The Dark Knight

Cel mai recent film cu Batman este supramediatizat in mod nejustificat din punctul de vedere al unora. Ce-i drept nu e greu sa fii sceptic la un film nou, cu buget mare,o superproductie hollywoodiana care exploateaza aventurile eroului Batman.
Insa pasiunea inca din copilarie pentru acest personaj m-a determinat sa fac o exceptie in ceea ce priveste cinematografele si sa ma duc la un Multiplex. Pasiunea pentru ceea ce inseamna Batman ,in primul rand - cu intregul context - Gotham City( un fel de porecla pentru New York), majordomul credincios si intregul sir de raufacatori care mai de care mai "nebuni patologic". In al doilea rand, pasiunea pentru stilul lui Heath Ledger si convingerea ca va interpreta un Joker de zile mari.
Si apoi, rar am avut ocazia sa vad un film care aduna atatia actori pe care ii apreciez(cu atat mai mult cand filmul e de actiune!): Michael Caine, Morgan Freeman, Christian Bale, chiar si Aaron Eckhart care nu era slabiciunea mea dar caruia ma vad nevoita sa-i recunosc meritele in rol..

Rezultatul : probabil ca The Dark Knight este filmul nou care m-a entuziasmat cel mai mult. Efecte speciale din belsug, insa asta era deja previzibil. Mult mai interesanta este adancimea psihologica a personajelor si evolutia lor.
Joker nu este doar un nebun care aduce haosul in oras , el vrea sa demonstreze ceva si sa manipuleze.
"Introduce a little anarchy, you upset the established order, and everything becomes chaos. I am an agent of chaos. And you know the thing about chaos, Harvey? It's fair."
Replici precum aceasta duc cu gandul la nihilismul care marca puternic Fight Club.
Un laitmotiv in Batman a fost intotdeauna increderea in oameni. Batman avea incredere aproape neconditionata in binele inerent din oameni, iar raufacatorii incercau sa-i demonteze aceasta "teorie" prin diverse mijloace. Joker o face cu asa-numitele experimente sociale. Care implica moarte si un pic de teoria jocurilor se pare.

Ceea ce deosebeste Batman de ceilalti "action heroes" este o mai mare explorare psihologica. Efecte speciale si monstri hidosi gasesti si-n Spiderman sau Hellboy(sa nu mai zicem de exemple precum Freddy vs Jason..).
Insa criminali care n-au nici un interes material , asta reprezinta adevarata provocare. Pentru ca nu intelegi cei motiveaza. Traume din copilarie ce au dus la o sete cumplita de razbunare? O ura manifesta asupra societatii si a modului ei de organizare?
"You'll see, I'll show you, that when the chips are down, these uh... civilized people, they'll eat each other."
Dorinta de a demonstra cu orice pret ceva?
Cel mai probabil o combinatie nefericita.

Si apoi intervine un sentiment de neputinta si de autoculpabilizare . Eroul nu poate salva situatia decat cu pretul multor vieti omenesti , o alegere care nu e niciodata usor de facut desi este cea mai rationala. Pentru ca apare intrebarea "oare lumea s-ar fi descurcat mai bine fara interventia mea?".

Pe deasupra, o alta problema se pune. Poti sa transfomi un om cu adevarat "bun "intr-un om "rau"? In ce directie trebuie sa actionezi ca sa se intample acest lucru?
"I took Gotham's white knight, and lowered him to our level. It wasn't hard. Y'see, madness, as you know, is like gravity. All it takes is a little...push."

Desi beneficiaza de replici ironice si chiar parodice ( a se vedea contextul in care e pronuntata celebra replica din Jerry Maguire - "you complete me")per total este cel mai "intunecat" film din seria Batman. Fara final fericit generator de lacrimi , te lasa cu o senzatie destul de puternica, mai ales cand dupa vizionarea filmului iesi in propriul tau Gotham...