Reflections in a Golden Eye [1967]

Ce poate fi mai frumos decat aparitia in cadrul aceluiasi film a lui Marlon Brando si Elizabeth Taylor? Sigur, nu mai detin ei senzualitatea din A Streetcar Named Desire sau Cat on a Hot Tin Roof (Brando, respectiv Taylor), dar nu se dezmint de la traditia de a interpreta personaje marcante.

Pentru anul in care a aparut, filmul trateaza subiecte destul de bizare (cu atat mai mult cu cat romanul dateaza din 1941). Un general de armata cu accente homosexuale casatorit cu o femeie exuberanta pe care (evident) o neglijeaza, un soldat care urmareste de la distanta viata lor si are o placere deosebita in a o urmari dormind pe sotia generalului, o sotie a altui cadru al armatei care isi pierde incet-incet mintile, un ''baiat de casa'' asiatic de un dramatism iesit din comun, toate aceste personaje sunt un sir de atractii de circ.
Doar ca nu starnesc rasul, ci mai degraba compasiune si ingrijorare.
Mediul e unul militaresc, plin de constrangeri si conventii. Aproape nici unul din ei nu isi doreste sa fie acolo. Unii s-au resemnat (locotenentul Morris Langdon), altii s-au adaptat cum au putut mai bine (Leonora), unii au crize sporadice dar chinuitoare (Weldon), iar altii au crize permanente cu urmari radicale (Alison).

Elizabeth Taylor este obisnuita sa joace roluri exuberante si dinamice, dar un Marlon Brando mai ''poker face'' ca aici rar se mai gaseste. Inutil sa incerci sa iti dai seama daca este vorba de resemnare sau nepasare, sau cand e una si cand e cealalta. O viata traita din inertie poate fi suportabila, insa exista si repercusiuni asupra oamenilor din jurul tau care sunt nevoiti sa te aibe in preajma, fie ca partener de viata, stapan, superior ieraric, prieten adevarat, prieten de ocazie etc. Mai mult decat atat, negarea propriei naturi si lipsa de afectiune duce la izbucniri ocazionale.

Una din scenele cele mai expresive:


La intrebarea pe care si-o pun participantii la petrecerea din film, o intrebare care tot apare pe forumuri de profil pe internet (''De ce nu a opus Weldon nici un fel de rezistenta?'') raspunsul ar fi: pentru ca a simtit ca avea motive sa fie pedepsit.

A Single Man

A few times in my life I've had moments of absolute clarity, when for a few brief seconds the silence drowns out the noise and I can feel rather than think, and things seem so sharp and the world seems so fresh. I can never make these moments last. I cling to them, but like everything, they fade. I have lived my life on these moments. They pull me back to the present, and I realize that everything is exactly the way it was meant to be.

Aparent Tom Ford nu se pricepe numai la moda si surprinde placut cu modul in care a gandit aceasa adaptare a romanului lui Chrisopher Isherwood.Desigur, designerul american are studii in istoria artei, design si arhitectura, dar asta nu reprezenta o garantie pentru capacitatile sale regizorale.Iar calitatile de designer ies in evidenta si in acest film prin costumele destinate actorilor (gandite special pentru natura personajelor).

A single man= un om ramas fara partener sau a single man= exista un singur partener care a contat si care va conta pana la sfarsitul vietii omului respectiv?

Filmul poate parea destul de pretentios: cineva isi pierde neasteptat persoana iubita, cu care a impartit 16 ani de viata, si isi pierde prin urmare si dorinta de a trai. Fiecare zi in care se trezeste devine o obligatie, nu un lucru firesc. Colin Firth reuseste sa redea perfect expresia suferintei pe chipul sau si se comporta exact cum te-ai astepta de la cineva aflat in depresie.
Insa nu numai el este in aceeasi situatie, chiar daca motivele ii sunt mai recente. Si prietena sa Charley se afla in aceeasi stare de ''existenta fortata'', pentru ca priveste in urma si isi da seama ca viata ei nu seamana cu ceea ce si-ar fi dorit, si atunci cand priveste in viitor nu vede decat batranete si degradare. Desi este constienta de orientarea amicului ei, nu renunta la ideea de fi impreuna cu el. La urma urmei, unde ar gasi un barbat cu care sa se inteleaga la fel de bine cum o face cu George? A-ti dori ca partener de viata un prieten nu este chiar atat de absurd, indiferent ce ar zice ''teoriile'' moderne care pun accent pe atractie si sentimente mai putin rationale. Infatuarea se duce repede, prietenia ramane.
Pe langa dramele personale ale protagonistilor, sunt relevate si prejudecatile pe care le intampinau homosexualii in anii '60. George nu este invitat de familia iubitului sau la inmormantare(si nici anuntat de catre acestia de deces, ci a trebuit sa afle prin intermediari), vecinul sau, cap traditional al familiei si barbat adevarat, il priveste cu dispret (''Daddy says he wants to throw you into the Coliseum. He says you're light in your loafers.''). Light in one's loafers= not man enough= gay.

Cugetarile filosofice apar presarate pe tot parcursul filmului: mai ales legate de viata ca temporalitate trecut-prezent-viitor(in care viitorul sigur e moarte) si iubire.

Fear, after all, is our real enemy. Fear is taking over our world. Fear is being used as a tool of manipulation in our society. Itʼs how politicians peddle policy and how Madison Avenue sells us things that we donʼt need. Think about it. Fear that weʼre going to be attacked, fear that there are communists lurking around every corner, fear that some little Caribbean country that doesnʼt believe in our way of life poses a threat to us. Fear that black culture may take over the world. Fear of Elvis Presleyʼs hips.Well, maybe that one is a real fear. Fear that our bad breath might ruin our friendships… Fear of growing old and being alone.

Da, este unul din acele filme in care orice conversatie purtata e un prilej de reflectii existentiale...dar un european nu se plictiseste aproape niciodata de asa ceva.