Ikiru [To Live] (1952)

O adevarata capodopera realizata de Akira Kurosawa (cel mai cunoscut/apreciat regizor japonez).
Filmul are lirismul unui Citizen Kane , insa patrunde in subiecte mult mai sensibile (perspectiva iminenta a mortii, sentimentul ratarii - ca un Wild Strawberries al lui Bergman, sa zicem). Are o foarte mare expresivitate . Atat de mare incat am uitat si de aversiunea mea pentru limba japoneza.
Mosul acela morocanos ("o mumie"), cu dificultati in exprimare, cu privirea indreptata mereu catre pamant reuseste sa te faca sa traiesti o data cu el toate sentimentele posibile.
Kanji Watanabe, caci acesta e numele lui, afla ca are o boala in faza terminala si mai are cateva luni de trait. Hotaraste sa isi schimbe viata cu 180 grade. Daca trecutul nu-l mai poti rascumpara, poti face ceva semnificativ in timpul care ti-a mai ramas . Iar cand lucrezi ca functionar public acel ceva important poate fi..intr-adevar important.
Invizibil pentru fiul si nora sa, gaseste sprijin in prieteni de ocazie care ii pot spune "cum se traieste".
"You - just to look at you makes me feel better. It warms this - this mummy's heart of mine. And you're so kind to me. No; that's not it. You're so young, so healthy. No; that's not it either... You're so full of life. And me... I'm jealous of that. If I could be like you for just one day before I died. I won't be able to die unless I can do that. I want to do *something*. Only you can show me. I don't know what to do. I don't know how. Maybe you don't know either, but, please... if you can... show me how to be like you! "

Oricum, clarobscurul face din acest film o opera de arta. Lumina este proiectata absolut perfect pe chipurile protagonistilor astfel incat sa mareasca expresivitatea.
In putine filme fenomenul acesta este atat de evident ca in Ikiru.
Si un al doilea element foarte bine construit este scena in care Watanabe fredoneaza un cantec foarte popular in tineretea sa ("Life is so short / Fall in love, dear maiden / While your lips are still red / And before you are cold, / For there will be no tomorrow" ) , afara in ninsoare , cu putin timp inainte de a muri. Scena de o reala frumusete.

Stai noaptea tarziu la caldura unei paturi si nu poti decat sa te bucuri ca au existat odata filmele alb-negru .Unii le vad ca fiind rezultatul unei tehnici in stare incipienta, o constrangere stiintifica. Altii abia acum le apreciaza si, dupa zeci de filme recente ticsite cu efecte speciale, vad in ele ceva ce nu a putut inlocui niciodata Technicolor.
Indiferent de opinii, dupa cum zicea si Watanabe:
"I can't afford to hate people. I don't have that kind of time."

Velvet Goldmine

Ladies and gentlemen, Brian Slade!


O adevarata oda adusa fenomenului "glam rock" , aparut prin anii '70 in Marea Britanie.
Poate cel mai cunoscut reprezentant este David Bowie (sau ar trebui sa spun de fapt alter ego-ul sau, Ziggy Stardust).
Filmul beneficiaza de prestatiile lui Jonathan Rhys-Meyers (care e Brian Slade, starul prin excelenta), Ewan McGregor(mentorul sau) si Christian Bale (reporterul -fan la randul sau- care investigheaza disparitia subita a lui Brian).

Curt Wild: We set out to change the world... ended up just changing ourselves.
Arthur Stuart: What's wrong with that?
Curt Wild: Nothing, if you don't look at the world.

Valul glam rock s-a stins la fel de brusc cum a aparut. In urma sa n-a mai ramas decat amintirea unor haine de prost gust si ostentativul cu pretentii burgheze.
Nu si-a atins scopul in a fi miscarea revolutionara care se dorea a fi.
Iar pentru cei interesati de fenomen, filmul acesta e indispensabil.


For once, there was an unknown land, full of strange flowers and subtle perfumes; a land of which it is joy of all joys to dream; a land where all things are perfect and poisonous.

Ce mancam astazi?

Exista o preocupare reala in prezent pentru alimentatia moderna sau pur si simplu o curiozitate pentru partea tehnica a procesarii mancarii pana a ajunge la starea pe care o stim noi.

Trei documentare pe aceasta tema mi s-au parut a fi mai importante. Si anume:

Super Size Me (2004)
care este mai mult un experiment .Regizorul incearca sa demonstreze ceva mancand numai de la McDonalds 3 luni de zile.Mai mult decat atat, planul sau prevede ca ori de cate ori va primi intrebarea "Would you like to super size it? ", el sa se conformeze. Evident ca la sfarsitul acestui "contra-regim", rezultatele se vor vedea atat ca greutate in plus, cat si ca nivel de substante nutritive din corp.
"My body... officially hates me."
Totusi nu este un documentar in toata puterea cuvantului, obiectivitatea clar lipseste.
Chiar daca vorbim despre un restaurant de tip fast-food, rezultatele ar fi fost dezastruoase si daca ar fi incercat cineva sa manance numai carne 3 luni. Sau numai varza si mere.Oricum..merita vazut si chiar iti imprima o viziune mult mai defensiva in fata junk food-ului (daca n-o aveai deja ..).


We Feed the World (2005)
este un documentar austriac care se axeaza mai mult pe problemele agriculturii in prezent(culturi ecologice sau nu), atingand si problema PAC (politicii agricole comune) la nivelul UE . Care a fost si ramane cea mai controversata dintre toate politicile comune. Printre alte locatii, ajunge si in Romania , unde ii vedem pe urmasii lui Moromete, oameni simpli , care nici nu stiu ca ce fac ei este "productie bio" . Pentru ei asa a fost dintotdeauna si nu stiu altfel. Acest documentar poate fi o adevarata revelatie pentru "urbanii" dintre noi , care au ocazia sa vada cum se culege o rosie si pe ce fel de planta creste.

Unser täglich Brot (2005)[Our Daily Bread]
este probabil cel mai tehnic dintre cele trei documentare. Nu se vorbeste deloc, camera de filmat este doar un observator detasat al procesului de productie. In final produsul brut nu mai aminteste cu nimic de ceea ce a fost odata. De la oua la pui la carne...poate ca transformarea asta e cea mai impresionanta. In sine documentarul poate fi foarte plictisitor (nu are rapiditate si comentarii de fundal ca in documentarele de pe Discovery de tipul How it's made). Iar cei care inca mai cred in mancarea facuta "cu suflet" vor fi cuprinsi de tristete . Progresiv.

Diferenta de puncte de vedere(american/european) se vede si in modul de abordare a problemei alimentatiei. Americanii sunt ingrijorati de obezitate si de amploarea junk food-ului, dar adeseori neglijeaza alte laturi ale problemei. Cum ca, de exemplu, 40% din productia de porumb si 80% din productia de soia din SUA sunt modificate genetic.
Europenii sunt cuprinsi mai mult ca oricand de obsesia "culturilor ecologice", si prin intermediul acesteia se face apologia alimentatiei sanatoase. In cadrul ultimei conferinte a OMC, cea de la Hong Kong , europenii au facut presiuni asupra americanilor sa se ocupe de problema modificarii genetice a alimentelor.
Ramane de vazut ce se va intampla in viitor.

Filantropica

De unde sa incep...
Filmul meu romanesc favorit (pana in prezent,intrucat cine stie ce ne rezerva viitorul..) . Al doilea ca preferinte ar fi Cuibul de viespi , o adaptare din 1986 a piesei Gaitele de Kiritescu, o comedie de moravuri invechita dar adorabila in acelasi timp . Autentic romaneasca.
Tot de acest "romanism" beneficiaza si Filantropica . La vremea aparitiei (anul 2002 ) s-a distins net de restul filmelor , care ori erau superproiecte ale nemuritorului Sergiu Nicolaescu (acest Cecil B DeMille autohton) ori erau despre comunism , revolutie, sechelele psihologice ale regimului- variatiuni pe aceeasi tema (o adevarata distopie a trecutului , George Orwell ar fi fost mandru).

Filantropica este un film reusit si datorita actorilor. Mircea Diaconu in rolul profesorului de romana , un intelectual cu sentimentul ratarii care incearca sa isi vanda cartea cu poezii la colt de bodega , naiv , cu privire pierduta, in ultima instanta dispus sa faca aproape orice pentru a-si schimba radical statutul social.
Gheorghe Dinica in rolul patronului societatii Filantropica -este vorba de un concept prin care se faceau bani din mila oamenilor("Va e mila? V-am luat banii!"). Cersetorii aveau texte atent lucrate ,era acolo o adevarata strategie de marketing si o retea bine pusa la punct de colectare a banilor. O secventa memorabila :


"Demnitatea ta? La banii tai tu-ti permiti sa ai demnitate?!"
Cu aceasta fraza este confruntat profesorul, care se loveste de realitatea strazii si e nevoit sa iasa din universul sau format din litere si concepte nobile. Sunt acoperite mai multe aspecte ale societatii romanesti (desi ramane o fictiune, nu un documentar). Scoala, "noii imbogatiti" , viata de noapte, reprezentantii culturii( cei promovati) , rutina etc

Ca sa inchei in spiritul filmului, mai am un singur lucru de spus:

Mana intinsa care nu spune o poveste, nu primeste pomana...

They Shoot Horses, Don't They?

Yes, they do.

Acest film aparut in 1969 sub regia lui Sydney Pollack este unul dintre cele mai derutante ca titlu (mai ales ca in romana e tradus "Si caii se impusca, nu-i asa?" , ducand cu gandul la ceva si mai suprarealist). Este insa foarte bine realizat, pe un ton alert, cursiv, intunecat .

Sub egida "People are the ultimate spectacle" , filmul prezinta un maraton de dans cu miza foarte mare, ce ii determina pe oameni de toate genurile sa se alature competitiei. Ei vor deveni spectacolul , care nu va mai consta in "muzica si antren" de la un punct incolo, ci in capacitatile de supravietuire. Publicul vrea sa vada sudoare, cazaturi, reveniri- si vor avea parte din plin de acestea. Concurentii sunt prezentati ca fiind niste fiinte inocente , ei se inscriu in cursa pentru ca vor sa realizeze ceva important cu potentialul castig . Batrani, femei gravide ..toata lumea se alatura acestui circ . Este vorba aici de dezumanizare . Ce ajungi sa faci pentru bani, ce continui sa faci pentru bani si trista concluzie de la final care te impiedica sa mai gasesti o ratiune de a trai.
Foarte impresionant din punctul meu de vedere e personajul Robert Syverton , care are o privire goala si o atitudine extrem de calma, un fel de Norman Bates (vezi "Psycho").

Subiectul e foarte actual.Mai ales ca acum este perioada de varf a emisiunilor tip "reality show" in care oamenii fac schimb de mame, isi iau o dadaca pentru copiii rasfatati , isi testeaza fidelitatea, supravietuiesc in conditii vitrege pe o insula, stau intr-o casa trei luni respectand regulile "Fratelui cel Mare" , isi gasesc "jumatatea" , devin creatori de moda,megastaruri sau ucenicii lui Donald Trump.
Insa dincolo de subiect, realizatorul reuseste sa dea cursivitate actiunii astfel incat tot acest spectacol inutil (un adevarat carusel uman )iti va da fiori . Exagerarea exista, dar ideea de baza e acolo si e reala.

"Here they are again, folks! These wonderful, wonderful kids! Still struggling! Still hoping! As the clock of fate ticks away, the dance of destiny continues! The marathon goes on, and on, and on! HOW LONG CAN THEY LAST ?!"

Who's Afraid of Virginia Woolf?

[sau:"o altfel de iubire"]

"I disgust me. You know, there's only been one man in my whole life who's ever made me happy. Do you know that?
George, my husband... George, who is out somewhere there in the dark, who is good to me - whom I revile, who can keep learning the games we play as quickly as I can change them. Who can make me happy and I do not wish to be happy. Yes, I do wish to be happy. George and Martha: Sad, sad, sad. Whom I will not forgive for having come to rest; for having seen me and having said: yes, this will do. "

Film aparut in 1966 ca adaptare a piesei lui Edward Albee ce a cunoscut un mare succes pe Broadway.
Faptul ca in rolurile principale sunt Elizabeth Taylor si Richard Burton nu poate decat sa aduca si mai multa autenticitate acestei povesti innebunitoare.
Ca timp si spatiu, actiunea nu este foarte intinsa. Ea se desfasoara in decursul unei singure nopti, in trei locatii. Ceea ce e perfect pentru ca totul sa se concentreze pe psihologic .
Cat de subtire e linia dintre iubire si ura? Poti sa urasti pe cineva tocmai pentru ca il iubesti? Dupa toate aparentele da. Probabil se intampla chiar mai des decat avem impresia si putini ar fi dispusi s-o recunoasca.
"Ce nu te omoara te face mai puternic", spune o vorba din popor.Acesta pare a fi si motto-ul protagonistilor, care se bruscheaza fizic si psihic cu o asemenea intensitate incat pare ca totul se va termina ..dramatic.In special cand alcoolul ,in cantitati semnificative, isi face simtit efectul("Never mix, never worry"..). Intrebare: alcoolul- catalizator sau inhibator? In acest caz sigur catalizator.
Insa la final descoperi resorturile psihologice care duc la genul acesta de manifestari. Rutina ,pierderea unui fiu, nemultumiri legate de celalalt permanent puse in discutie ("I hope that was an empty bottle, George! You can't afford to waste good liquor, not on YOUR salary! " / "Martha is changing, and Martha is not changing for me, Martha hasn't changed for me in years. If Martha is changing, that means we're going to be here for days. You're being accorded an honor, and you mustn't forget that Martha is the daughter of our beloved boss." ) ...
pana cand la un moment dat iese totul la suprafata.
Si ramane esentialul.

The Meaning of Life

[aka Monty Python's The Meaning of Life ]

Creatie specifica gastii Monty Python , compusa din Terry Gilliam("liderul spiritual") ,John Cleese, Eric Idle,Terry Jones ,Graham Chapman si Michael Palin. Ei sunt cunoscuti mai ales pentru Monty Python's Flying Circus (serial-1969 ), Monty Python and the Holy Grail (1975) ,Monty Python's Life of Brian (1979),Monty Python Live at the Hollywood Bowl (1982).
The Meaning of Life (1983) este vazut de multi ca fiind cel mai reusit film al lor.
Un lucru e cert: daca nu agreezi stilul de umor marca "Monty Python" nu il vei agrea nici pe acesta. Glume sexuale ,sexiste,sociale, scarboase pe alocuri , britanice ca ton general (un fel de Benny Hill transplantat in Louis de Funès ).
Circula un cliseu in prezent cum ca filmele Monty Python ar fi favoritele tocilarilor. Pare plauzibil ... Nu multi oameni inteleg genul de umor promovat de acestia(de cele mai multe ori nici eu). Este un umor "murdar" pe fond in esenta cultural. Trebuie sa intelegi contextul ca sa intelegi de ce/daca gluma e buna.
Despre film in sine:
Meaning of Life ... potential foarte mare in titlu, se preconizeaza cateva revelatii filosofice. Si la sfarsitul filmului ai impresia ca ele nu exista.Dar sunt. E un fel de nihilism amuzant in tot ce se intampla pe acolo, cum ar zice Palahniuk acum in Fight Club
"I've met God across his long walnut desk with his diplomas hanging on the wall behind him, and God asks me, "Why?" Why did I cause so much pain? Didn't I realize that each of us is a sacred, unique snowflake of special unique specialness? Can't I see how we're all manifestations of love? I look at God behind his desk, taking notes on a pad, but God's got this all wrong. We are not special. We are not crap or trash, either. We just are. We just are, and what happens just happens. And God says, "No, that's not right." Yeah. Well. Whatever. You can't teach God anything."

Filmul este impartit pe perioade ale vietii si se ataca elemente de religie, vicii, educatie,istorie, rutina cotidiana, moarte, medicina.

Tony Bennett: It's a Mr. Death, dear. He's here about the reaping.
Grim Reaper: Englishmen, you're all so fucking pompous. None of you have got any balls. Shut up, you American. You Americans, all you do is talk, and talk, and say "let me tell you something" and "I just wanna say." Well, you're dead now, so shut up.

Lady Presenter:
Now, here's the meaning of life.
M-hmm. Well, it's nothing very special. Uh, try and be nice to people, avoid eating fat, read a good book every now and then, get some walking in, and try and live together in peace and harmony with people of all creeds and nations. And, finally, here are some completely gratuitous pictures of penises to annoy the censors and to hopefully spark some sort of controversy, which, it seems, is the only way, these days, to get the jaded, video-sated public off their fucking arses and back in the sodding cinema. Family entertainment? Bollocks. What they want is filth: people doing things to each other with chainsaws during tupperware parties, babysitters being stabbed with knitting needles by gay presidential candidates, vigilante groups strangling chickens, armed bands of theatre critics exterminating mutant goats. Where's the fun in pictures? Oh, well, there we are. Here's the theme music. Goodnight.

Nu este vorba de un musical, desi au ramas celebre unele secvente in care se canta(aproximativ trei la numar).

Coffee and Cigarettes

Pentru rarele momente in care nu faci nimic concret. O conversatie captivanta are intotdeauna doi aliati de baza : cafeaua si tigarile.
Filmul acesta materializeaza intr-un lung-metraj ceea ce intentionase sa redea Jim Jarmusch in scurt-metrajele din 1986, 1989 si 1993. Regizorul se foloseste si acum de actorii sai favoriti(acteurs fétiches , un termen mult mai expresiv caruia nu-i gasesc corespondent in romana din pacate).
Roberto Benigni,Tom Waits si Bill Murray sunt unii dintre ei.


"Tom: Well... we could go to Taco Bell if that's more your style.
Iggy: You callin' me a Taco Bell kind of guy?"







Ce se intampla in filmul asta? Nimic.El se constituie intr-o serie de scenete cu conversatii (Tom Waits& Iggy Pop / Jack & Meg White / RZA, GZA & Bill Murray/ ...).Influenta anilor '60 ai cinematografiei franceze se vede foarte clar in Jarmusch (poate cel mai bine, dintre contemporani). Contemplarea e mai importanta decat actiunea cu un scop anume.
De ce sunt importante conversatiile? Pur si simplu nu ne putem imagina viata fara ele. De ce o conversatie merge acompaniata de tigari&cafea?( o conversatie intelectuala,pentru ca in directia asta merge "cliseul"). Probabil pentru ca dau o anumita siguranta din punct de vedere psihologic. Iti dau o ocupatie, fizic vorbind. De obicei lipsa obiectelor de care ne putem "agata" ne face vulnerabili. Iar in al doilea rand , devin un fel de masura a timpului . "Stai sa termin tigara si plecam" . "Mai luam ceva?".

Ingmar Bergman

The Seventh Seal [Det Sjunde inseglet] (1957)

Daca ar fi sa folosesc un cliseu pompos , as zice ca este "la clé de voûte"(cheia de bolta) a creatiei lui Bergman. Dar nu, nu o sa zic asta si o sa spun doar ca e cel mai complex. Si ca tehnica, si ca subiect.
Bergman a crescut intr-un mediu in care valorile crestine erau pretuite si a recunoscut intr-un interviu ca pentru el morala le include pe acestea. Intre timp a devenit mai naturalist si a fost "renegat" si de biserica , care vazuse initial in filmele sale un sprijin de promovare.
Ce se regaseste frecvent in filmele sale, si implicit in Seventh Seal , e interogarea asupra mortii. Cavalerul Antonius Block, care e protagonistul actiunii, intreprinde un fel de calatorie initiatica .Totul se desfasoara pe fondul epidemiei de ciuma, ceea ce face ca viata sa devina un joc de probabilitati. Simbolic este pactul pe care il face cu Moartea : un joc de sah al carui rezultat va determina soarta sa.

"Antonius Block: I want knowledge! Not faith, not assumptions, but knowledge. I want God to stretch out His hand, uncover His face and speak to me.
Death: But He remains silent.
Antonius Block: I call out to Him in the darkness. But it's as if no one was there.
Death: Perhaps there isn't anyone.
Antonius Block: Then life is a preposterous horror. No man can live faced with Death, knowing everything's nothingness.
Death: Most people think neither of death nor nothingness.
Antonius Block: But one day you stand at the edge of life and face darkness.
Death: That day.
Antonius Block: I understand what you mean."

Wild Strawberries [Smultronstället] (1957)

Tot moartea este cea care il obsedeaza pe Bergman, insa de data aceasta nu se mai bazeaza pe simbolistica , ci pe psihologic. Ulterior primirii invitatiei de a participa la acordarea unui premiu pentru intreaga activitate, batranul doctor Isak Borg infrunta gandurile sale cele mai negre si realizeaza lipsa de sens a existentei sale. Excelenta profesionala nu poate inlocui esecul in relatiile interumane.Se interpun imagini cu visele si halucinatiile pe care le are acesta in legatura cu moartea.
Cat priveste titlul ales: de ce "fragi salbatici"? Pentru ca acestia sunt un fel de metafora a lucrurilor bune care apar neplanificat.

Mar adentro

Alejandro Amenábar reuseste sa dea viata unei povesti cu substanta.Faptul ca este bazat pe realitate aduce aproape intotdeauna un plus de dramatism unui film, iar cand tema centrala este eutanasia [ dreptul de a muri], efectul e cu atat mai mare.
Javier Bardem este un actor bun, si tocmai si-a primit confirmarea prin Oscarul de anul acesta pentru rolul din No Country for Old Men.
Desigur, nu toti actorii buni au luat neaparat Oscarul, dar asta e alta discutie.
Imaginile cu personajul principal in prezent se intrepatrund cu cele din trecut.Trecutul era viata .Asa cum ar trebui sa fie. Prezentul nu indeplineste criteriile necesare.
Cred ca e inutil de precizat ca filmul nu e bun pentru a ridica moralul.Dar are marele merit de a te pune pe ganduri. Dupa cum se stie, eutanasia (pe langa avort) este una din "problemele nerezolvate" ale moralei. Se vorbeste atat despre eutanasie activa (provoci intreruperea functiilor vitale) , cat si despre eutanasie pasiva (stii ca se poate sa prelungesti viata unui om -cantitativ doar, nu si calitativ- , dar nu iei masurile necesare, nu administrezi substantele respective).
Viata lui Ramón Sampedro a fost un exemplu destul de elocvent pentru atrage atentia asupra seriozitatii cu care ar trebui tratata eutanasia.

"Out to sea. Out to sea, and in the weightlessness of the deep where dreams come true, two souls unite to fulfill a single wish. Your gaze and mine, over and over like an echo, repeating silently: "Deeper, and deeper," beyond everything that is flesh and blood. But I always awaken and I always wish for death, my lips forever entangled in your hair."

Friday(1995)

Foarte relaxanta uneori o comedie "de cartier". Si mai e de remarcat cat de rar se gaseste o "black comedy" care sa nu fie penibila (cum ar fi de exemplu ca doi negri care n-au nici o treaba cu cartea sa intre la Harvard ..suna cunoscut?).
Pe de alta parte, daca nu gusti glumele americane de cartier nu-ti va placea nici Friday. Genul asta de filme e facut in "cerc inchis": regizorul,F. Gary Gray, este cel care a semnat videoclipuri pentru Cypress Hill, Babyface, R Kelly,Outkast si Ice Cube.
Acesta din urma, care a inceput ca rapper in NWA se concentreaza mai mult in prezent pe filme (primul in care a jucat a fost Boyz n the Hood (1991), tot o recomandare a mea in materie de filme cu negri :) )
O alta figura cunoscuta in film e Chris Tucker (Rush Hour 1,2,3..) ,in rolul lui Smokey,un om cu curaj mai mare decat ii permite fizicul.
Nu se asteapta nimeni la glume elevate, nu? Tocmai asta e cheia. Exista o anumita cadenta a replicilor, care se succed foarte rapid . Continutul lor: ireverentios.
Dar acolo la ei "in cartier" ,faptele sunt mai importante decat cuvintele. Solidaritate .
Cine isi face un nume in cartier, prin orice metoda, are supravietuirea asigurata. Bineinteles, rasturnari de stituatie sunt mereu posibile si fiecare poate avea "cele 5 minute de celebritate".
Ce faci cand n-ai nici o ocupatie intr-o zi de vineri? Fumezi marijuana cu prietenii pe prispa si contemplezi viata vecinilor(deloc lipsita de spectaculozitate...). Pana la un punct in care nu te mai poti rezuma la contemplat si esti nevoit sa fii tu cel implicat.

You win some, you lose some. But you live, you live to fight another day.

Session 9

Ce presupune un thriller bun? Din punctul meu de vedere exploatare psihologica. Mult mai eficienta decat monstri hidosi, sange care curge in valuri, adolescenti casapiti (inca imi amintesc cum am ras cu lacrimi la Freddy vs Jason ).
Chuck Palahniuk l-a numit filmul sau favorit. Asta nu spune neaparat ceva, dar a fost un impuls suficient pentru a-l vedea.Dateaza din 2001 si este regizat de Brad Anderson, specializat oarecum pe genul horror (are si un episod in seria Masters of Horror, compusa din doua sezoane, serie care reuneste "maestrii" genului).
Pare un film in care nu se intampla nimic.Si, intoxicat cu atatea filme vazute in viata (mai bune sau mai proaste),preconizezi ca stii ce se va intampla dar..cliseele nu prea isi fac efectul.


"-And where do you live, Simon?
-I live in the weak and the wounded..."

Mother Night

O adaptare reusita dupa romanul lui Kurt Vonnegut, unul dintre cei mai buni scriitori americani contemporani , un fel de "tatic" al miscarii literare actuale.Din pacate, acesta a murit anul trecut la varsta de 84 de ani.Nu fara a lasa o mostenire considerabila sub forma unor carti precum Cat's Cradle /God Bless You, Mr. Rosewater/Slaughterhouse-Five /Breakfast of Champions

Ce faci cand esti un spion american care nu poate scapa de imaginea de nazist fervent?("Your role will remain classified, and Uncle Sam's official position is you're the scum of the earth.")

"I was deposited on to the streets of New York, restored to the mainstream of life. I took several steps down the sidewalk when something happened. It was not guilt that froze me; I had taught myself never to feel guilt. It wasn't the fear of death; I had taught myself to think of death as a friend. It was not the thought of being unloved that froze me; I had taught myself to do without love. What froze me was the fact that I had absolutely no reason to move in any direction."

Un film in care apar personaje dubioase cum numai Vonnegut putea crea . Printre care un anumit "Black Führer of Harlem" :)
Probabil ca mai multe din scrierile lui Vonnegut ar trebui adaptate cinematografic.Pana acum insa au fost doar doua :Mother Night si Breakfast of Champions(dealtfel nu prea reusit). Am pus in calcul doar romanele, nu povestirile.
"I want to stay as close to the edge as I can without going over. Out on the edge you see all kinds of things you can't see from the center.", spunea el.
Nimic mai adevarat...

Reservoir Dogs

Filmul meu favorit semnat Tarantino (nu, nu e Pulp Fiction, impuscati-ma :) )
Practic a fost filmul care l-a adus in antentie pe acesta, ulterior aparand si mult-laudatele Pulp Fiction (1994),Jackie Brown (1997),Kill Bill: Vol. 1& Vol. 2(2003/2004),Death Proof (2007). Momentan are o pasiune pentru genul "exploitation" readaptat in prezent (arte martiale, sex,curse de masini, slasher ..tot ce era bagat in filmele americane de categoria B - "B movies" - ).

"Four perfect killers. One perfect crime. Now all they have to fear is each other."

Cam asa ar suna linia de deschidere in Reservoir Dogs .Actiunea nu e foarte complicata, mai degraba modul de realizare se evidentiaza net.Cred ca in filmul asta se vede cel mai bine stilul lui Tarantino de captura a imaginilor.
Cea mai faimoasa scena este cea cu ..urechea. O parodie de tip Simpsons la aceasta:

Reefer Madness

(nume alternativ: Tell Your Children . An 1936)

Foarte amuzant de vazut ce faceau catolicii americani prin anii '30 pentru a preveni desfraul si decadenta umana . Mai exact, este vorba de asa-zisele "exploitation films" , filme moraliste cu buget redus . Mama tuturor relelor este marijuana , care transforma complet omul si il aduce in pragul nebuniei(conform povestilor din aceste filme) :)
Nu stiu cata lume credea ce se promova prin filmele acestea dar avand in vedere ca marijuana nu era un subiect atat de banal ca astazi, probabil impactul nu a fost chiar inexistent.
Din aceeasi categorie de filme fac parte si Marihuana (1936)si Assassin of Youth (1937) (mai notorii ).

"The motion picture you are about to witness may startle you. It would not have been possible, otherwise, to sufficently emphasize the frightful toll of the new drug menace which is destroying the youth of America in alarmingly increasing numbers. Marihuana is that drug - a violent narcotic - an unspeakable scourge - The Real Public Enemy Number One!"

Bureau Official: Here is an example: A fifteen-year-old lad apprehended in the act of staging a holdup - fifteen years old and a marijuana addict. Here is a most tragic case.
Dr. Carroll: Yes. I remember. Just a young boy... under the influence of drugs... who killed his entire family with an axe.

Ce mai e de spus ...

Dr. Strangelove or: How I Learned to Stop Worrying and Love the Bomb

Absolut genial filmul lui Stanley Kubrick.
Un amestec de sf si comedie (umor britanic, mda..), in care un general nebun starneste un razboi nuclear si sefii de stat se chinuie sa remedieze situatia in mod diplomatic, la masa tratativelor.
Peter Sellers joaca trei personaje: capitanul Lionel Mandrake, presedintele SUA Merkin Muffley , si emblematicul Dr Strangelove, un fel de geniu nebun cu reminiscente naziste . Printre altele, i se adreseaza presedintelui cu "Mein Führer".. :)
Iar enigma numelui este dezlegata rapid.

General "Buck" Turgidson: Hmm... Strangelove? What kind of a name is that?
Mr. Staines: He changed it when he became a citizen. Used to be Merkwürdigeliebe.

Interesant de remarcat cum a fost adaptat titlul filmului de la tara la tara : Docteur Folamour / Dottor Stranamore /Dr. Seltsam, oder wie ich lernte, die Bombe zu lieben/ Dr. Insólito o: Como aprendí a dejar de preocuparme y amar la bomba / Dr. Estranho Amor/ etc



Tema filmului, desi potrivita pentru perioada Razboiului Rece (anul lansarii este 1964) cand exista acel "nuclear arms race", ramane de actualitate.
Cei mai sarcastici dintre noi ar simti nevoia si acum sa i se adreseze presedintelui SUA cu "mein Führer"...

Der Himmel über Berlin

Film din 1987 marca Wim Wenders (inainte de a incepe sa regizeze in SUA).
Un fel de "Luceafarul" in varianta berlineza , o lume complexa in care ingerii coexista cu muritorii si o situatie in care unul dintre acesti ingeri renunta la nemurire pentru a experimenta bucuriile pamantene(printre care, evident, dragostea..).
Bruno Ganz este cel care interpreteaza acest rol,cel care peste cativa ani va "fi" Hitler in Der Untergang (2004). O schimbare destul de mare, si fizica si ca natura a rolului.
In Himmel über Berlin apare ca "element de surpriza" Peter Falk (Columbo, pentru prieteni)in rolul starului de cinema .

"Es ist herrlich, nur geistig zu leben und Tag für Tag für die Ewigkeit von den Leuten rein was Geistiges zu bezeugen.
Aber manchmal wird mir meine ewige Geistesexistenz zu viel.
Ich möchte da nicht mehr so ewig drüberschweben. Ich möchte ein Gewicht an mir spüren, das die Grenzenlosigkeit an mir aufhebt und mich erdfest macht.
Ich möchte bei jedem Schritt oder Windstoß, ´jetzt, und jetzt und jetzt` sagen können und nicht wie immer `seit je und in Ewigkeit`."
(It's great to live by the spirit, to testify day by day for eternity, only what's spiritual in people's minds. But sometimes I'm fed up with my spiritual existence. Instead of forever hovering above I'd like to feel a weight grow in me to end the infinity and to tie me to earth. I'd like, at each step, each gust of wind, to be able to say "Now." Now and now" and no longer "forever" and "for eternity.")

Alaturi de Die Blechtrommel , printre putinele filme germane pe gustul meu.

Johnny Got His Gun

Pentru cei ce inca se mai intreaba din ce film sunt insertiile din videoclipul "One" -Metallica (*credite lui wefgef ca mi-a semnalat chestiunea ) , este vorba de Johnny Got His Gun, aparut in 1971. Filmul este regizat de Dalton Trumbo ,autorul cartii care a stat la baza.
"Inside me I'm screaming, nobody pays any attention. If I had arms, I could kill myself. If I had legs, I could run away. If I had a voice, I could talk and be some kind of company for myself. I could yell for help, but nobody would help me."

Conceput ca un protest la adresa razboiului (cartea a aparut in 1939, cand problema era cat se poate de actuala), prezinta un experiment aplicat pe un fost participant la ostilitati.Ramas fara membre, fara simturi, este tinut in viata doar pentru studii stiintifice.Chinuit de amintirile vietii pre-inrolare,isi mai doreste un singur lucru... Poate de aceea are pe alocuri tenta de SF, si unii ar zice si ca e prea romantat in descrierea sentimentelor acestui Joe.E totusi o varianta de a raspunde la intrebarea "care sunt semnele fizice si psihice pe care le lasa razboiul intr-o persoana?".
"But if you stay in the game long enough, you've got to lose. And once you've lost there's no way back, no way at all."
..ar fi concluzia in povestea lui Dalton Trumbo.

Die Blechtrommel

O adaptare din 1979 a romanului lui Günter Grass , sub regia lui Volker Schlöndorff.
Printre filmele mele germane favorite (si nu sunt multe ,recunosc...).
Pe scurt, este vorba de modul cum percepe viata un baietel care se hotaraste ca nu mai vrea sa creasca. Si chiar reuseste sa-si indeplineasca dorinta. Pe alocuri, personajul acesta cu chip de copil si varsta de adult e sinistru. Impotriva naturii? Da, dar nu numai. Tot ce se intampla in societate e "impotriva naturii".Si poate ca natura nu e modul ideal de a fi , iar revolta e justificata.




"Ich erblickte das Licht der Welt in Form einer 60-Watt-Glühbirne."

M - Eine Stadt sucht einen Mörder (1931)

Peter Lorre este absolut genial in rolul unui criminal in serie care induce o teroare generalizata in oras . Datorita faptului ca tinta sa sunt copiii, ceilalti criminali ai orasului isi unesc fortele pentru a-l prinde, considerand ca ceea ce face el depaseste orice morala. Iar totul culmineaza cu un "proces neoficial" . Totusi, pana unde suntem indreptatiti sa judecam actiunile unei persoane si mai ales, putem imparti dreptate pe cont propriu? Ramane de vazut.
Filmul este regizat de Fritz Lang, unul din numele care vin in minte instinctiv cand te gandesti la miscarea expresionista (germana ).Dr. Mabuse- Ein Bild der Zeit (1922) ,Metropolis (1927), Das Testament des Dr. Mabuse(1933) sunt probabil cele mai vehiculate creatii ale sale.
Chiar este una din dezamagirile mele faptul ca expresionismul de genul acesta nu mai are echivalent in prezent. Ar trebui adaptat, reinventat.
Bineinteles ca a trecut mult timp de la Das Cabinet des Dr. Caligari , dar esenta...ce e de facut cu esenta fenomenului? :)
Oricum, pentru cei care vor sa studieze fenomenul , acest film este cu siguranta un "must have" (nu al sezonului, ci al vietii).

Fight Club

Unul din cele mai bune filme facute vreodata. Sau cum sa impaci cu succes artisticul si comercialul si in acelasi timp sa nu strici mesajul cartii ("Fight Club", autor Chuck Palahniuk). Foarte putine filme au reusit aceste lucruri.
Totusi, filmul a fost pe maini bune sub regia lui David Fincher ("The Game", "Seven" ).
Ce mai gasesc eu pe net pe diverse site-uri sunt explicatii de genul "About Fight Club: As the name implies, a film about the underground boxing circuit." . Semn ca n-au inteles nimic :)

"With insomnia nothing's real. Everything's far away. Everything is a copy, of a copy, of a copy. When deep space exploration rams up, it'll be the corporations that name everything... the IBM stellar sphere.... the Microsoft galaxy... planet Starbucks."
Fight Club este un film despre constientizarea statutului de consumatori si a modului rutinier in care ne ducem viata.

"Fuck off with your sofa units and strine green stripe patterns, I say never be complete, I say stop being perfect, I say let... lets evolve, let the chips fall where they may. "
Atrage atentia asupra obsesiei de perfectiune, care nu este ceva propriu naturii umane ; este mai degraba o nevoie creata de societate.

