Rar se intrampla ca un "remake" al unui film sa isi copieze atat de fidel predecesorul. Pentru ca de obicei variantele unui film sunt facute tocmai pentru a propune alte abordari, alte unghiuri, mai morderne, mai complete (de obicei esuate...).
Unele filme pur si simplu nu au sens decat pentru perioada in care au fost facute, iar a incerca sa le adaptezi la prezent e inutil. Ambitia de a continua arata totusi ca principalul interes al oamenilor este actiunea, subiectul in sine .
Haneke , dupa 10 ani, isi reediteaza propriul film. Nu il regandeste, pentru ca totul este copiat aproape la milimetru. Singurele schimbari sunt de limba (germana devine engleza americana) si de actori.
Ambele variante sunt rezonabile- pentru cine e pasionat de thriller-uri , desigur.
Nu poate fi insa trecut cu vederea cat de bine se potriveste limba germana pentru niste psihopati juvenili. Nu este cea mai nobila limba din lume, probabil ca unii ar fi ales sa-i puna sa vorbeasca franceza pe acei baieti eleganti, excesiv de politicosi , care probabil vor ramane in istoria cinematografiei cu elementul distinctiv al manusilor albe .
Poate ca nu tortura este cea mai sinistra in filmul asta, ci tocmai contextul. Familia in sine ,in sanul careia domneste o armonie putin realista.Sigur s-a amuzat Michael Haneke intr-o seara vazand Manos the Hands of Fate. Merg cu masina si se intrec in ghicit arii de opera , se ajuta reciproc si au un baietel asa cum si-ar dori orice parinte sa aiba( arian, inteligent si ascultator).
Este de apreciat calmul ucigasilor, faptul ca filmul nu este nici pe departe un gore amarat in care fiecare fuge unde vede cu ochii . Pentru ca cel mai probabil criminalii in serie nu sunt persoane agitate, insetate de sange in sensul in care vor sa termine cat mai repede cu victima. Motivatiile lor sunt mult mai "interesante" de atat.
Anna: Why don't you just kill us?
Peter:You shouldn't forget the importance of entertainment.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu