Filmul pare un pic suprarealist si cel putin bizar , iar la sfarsit cand afli ca este adaptarea unui roman ce reda fapte reale ramai si mai surprins.
Un nouveau riche cu o pasiune pentru obiecte de arta , mecanicul si iubitul sau (pe care il va impusca ulterior ca reactie de autoaparare - sau nu chiar..), un travestit (lady Chablis) cu o personalitate debordanta si aflata la granita dintre bun gust si prost gust , si observatorul intregului fenomen, un jurnalist venit din New York in acest mic orasel potential linistit. Dar nu este nici pe departe asa.
"I've only been here three days and it's just a shooting, but give it time, okay. This place is fantastic. It's like Gone With the Wind on Mescalin. I know you're my agent. Listen to me, they walk imaginary pets here, Garland. On a fucking leash. Alright? And they're all heavily armed and drunk. New York is boring! "
Episodul cu procesul ce stabileste daca a fost sau nu vorba de autoaparare, vinovatia/nevinovatia personajului este destul de plictisitor si oarecum defazat fata de tonul restului filmului. Plus de asta, cuprinde genul de scene pe care le-ai vazut de nenumarate ori chiar si in filmele de pe Pro Tv la ora 20. Ceea ce face ca filmul sa fie interesant este contextul,lumea aceea care cuprinde snobi, rebeli nedefiniti, homosexuali evidenti si unii nu asa de evidenti , practicanti voodoo, totul intr-un oras cu cladiri si peisaje ce amintesc de era coloniala.
Cliseu : limbajul de inalta societate presarate cu multe cuvinte in franceza
Exact cum ar aborda situatia si un scriitor al carui stil imi place foarte mult ,un francofil declarat , Julian Barnes .
Unele secvente din film duc cu gandul pe piste gresite : doamna care se ocupa cu voodoo parca preconizeaza o actiune de tip The Serpent and the Rainbow (un horror pe tema voodoo, fara a fi de prima clasa insa; tema voodoo ar putea fi mult mai inteligent exploatata ...dar nimeni nu o face ). Nu se materializeaza nimic de genul acesta. Voodoo se manifesta in film doar prin filosofia transmisa
To understand the living, you got to commune with the dead.
Marele merit al voodoo este ca nu priveste moartea ca finalitate, ca pe ceva tragic ce merita deplans. Acest sentiment este transmis si de Midnight in the Garden of Good and Evil. Unele lucruri vin, altele pleaca .Oprire involuntara. Viata merge mai departe.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu