Filmul german al lui Wolfgang Becker din 2003 este o combinatie binevenita de dramatic si comic. Pentru prima data a subliniat cineva nu partea victorioasa a daramarii zidului Berlinului (cu toata simbolistica implicita), nu tragedia sfasietoare a impartirii teritoriale (dar si ideologice) fortate , ci cum percepe efectiv omul schimbarile.
O parte din nuantele acestei povesti sunt surprinse si in Hedwig and the Angry Inch , desi pe cu totul alt ton.
The search for my other half on my side of The Wall had proved futile.Might he be found on the other?But how to get over? People died trying.Such were the thoughts flooding my tiny head,on the day that I was sunning myself...in an old bomb crater I had discovered near The Wall.I am naked,face down on a piece of broken church, inhaling a fragrant westerly breeze,my God, I deserved a break today.[...] I like Gummi Baerchen.
Tema principala a filmului: Regasirea linistii sufletesti a familiei dezbinate? (cu o candoare de Surprize Surprize) Hmm..nu. Drama unei femei cu sanatatea precara? In plan secundar. Tema schimbarii e clara inca din titlu. Insa cum se face ea ramane de vazut. "Occidentalismul" este caracterizat si de altceva in afara de zeppelinele cu reclame care zboara prin oras, afisele cu Coca Cola, Burger King si castraveti murati din Olanda .Monopolul industrial intretinut de stat in socialism reusise sa dea cetatenilor un sentiment de apartenenta la marca. Eram toti la fel si marfa era numai a noastra, facuta doar pentru noi "din suflet".
Filmul nu este agresiv la adresa socialismului (care oricum, in mainile lui Lenin pornise de la deviza "pace paine si pamant", aceste trei elemente parand un fel de Sfanta Treime a traiului uman).
Pe langa ridicolul dat de discursurile fara continut, cantecele pionierilor si febrilitatea membrilor de partid, oamenii credeau in esenta doctrinei, in ceea ce ar fi putut fi. Pentru ca vorbim in primul rand de o doctrina bazata pe solidaritate("fiecaruia dupa nevoi", afirmase Marx despre distributia averii). In practica si-a demonstrat esecul, datorat mai ales lipsei de constientizare ca egalitatea e un deziderat fortat, nenatural.
(Dupa cum bine zicea domnul Mises in eseul sau Egalitarianism as a Revolt Against Nature )
Iar finalul filmului este edificator
"She's up there somewhere now. Maybe looking down at us. Maybe she sees us as tiny specks on the Earth's surface, just like Sigmund Jähn did back then. The country my mother left behind was a country she believed in; a country we kept alive till her last breath; a country that never existed in that form; a country that, in my memory, I will always associate with my mother. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu