Multe dintre problemele medicale grave si cu frecventa redusa cunoscute astazi sub diferite denumiri stiitifice faceau in trecut obiectul unor curiozitati "de circ".
Iar in Freaks vedem cam tot ce se poate vedea.
Nu e vorba ca vedem ceva nou, ci ceva ce stiam deja ca exista . Dar subiectul a fost de multe ori tratat ori cu naturalism specific medical, ori cu scop de amuzament sadic din categoria "ce bine ca eu nu sunt asa".
Nu spun ca filmul este un documentar. Spun doar ca ar putea fi pana intr-un anumit punct.
Iar pe fundal se desfasoara o "poveste de dragoste" care are ca intriga ceva foarte comun : apartenenta la lumi diferite. Un fel de Romeo si Julieta in care Romeo este un pitic indragostit si Julieta incearca sa-si demonstreze ceva. Si in cazul asta este implicat un anumit sacrificiu fizic(de data asta involuntar ,un fel de Patul lui Procust).
O scena destul de cunoscuta si destul de greu de uitat (mai ales din cauza refrenului obsesiv- dar care are rostul lui):
Constructii de genul acesta au un impact psihologic mult mai mare pentru ca subtilitatea lasa loc imaginatiei (care ramane manipulata de autorul mesajului intr-o anumita masura).
Acel "We accept you, one of us!" spus ca intr-un ritual aiurit da un oarecare sentiment de teroare la gandul ca intradevar ai devenit ...ce dispretuiai.
vineri, 23 mai 2008
duminică, 18 mai 2008
Supradoza de vise
Cine a vazut Wonder Boys isi aduce aminte mai mult ca sigur de personajul lui Tobey Maguire , un "neadaptat al societatii" care isi uimea interlocutorii cu cunostintele sale in materie de morti premature si suspecte ale celebritatilor (in ordine alfabetica!).
Intotdeauna am avut o fascinatie pentru mortile din supradoza si o curiozitate a detaliilor astfel incat o sa incerc sa redactez o mica lista a personajelor din cinematografie care au acest numitor comun.
John Belushi (1949-1982)
Considerat un etalon al comediei americane , un model pentru multi contemporani din "pepiniera" Saturday Night Live(Chris Farley, John Goodman, Adam Sandler..) . In viata de zi cu zi insa isi lua energia de a merge mai departe din alcool si droguri. Supradoza de speedball(heroina+cocaina in mod uzual, dar cocaina e uneori substituita cu morfina sau derivate).
Chris Farley (1964-1997)
Un admirator declarat al lui John Belushi. Traiectoria sa pare a fi urmat-o exact pe a idolului sau (atat in ceea ce priveste notorietatea capatata o data cu aparitia la SNL , cat si ca modalitate de a muri).
Un comic controversat : unii ii neaga valoarea, altii ii admira cu adevarat metoda.
Din pacate a fost inchis intr-o gama de roluri stereotipice : baiatul bun la suflet dar cam prostut . Cel de care toate lumea rade, care nu pare in stare de nimic, dar caruia ii ies in final toate si apuca sa si "ia fata". Era un rol, dar era si autentic ...comedia a fost o modalitate pentru Chris Farley de a se integra si de a se face placut.
River Phoenix (1970-1993)
Unul dintre favoritii mei, de remarcat mai ales in Stand by Me, Running on Empty si My Own Private Idaho. Avea un stil foarte natural si detasat de a juca (cum ar fi fost un James Dean in anii '90 ). Pasiunea pentru actorie era oarecum depasita in ultima perioada a vietii de pasiunea pentru muzica (are cantece in colaborare cu Johnny Depp si Red Hot Chili Peppers). S-a prabusit pe trotuarul din fata Viper Room in urma unei combinatii de medicamente si speedball.
Rainer Werner Fassbinder (1945-1982)
Cei 37 de ani de viata au fost de ajuns pentru ca acest regizor german sa-si faca simtita din plin prezenta in istoria cinematografiei. Die Ehe der Maria Braun , Die Sehnsucht der Veronika Voss,Berlin Alexanderplatz sunt cele mai frecvente titluri mentionate. Insa eu mi-l aduc aminte cu placere chiar pe el jucand in Das kleine Chaos (1966), tanar,slab, cu privirea specifica rautacioasa, emfatic si gata de actiune.
Supradoza de cocaina+ somnifere.
Anissa Jones ( 1958- 1976)
Este poate exemplul cel mai des intalnit in media (americana, cel putin) de copii-staruri care au sfarsit tragic. In Statele Unite era cunoscuta pentru rolul lui Buffy din serialul Family Affair, difuzat pe CBS in anii '60.
Supradoza de cocaina, "angel dust"(Phencyclidine), Quaaludes(stiintific: Methaqualone)si Seconal.Fratele sau a murit in aceleasi conditii 8 ani mai tarziu.
Lenny Bruce (1925–1966)
Acest stand-up comedian a fost o inspiratie pentru multi dintre precursorii sai.
A militat pentru libera exprimare intr-o perioada in care cateva "f-words" spuse pe scena te duceau garantat intr-o vizita la politie . Si nu putine au fost ocaziile pentru Lenny Bruce.
Supradoza de morfina.
Gary Holton ( 1952 - 1985)
A inceput in teatru ,a cunoscut gloria ca muzician (glam rock la putere..) , si apoi ca actor in seria britanica
Auf Wiedersehen, Pet.
Supradoza de morfina (combinata cu alcool, diazepam,canabis).
Brad Renfro (1982- 2008)
Nu foarta multa lume a auzit de acest actor;a se viziona Sleepers , Ghost World si Bully. Nu a fost remarcat indeajuns (poate mai exact nu a apucat sa fie remarcat...) , insa stilul sau era foarte detasat si specific.Era nevoie de cineva ca el in prezent in filme, ca sa compenseze vedetele stralucitoare care se remarca prin fizic, vestimentatie si situatie financiara.
Supradoza de heroina.
Intotdeauna am avut o fascinatie pentru mortile din supradoza si o curiozitate a detaliilor astfel incat o sa incerc sa redactez o mica lista a personajelor din cinematografie care au acest numitor comun.
John Belushi (1949-1982)Considerat un etalon al comediei americane , un model pentru multi contemporani din "pepiniera" Saturday Night Live(Chris Farley, John Goodman, Adam Sandler..) . In viata de zi cu zi insa isi lua energia de a merge mai departe din alcool si droguri. Supradoza de speedball(heroina+cocaina in mod uzual, dar cocaina e uneori substituita cu morfina sau derivate).
Chris Farley (1964-1997)Un admirator declarat al lui John Belushi. Traiectoria sa pare a fi urmat-o exact pe a idolului sau (atat in ceea ce priveste notorietatea capatata o data cu aparitia la SNL , cat si ca modalitate de a muri).
Un comic controversat : unii ii neaga valoarea, altii ii admira cu adevarat metoda.
Din pacate a fost inchis intr-o gama de roluri stereotipice : baiatul bun la suflet dar cam prostut . Cel de care toate lumea rade, care nu pare in stare de nimic, dar caruia ii ies in final toate si apuca sa si "ia fata". Era un rol, dar era si autentic ...comedia a fost o modalitate pentru Chris Farley de a se integra si de a se face placut.
River Phoenix (1970-1993)Unul dintre favoritii mei, de remarcat mai ales in Stand by Me, Running on Empty si My Own Private Idaho. Avea un stil foarte natural si detasat de a juca (cum ar fi fost un James Dean in anii '90 ). Pasiunea pentru actorie era oarecum depasita in ultima perioada a vietii de pasiunea pentru muzica (are cantece in colaborare cu Johnny Depp si Red Hot Chili Peppers). S-a prabusit pe trotuarul din fata Viper Room in urma unei combinatii de medicamente si speedball.
Rainer Werner Fassbinder (1945-1982)Cei 37 de ani de viata au fost de ajuns pentru ca acest regizor german sa-si faca simtita din plin prezenta in istoria cinematografiei. Die Ehe der Maria Braun , Die Sehnsucht der Veronika Voss,Berlin Alexanderplatz sunt cele mai frecvente titluri mentionate. Insa eu mi-l aduc aminte cu placere chiar pe el jucand in Das kleine Chaos (1966), tanar,slab, cu privirea specifica rautacioasa, emfatic si gata de actiune.
Supradoza de cocaina+ somnifere.
Anissa Jones ( 1958- 1976) Este poate exemplul cel mai des intalnit in media (americana, cel putin) de copii-staruri care au sfarsit tragic. In Statele Unite era cunoscuta pentru rolul lui Buffy din serialul Family Affair, difuzat pe CBS in anii '60.
Supradoza de cocaina, "angel dust"(Phencyclidine), Quaaludes(stiintific: Methaqualone)si Seconal.Fratele sau a murit in aceleasi conditii 8 ani mai tarziu.
Lenny Bruce (1925–1966)Acest stand-up comedian a fost o inspiratie pentru multi dintre precursorii sai.
A militat pentru libera exprimare intr-o perioada in care cateva "f-words" spuse pe scena te duceau garantat intr-o vizita la politie . Si nu putine au fost ocaziile pentru Lenny Bruce.
Supradoza de morfina.
Gary Holton ( 1952 - 1985)A inceput in teatru ,a cunoscut gloria ca muzician (glam rock la putere..) , si apoi ca actor in seria britanica
Auf Wiedersehen, Pet.
Supradoza de morfina (combinata cu alcool, diazepam,canabis).
Brad Renfro (1982- 2008)Nu foarta multa lume a auzit de acest actor;a se viziona Sleepers , Ghost World si Bully. Nu a fost remarcat indeajuns (poate mai exact nu a apucat sa fie remarcat...) , insa stilul sau era foarte detasat si specific.Era nevoie de cineva ca el in prezent in filme, ca sa compenseze vedetele stralucitoare care se remarca prin fizic, vestimentatie si situatie financiara.
Supradoza de heroina.
duminică, 11 mai 2008
All things American.
American Graffiti (1973)
Where were you in '62?
Unul dintre predecesoarele filmelor cu adolescenti, ce contine multe din cliseele americane cu tineri (cuminti , ca nu incepuse inca umorul à la American Pie)cu care ne-am confruntat de-a lungul timpului.
Probabil ca cea mai faimoasa scena este cea in care o masina de politie este ancorata cu o franghie ;atunci cand aceasta demareaza in viteza ,i se smulge o buna bucata din caroserie .Scena ce a fost dealtfel indelung analizata de cei de la Myth Busters (Discovery). Concluzia la care ajunsesere era ca nu este posibil din punct de vedere fizic ca acea parte a masinii sa se desprinda atat de bine.
American Beauty (1999)
Un film reusit din mai multe puncte de vedere. Demonteaza toate mastile societatii americane de plastic : familie perfecta, copii perfecti, frumusete , gloria unui veteran al razboiului din Vietnam.
Si reuseste sa fie sensibil fara sa alunece in exagerat. Apare sentimentul acela pe care multi il descriu "am ramas cu ceva".
"I had always heard your entire life flashes in front of your eyes the second before you die. First of all, that one second isn't a second at all, it stretches on forever, like an ocean of time... For me, it was lying on my back at Boy Scout camp, watching falling stars... And yellow leaves, from the maple trees, that lined my street... Or my grandmother's hands, and the way her skin seemed like paper... And the first time I saw my cousin Tony's brand new Firebird... And Janie... And Janie... And... Carolyn. I guess I could be pretty pissed off about what happened to me... but it's hard to stay mad, when there's so much beauty in the world. Sometimes I feel like I'm seeing it all at once, and it's too much, my heart fills up like a balloon that's about to burst... And then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain and I can't feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life... You have no idea what I'm talking about, I'm sure. But don't worry... you will someday. "
American Splendor (2003)
Este biografia autorului de benzi desenate Harvey Pekar.
El este un personaj destul de specific prin pesimismul si sarcasmul de care da dovada , iar povestea lui este povestea luptei pentru recunoastere.
"This guy here, he's our man, all grown up and going nowhere. Although he's a pretty scholarly cat, he never got much of a formal education. For the most part, he's lived in shit neighborhoods, held shit jobs, and he's now knee-deep into a disastrous second marriage. So, if you're the kind of person looking for romance or escapism or some fantasy figure to save the day... guess what? You've got the wrong movie. "
(citatul asta aduce foarte mult ca stil cu inceputul din Choke al lui Palahniuk)
American Pie (1, 2...si cate-or mai fi)
Comedia asta a initiat tendinta glumelor extreme (sexuale, scarboase etc.."naturaliste" sa zicem per total). Ceva ce incepusera pe de alta parte si fratii Farrelly (a se vedea Dumb & Dumber,There's Something About Mary , mari succese la randul lor).
Nivelul de notorietate al filmului spune ceva . Nu stiu exact ce , probabil ca fiecare are nevoie la un moment dat de umorul simplu.Asa cum printre primele forme de umor era aruncarea placintei in fata. Si ceva din fenomen duce cu gandul si la experimentul lui Lars von Trier din Idioterne.
Placinta americana e unul din simbolurile culinare ale SUA, insa in acest film i se da cu totul alta utilitate decat cea uzuala...
American Dad (2005) - desene animate
O familie americana : tatal, adevarat stalp al familiei, lucreaza si in serviciul public si isi venereaza tara..mama, o blonda aratoasa care e gata sa puna mancarea calda pe masa de fiecare data cand situatia o cere, o fata cam sarcastica , un baiat cam tocilar si..un extraterestru care pare sa confime teoriile conspirationistilor care cred ca americanii au cules ceva de la Roswell. Serialul asta e un fel de familia Bundy cu situatie financiara buna. Ceea ce nu poate sa fie decat de bine.
Stanley Smith: Son, if you ever get captured by any terrorists in the neighborhood and end up on al-Jazeera, just blink you location in Morse code. I'll have a bomb dropped on your location immediately.
Steve Smith: But, Dad, then I'd get killed too.
Stanley Smith: Ah, come on son, there are plenty of kids to play with in heaven. Your cousin Billy. That little girl from Poltergeist. She must be about 16 by now, you could totally tap that.
Where were you in '62?
Unul dintre predecesoarele filmelor cu adolescenti, ce contine multe din cliseele americane cu tineri (cuminti , ca nu incepuse inca umorul à la American Pie)cu care ne-am confruntat de-a lungul timpului.
Probabil ca cea mai faimoasa scena este cea in care o masina de politie este ancorata cu o franghie ;atunci cand aceasta demareaza in viteza ,i se smulge o buna bucata din caroserie .Scena ce a fost dealtfel indelung analizata de cei de la Myth Busters (Discovery). Concluzia la care ajunsesere era ca nu este posibil din punct de vedere fizic ca acea parte a masinii sa se desprinda atat de bine.
American Beauty (1999)
Un film reusit din mai multe puncte de vedere. Demonteaza toate mastile societatii americane de plastic : familie perfecta, copii perfecti, frumusete , gloria unui veteran al razboiului din Vietnam.Si reuseste sa fie sensibil fara sa alunece in exagerat. Apare sentimentul acela pe care multi il descriu "am ramas cu ceva".
"I had always heard your entire life flashes in front of your eyes the second before you die. First of all, that one second isn't a second at all, it stretches on forever, like an ocean of time... For me, it was lying on my back at Boy Scout camp, watching falling stars... And yellow leaves, from the maple trees, that lined my street... Or my grandmother's hands, and the way her skin seemed like paper... And the first time I saw my cousin Tony's brand new Firebird... And Janie... And Janie... And... Carolyn. I guess I could be pretty pissed off about what happened to me... but it's hard to stay mad, when there's so much beauty in the world. Sometimes I feel like I'm seeing it all at once, and it's too much, my heart fills up like a balloon that's about to burst... And then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain and I can't feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life... You have no idea what I'm talking about, I'm sure. But don't worry... you will someday. "
American Splendor (2003)
Este biografia autorului de benzi desenate Harvey Pekar.
El este un personaj destul de specific prin pesimismul si sarcasmul de care da dovada , iar povestea lui este povestea luptei pentru recunoastere.
"This guy here, he's our man, all grown up and going nowhere. Although he's a pretty scholarly cat, he never got much of a formal education. For the most part, he's lived in shit neighborhoods, held shit jobs, and he's now knee-deep into a disastrous second marriage. So, if you're the kind of person looking for romance or escapism or some fantasy figure to save the day... guess what? You've got the wrong movie. "
(citatul asta aduce foarte mult ca stil cu inceputul din Choke al lui Palahniuk)
American Pie (1, 2...si cate-or mai fi)
Comedia asta a initiat tendinta glumelor extreme (sexuale, scarboase etc.."naturaliste" sa zicem per total). Ceva ce incepusera pe de alta parte si fratii Farrelly (a se vedea Dumb & Dumber,There's Something About Mary , mari succese la randul lor).
Nivelul de notorietate al filmului spune ceva . Nu stiu exact ce , probabil ca fiecare are nevoie la un moment dat de umorul simplu.Asa cum printre primele forme de umor era aruncarea placintei in fata. Si ceva din fenomen duce cu gandul si la experimentul lui Lars von Trier din Idioterne.
Placinta americana e unul din simbolurile culinare ale SUA, insa in acest film i se da cu totul alta utilitate decat cea uzuala...
American Dad (2005) - desene animate
O familie americana : tatal, adevarat stalp al familiei, lucreaza si in serviciul public si isi venereaza tara..mama, o blonda aratoasa care e gata sa puna mancarea calda pe masa de fiecare data cand situatia o cere, o fata cam sarcastica , un baiat cam tocilar si..un extraterestru care pare sa confime teoriile conspirationistilor care cred ca americanii au cules ceva de la Roswell. Serialul asta e un fel de familia Bundy cu situatie financiara buna. Ceea ce nu poate sa fie decat de bine.
Stanley Smith: Son, if you ever get captured by any terrorists in the neighborhood and end up on al-Jazeera, just blink you location in Morse code. I'll have a bomb dropped on your location immediately.
Steve Smith: But, Dad, then I'd get killed too.
Stanley Smith: Ah, come on son, there are plenty of kids to play with in heaven. Your cousin Billy. That little girl from Poltergeist. She must be about 16 by now, you could totally tap that.
joi, 8 mai 2008
Jazz-ul in filme
The Wild One( 1953)
Infatisarea lui Marlon Brando in acest film a reprezentat emblema unei generatii. Probabil ca acesta este cel mai teribilist film din anii '50 (dupa Rebel Without a Cause, bineinteles), caci personajele sunt acompaniate permanent de "motoarele" lor, iar cliseul "fetele bune sunt atrase de baietii rai" este mentinut cu succes. Dincolo de actele de rebeliune , distrugere (creativa..? se prea poate)si inevitabil cateva subtilitati de natura psihologica ( din categoria "rautatea are un substrat de sensibilitate refulata"), The Wild One se desfasoara pe fondul sonor asigurat de Shorty Rogers . Este destul de neasteptata alegerea jazz-ului pentru un astfel de film , insa in perioada aceea nu se putea vorbi de echivalenta motociclisti= rockeri.Jazz-ul nu este o muzica proprie doar snobilor si atmosferei de "Cotton Club".
Mildred: What're you rebelling against, Johnny?
Johnny: Whaddya got?
The Man With the Golden Arm (1955)
Cine crede ca filmele ce trateaza dependenta de droguri sunt o obsesie contemporana trebuie sa se uite putin in urma la filmul din 1955 al lui Otto Preminger.Frank Sinatra(unul dintre favoritii mei dintotdeauna)este foarte inspirat in rolul unui drogat in etapa de recuperare , ce isi canalizeaza eforturile spre noua sa pasiune: muzica . Mai exact, cantatul la tobe.Bineinteles ca tema filmului era destul de controversata in acea vreme si tentativele de cenzura nu au intarziat sa apara (Codul Hays fiind inca vigoare ), insa s-a ajuns la un rezultat rezonabil.
À bout de souffle [Breathless](1960)
Ori de cate ori se vorbeste de Nouvelle Vague filmul acesta vine automat in minte. Au fost preluate elemente din el in mai multe productii (a se vedea The Dreamers cu insertia scenei vanzarii in strada a New York Herald Tribune,a se vedea Jim Jarmusch in ..cam tot ce regizeaza, etc).Filmul a fost condamnat de catolicii din faimoasa Legiune a Pudorii (Legion of Decency). Probabil prea mult teribilism pentru standardele morale...
Autorul colanei sonore este Martial Solal. Iata deci o mostra de jazz asa cum numai francezii il pot intelege.
"It's sad to fall asleep. It separates people. Even when you're sleeping together, you're all alone. "
In the Heat of the Night (1967)
In mare parte acesta are coloana sonora asigurata de Quincy Jones, insa isi fac simtita prezenta si Ray Charles,Gil Bernal si Glen Campbell ; preferinta personala : Boomer & Travis -"Foul Owl".
Filmul este uneori clasificat drept rasist, insa facand abstractie de cateva de cateva "n-words" nu prea e credibila aceasta caracterizare. Mai ales avand in vedere ca personajul lui Sidney Poitier este singurul inteligent in orasul acela cu politisti (or as the black man may put it : crackers) care acopera toate ideile preconcepute despre politisti care au existat vreodata(portret-robot: gras, lenes, insensibil, mesteca guma intr-un sictir aproape dureros ,transpira abundent, este obsedat de femei, uraste politistii din alt teritoriu care se amesteca in treburile locale si asa mai departe).
Infatisarea lui Marlon Brando in acest film a reprezentat emblema unei generatii. Probabil ca acesta este cel mai teribilist film din anii '50 (dupa Rebel Without a Cause, bineinteles), caci personajele sunt acompaniate permanent de "motoarele" lor, iar cliseul "fetele bune sunt atrase de baietii rai" este mentinut cu succes. Dincolo de actele de rebeliune , distrugere (creativa..? se prea poate)si inevitabil cateva subtilitati de natura psihologica ( din categoria "rautatea are un substrat de sensibilitate refulata"), The Wild One se desfasoara pe fondul sonor asigurat de Shorty Rogers . Este destul de neasteptata alegerea jazz-ului pentru un astfel de film , insa in perioada aceea nu se putea vorbi de echivalenta motociclisti= rockeri.Jazz-ul nu este o muzica proprie doar snobilor si atmosferei de "Cotton Club".Mildred: What're you rebelling against, Johnny?
Johnny: Whaddya got?
The Man With the Golden Arm (1955)
Cine crede ca filmele ce trateaza dependenta de droguri sunt o obsesie contemporana trebuie sa se uite putin in urma la filmul din 1955 al lui Otto Preminger.Frank Sinatra(unul dintre favoritii mei dintotdeauna)este foarte inspirat in rolul unui drogat in etapa de recuperare , ce isi canalizeaza eforturile spre noua sa pasiune: muzica . Mai exact, cantatul la tobe.Bineinteles ca tema filmului era destul de controversata in acea vreme si tentativele de cenzura nu au intarziat sa apara (Codul Hays fiind inca vigoare ), insa s-a ajuns la un rezultat rezonabil.
À bout de souffle [Breathless](1960)
Ori de cate ori se vorbeste de Nouvelle Vague filmul acesta vine automat in minte. Au fost preluate elemente din el in mai multe productii (a se vedea The Dreamers cu insertia scenei vanzarii in strada a New York Herald Tribune,a se vedea Jim Jarmusch in ..cam tot ce regizeaza, etc).Filmul a fost condamnat de catolicii din faimoasa Legiune a Pudorii (Legion of Decency). Probabil prea mult teribilism pentru standardele morale...
Autorul colanei sonore este Martial Solal. Iata deci o mostra de jazz asa cum numai francezii il pot intelege.
"It's sad to fall asleep. It separates people. Even when you're sleeping together, you're all alone. "
In the Heat of the Night (1967)
In mare parte acesta are coloana sonora asigurata de Quincy Jones, insa isi fac simtita prezenta si Ray Charles,Gil Bernal si Glen Campbell ; preferinta personala : Boomer & Travis -"Foul Owl".
Filmul este uneori clasificat drept rasist, insa facand abstractie de cateva de cateva "n-words" nu prea e credibila aceasta caracterizare. Mai ales avand in vedere ca personajul lui Sidney Poitier este singurul inteligent in orasul acela cu politisti (or as the black man may put it : crackers) care acopera toate ideile preconcepute despre politisti care au existat vreodata(portret-robot: gras, lenes, insensibil, mesteca guma intr-un sictir aproape dureros ,transpira abundent, este obsedat de femei, uraste politistii din alt teritoriu care se amesteca in treburile locale si asa mai departe).
luni, 5 mai 2008
Elogiul celor fara de casa. Ironweed.
Inspirat de romanul lui William Kennedy, aparut in 1983 si premiat cu Pulitzer ulterior, filmul a vazut lumina zilei in 1987 sub regia lui Hector Babenco.
Titlul in sine este numele unei plante salbatice (Vernonia altissima), usor de remarcat datorita culorii purpurii. Un fel de metafora a ceea ce avea sa vina.
Cineva spunea ca acesta e cel mai depresiv film pe care l-a vazut vreodata. E cu siguranta printre.
Toate personajele astea au o poveste. Iar aici nu se mai aplica faimosul dicton din Filantropica "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomana". Aici ai ce spune si tot nu primesti pomana.
In primul rand :Jack Nicholson in rolul unui vagabond bantuit de remuscari din doua directii : un copil care i-a murit mic fiind si anumite persoane care au murit intr-o rascoala in care el a avut rol insemnat. Desi are posibilitatea de a se intoarce la o familie care l-ar primi oricand, alege sa nu o faca. Pastrarea acestui stil de viata este un fel de autopedeapsa pentru greselile pe care le-a facut/ considera ca le-a facut.
In al doilea rand: Meryl Streep intruchipeaza o femeie sensibila insa resemnata, care din cand in cand isi mai permite sa viseze la ceea ce a fost odata, exersand talentul muzical printre boschetari cu interese sau printre oameni care o privesc cu imensa sila. Intradevar trista scena in care femeia se vede nevoita sa-si petreaca noaptea intr-o masina inconjurata de personaje libidinoase si desprinse parca dintr-un teatru grotesc.
E trist insa e ca acest grotesc e si plauzibil. Actiunea filmului e plasata in timpul Marii Crize Economice si ar mai putea adauga cineva "vagabonzii lor nu sunt ca ai nostri, sunt la un alt nivel". Nu este neaparat asa, toti au o poveste in spate, indiferent ca ea este mai mult sau mai putin interesanta . Unii s-au nascut pur si simplu saraci, altii au devenit, insa filmul neglijeaza aproape complet latura materiala a fenomenului de "homeless" si insista pe cea morala.
Foarte inspirata interventia lui Tom Waits in film , ca de obicei in roluri care ii completeaza foarte bine personalitatea.
sâmbătă, 3 mai 2008
Distractie fara limite
De-a lungul timpului au existat destule incercari de schitare a situatiilor de "distractie", in sensul unui mediu specific acestei activitati.
Si nu distractie din categoria "soft"( tras la tinta, mers cu trenuletul suspendat,muzica, antren), ci din categoria "hard" (alcool, droguri,sex , plus cateva activitati ilicite facute ostentativ).
Petrecerile cu droguri nu sunt un lucru nou. Filme ca Reefer Madness(1936) ilustreaza un mediu care transforma comportamentul tuturor. Bineinteles, acolo petrecerea e aratata ca fiind ceva malefic, care "distruge spiritul" si te "indeparteaza de la calea cea dreapta", cum ar zice un bun crestin. Era situatia in care orice baiat ascultator si exemplar la invatatura era capabil sa intre singur in camera cu o femeie (!!!) si confuz fiind ,sa impuste din greseala pe cineva. O petrecere este de fapt o betie temporara in care nu numai alcoolul contribuie, ci si muzica sustinuta, multimea de oameni, si totul la o viteza care sa suprime macar intr-o mica masura interventia protectoare a ratiunii.
Distractia poate fi si un calatorie initiatica . Cum ar fi in Detroit Rock City , unde patru pusti trec prin tot felul de situatii ca sa ajunga la concertul idolilor lor , cei de la Kiss.La sfarsit fiecare dintre ei gaseste curajul de a face ceea ce nu indraznea sa faca la inceput.
Regizorul Gregg Araki parea a se fi specializat in acest gen de filme pana sa faca Mysterious Skin.
The Living End (1992),Totally F***ed Up (1993),Nowhere (1997),The Doom Generation (1995) sunt destul de explicite. Fara a avea vreo extraordinara substanta , calitativ vorbind, ele trebuie luate ca atare : filme-experiment cu situatii limita si teribilism la cote ridicate.
The Doom Generation , cu sloganul "Sex.Mayhem.Whatever." a cuprins macar partea esentiala de "fie ce-o fi" . "Fara atentie la consecinte" e o parte esentiala a detasarii. Filmul pare de prost gust, insa partea de experiment spune ca nu trebuie sa gandesti prea mult cand il vezi. Doar sa observi. Nu se doreste a avea o esenta moralista si nici nu cuprinde vreo transformare esentiala de tipul inainte/dupa.
Un alt gen de experiment este cel propus de Marco Ferreri in La grande bouffe (1973)[The Big Feast], tradus la noi mult mai expresiv "Marea crapelnita". Intr-o vila situata departe de aglomeratia citadina, cativa prieteni pregatesc o adevarata orgie cu mancare si prostituate. Ei au ca scop "sa manance pana mor". La propriu. Singurul lucru finut in acest film e reprezentat de preparatele culinare rafinate.
