[material realizat in colaborare cu endemic]
*bimbam*
Oz este povestea emoţionantă a lui Dorothy ce pleacă prin intermediul unei tornade într-o lume magică. Ajunsă acolo, Dorothy se amăgeşte cu diverse artificii psihologice după care moare. Oz este povestea mea, povestea ta, povestea sistemului pe care NOI îl perpetuăm, povestea diferenţei între om şi animal.
*bimbam*
Asta-i altă lume, nu-i lumea mea.
*bimbam*
Ziceam că te trezeai în aceeaşi dimineaţă, cu aceleaşi telefoane, cu aceleaşi minciuni şi oameni, cu aceleaşi treburi de făcut ca şi ieri. Ziceam că ieşeai seara p-afară să te întâlneşti cu o gagică mişto, mişto. Ziceam că pe stradă un băiat cu încă trei se-mping în tine, se iau de tine şi tu îi dai unuia un brânci. Băiatu alunecă pe o sticlă de plastic şi, în cădere, se loveşte de un perete şi moare. Să zicem că tatăl lui e un baştan în securitate foarte foarte şmecher, un dezaxat paranoic care caută răzbunarea fiului şi află cine eşti. Ziceam că are martori judecători de partea lui şi mă-ta plânge pe umăru lu tac-tu, că altă alternativă n-are. Ziceam că iei 7 ani pentru omor din culpă şi lumea pe care ai construit-o tu din cartoane nu mai înseamnă nimic. Eee... ce faci?
Nu, nu e Vrajtorul din OZ insa se poate aplica si aici vestita replica "I've got a feeling we're not in Kansas anymore". OZ este cea mai buna creatie cinematografica (fie ea si sub forma unui serial al HBO) pe tema inchisorii. Pentru ca aceasta contine esantion social numai bun de studiat. De studiat si de testat limitele. Se spune ca in armata devii barbat. In inchisoare ce devii? Un om mai bun, ar spune adeptii "teoriei reabilitarii". Cu alte cuvinte, in momentul t0 erai un om rau, iar in momentul t1 esti un om bun. Altii nu cred in puterea vindecatoare a mediului controlat si nu varsa nici o lacrima la povestile cu violatori si criminali in serie ce se apuca de pictat icoane si crosetat macrameuri.
Insa OZ e o poveste completa , cu viziune multilaterala. Nu se concentreaza doar pe un tip uman , ci le acopera in mare masura pe toate. Toate natiile, paturile sociale, religiile , orientarile sexuale .
Ca personaj se remarca Ryan O'Reily , care este descris frecvent ca fiind un Machiavelli contemporan. Nimic mai adevarat. Este personajul cel mai interesant (impreuna cu Tobias Beecher, dar stiu ca unii vor obiecta :p ). Ca orice lucru bun-prea bun ca sa fie adevarat- serialul a fost intins pe 6 sezoane , ceea ce face ca sfarsitul sa fie putin telenovelistic.
De asemenea , replicile naratorului (la randul sau un detinut in Emerald City, Augustus Hill), sunt veritabile extrase din intelepciunea populara, in plus cu o mica slefuire filosofica.
So, what have we learned? What's the lesson for today? For all the never-ending days and restless nights in Oz? That morality is transient? That virtue cannot exist without violence? That to be honest is to be flawed? That the giving and taking of love both debases and elevates us? That God or Allah or Yahweh has answers to questions we dare not even ask? The story is simple: a man lives in prison and dies. How he dies? That's easy. The who and the why is the complex part. The human part. The only part worth knowing... Peace.
marți, 22 aprilie 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cea mai relevanta faza dintr-un film pe care am vazut-o apropo de felul in care ar trebui sa te faca inchisoarea un om mai bun este cea din "A clockwork orange" cand el devine dintr-o data intr-o aparent foarte buna relatie cu Dumnezeu, petrecand ore intregi la biblioteca cu Biblia in brate...apoi insa ne apar motivele reale,in mod ironic - adora viata lui Iisus si citeste despre ea ore in sir...pentru ca se imagina ca fiind unul din persecutori, ceea ce este caracteristic personalitatii sale. Deci, nu, inchisoarea nu te face mai bun, te face mai trist, mai frustrat si iti da noi motive sa fii marcat dpdv psihologic.
Trimiteți un comentariu