si asta se vede in transformarile sale fizice si psihice .
Victoria este cu atat mai mare in cazul sau. Exista anumite sentimente, frustrari personale care incetoseaza gandirea in momente ca acestea.
Si ele sunt mai greu de eliminat decat orice altceva ar putea impiedica argumentarea.
2 comentarii:
Este vorba şi despre disputa dintre aparenţe şi eşenţe, despre suficienţa evidenţelor sau despre tenacitatea unei argumentări care doreşte aflarea adevărului.
Probabil un “must see” pentru oricine vrea să devină avocat/judecător.
Asta e si parerea mea.
Trimiteți un comentariu