Tot in categoria experiment se poate include si filmul-soc al lui Pasolini, Salò (1975), unul dintre cele mai deranjante filme vazute vreodata, daca nu chiar cel mai deranjant. Cateva personaje iau ostatici baieti si fete pe care ii folosesc dupa bunul plac -plac erotic, desigur. Pentru ca filmul este atat de bine realizat, faptele tulburatoare la vedere au un impact mult mai mare. Nu stiu cat este vorba aici de morala de stapan in satisfactia de a vedea propriile fantezii erotice implinite de sclavii tai , dar mai importanta este pervertirea lor . Viziunea ta asupra placerii devine incet si viziunea lor. In nici un caz hedonism rafinat...
Si nu distractie din categoria "soft"( tras la tinta, mers cu trenuletul suspendat,muzica, antren), ci din categoria "hard" (alcool, droguri,sex , plus cateva activitati ilicite facute ostentativ).
Petrecerile cu droguri nu sunt un lucru nou. Filme ca Reefer Madness(1936) ilustreaza un mediu care transforma comportamentul tuturor. Bineinteles, acolo petrecerea e aratata ca fiind ceva malefic, care "distruge spiritul" si te "indeparteaza de la calea cea dreapta", cum ar zice un bun crestin. Era situatia in care orice baiat ascultator si exemplar la invatatura era capabil sa intre singur in camera cu o femeie (!!!) si confuz fiind ,sa impuste din greseala pe cineva. O petrecere este de fapt o betie temporara in care nu numai alcoolul contribuie, ci si muzica sustinuta, multimea de oameni, si totul la o viteza care sa suprime macar intr-o mica masura interventia protectoare a ratiunii.
Distractia poate fi si un calatorie initiatica . Cum ar fi in Detroit Rock City , unde patru pusti trec prin tot felul de situatii ca sa ajunga la concertul idolilor lor , cei de la Kiss.La sfarsit fiecare dintre ei gaseste curajul de a face ceea ce nu indraznea sa faca la inceput.
Regizorul Gregg Araki parea a se fi specializat in acest gen de filme pana sa faca Mysterious Skin.
The Living End (1992),Totally F***ed Up (1993),Nowhere (1997),The Doom Generation (1995) sunt destul de explicite. Fara a avea vreo extraordinara substanta , calitativ vorbind, ele trebuie luate ca atare : filme-experiment cu situatii limita si teribilism la cote ridicate.
The Doom Generation , cu sloganul "Sex.Mayhem.Whatever." a cuprins macar partea esentiala de "fie ce-o fi" . "Fara atentie la consecinte" e o parte esentiala a detasarii. Filmul pare de prost gust, insa partea de experiment spune ca nu trebuie sa gandesti prea mult cand il vezi. Doar sa observi. Nu se doreste a avea o esenta moralista si nici nu cuprinde vreo transformare esentiala de tipul inainte/dupa.
"I love you" can mean a lot of things... like "you'll do 'till someone better comes along," or "I can't describe how I really feel but I know that I'm supposed to say this," or "Shut up, I'm watching TV."
Un alt gen de experiment este cel propus de Marco Ferreri in La grande bouffe (1973)[The Big Feast], tradus la noi mult mai expresiv "Marea crapelnita". Intr-o vila situata departe de aglomeratia citadina, cativa prieteni pregatesc o adevarata orgie cu mancare si prostituate. Ei au ca scop "sa manance pana mor". La propriu. Singurul lucru finut in acest film e reprezentat de preparatele culinare rafinate.Tot in categoria experiment se poate include si filmul-soc al lui Pasolini, Salò (1975), unul dintre cele mai deranjante filme vazute vreodata, daca nu chiar cel mai deranjant. Cateva personaje iau ostatici baieti si fete pe care ii folosesc dupa bunul plac -plac erotic, desigur. Pentru ca filmul este atat de bine realizat, faptele tulburatoare la vedere au un impact mult mai mare. Nu stiu cat este vorba aici de morala de stapan in satisfactia de a vedea propriile fantezii erotice implinite de sclavii tai , dar mai importanta este pervertirea lor . Viziunea ta asupra placerii devine incet si viziunea lor. In nici un caz hedonism rafinat...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