"We are God's unwanted children? So be it!"
"We're the middle children of history, man. No purpose or place. We have no Great War. No Great Depression. Our Great War's a spiritual war... our Great Depression is our lives. We've all been raised on television to believe that one day we'd all be millionaires, and movie gods, and rock stars. But we won't. And we're slowly learning that fact. And we're very, very pissed off. "
Nihilism si revolta.


"All the ways you wish you could be, that's me. I look like you wanna look, I fuck like you wanna fuck, I am smart, capable, and most importantly, I am free in all the ways that you are not."
Si dualitatea umana care de data asta ia forme ..vizibile.


V-am mai spus ca Edward Norton e genial? ...

The Hudsucker Proxy

Avand in vedere dezodamantul celei mai recente editii a premiilor Oscar , si mai specific recunoasterea pe multe planuri a filmului No Country For Old Men , asta mi-a readus in vedere contributia cinematografica a fratilor Coen.
Un comentariu facut la stiri spunea ca premierea celor doi reprezinta o incluziune a lor in lumea "oficiala" a Hollywoodului ,caci pana acum erau considerati niste "outsideri". Asa o fi, insa silul lor este destul de distinctiv si sper sa nu ii vad regizand Spiderman 6 prea curand. :)

Cand e vorba de Joel&Ethan Coen, primele titluri care vin in minte sunt Miller's Crossing (1990), Barton Fink (1991),Fargo (1996),The Big Lebowski (1998) .
Ei au si o slabiciune pentru anumiti actori, care apar in mai multe din filmele lor, (Frances McDormand , Steve Buscemi,John Turturro,John Goodman).
The Hudsucker Proxy (1994) e un film realizat intr-un stil specific , cu o poveste atipica intr-un context potential tipic.
Desi oamenii au apreciat in general mai mult The Big Lebowski pentru filosofia urbana si mesajele subtile despre societate , slabiciunea mea de la Coen Bros ramane Hudsucker Proxy , pentru ca pare realizat din alta lume . Unele cadre sunt foarte rapide, altele sunt foarte lente, personajele sunt desprinse dintr-un spectacol american de duminica seara din anii '50 . De neuitat scena de la inceput, cand patronul Waring Hudsucker se arunca in gol cu un zambet satisfacut pe fata . Goodbye cruel world ...

La mala educación

Pana in prezent singurul film de Almodovar pe gustul meu (am mai vazut Mujeres al borde de un ataque de nervios , Laberinto de pasiones, Volver si posibil si altele ).
Gael Garcia Bernal se face bine remarcat in rolul travestitului Ángel (dupa cum s-a mai facut remarcat si in filme ca Amores Perros si Diarios de motocicleta).
Filmul e atipic filmografiei lui Almodovar, probabil in mare parte pentru ca femininul e slab reprezentat (in subiect si in personaje). N-am pus in calcul latura feminina din personaje...

Tema abuzului sexual la copii a fost intens exploatata.
Les amitiés particulières(1964) [This Special Friendship]
Antwone Fisher (2002), debutul regizoral al lui Denzel Washington
The Boys of St. Vincent(1993), un documentar ce analizeaza evenimente reale petrecute in Canada, in orfelinatul Mount Cashel.
Children of God: Lost and Found(2007), documentar
Deliver Us From Evil (2006)
Sex Crimes and the Vatican (2006),un documentar destul de critic la adresa Vaticanului
Twist of Faith (2004)

The Basketball Diaries(1995)

Ca sa elimin orice suspiciune legata de titlu, NU este baschetul tema principala.
Filmul are la baza romanul autobiografic al lui Jim Carroll si ilustreaza incercarile acestuia de a depasi dependenta de droguri.




In rolul principal ..Leonardo di Caprio (un actor foarte bun si pot sa argumentez prin exemplul filmelor facute in adolescenta gen What's Eating Gilbert Grape si Total Eclipse..dar si in cele recente joaca bine ).
El face parte dintr-o gasca de baieti oarecum asemanatoare din punctul meu de vedere cu cea din Sleepers .

"It was a dream, not a nightmare, a beautiful dream I could never imagine in a thousand nods. There was a girl next to me who wasn't beautiful until she smiled and I felt that smile come at me in heat waves following, soaking through my body and out my finger tips in shafts of color and I knew somewhere in the world, somewhere, that there was love for me."

Fear and Loathing in Las Vegas

"Give us your brain for two hours and you will never be the same again..."

Cam asa arata motto-ul filmului. Deci..ce apare recurent in film...droguri!
Filmul ii are ca protagonisti pe Johnny Depp si Benicio del Toro , aflati intr-o cursa psihedelica prin Las Vegas .Filmul nu iese in evidenta prin actiune, ci mai degraba prin unicitatea imaginilor (e vazut prin prisma unor consumatori de droguri, deci exista posibilitatea ca dupa cateva minute sa te freci la ochi si sa te intrebi daca e totul in regula cu tine ).
Nu stiu daca ar trebui sa descurajeze consumul de droguri sau nu (mai degraba nu sau nu are rol educativ), dar merita vazut intr-o noapte linistita la caldura unei paturi.

Operele lui Edgar Allan Poe transpuse in cinematografie

Pentru ca Edgar Allan Poe e unul dintre favoritii mei si pentru ca am tot intalnit in ce am citit in ultima vreme trimiteri la adaptari cinematografice ale operelor lui (unele vazute si placute), fac o mica trecere in revista a acestora din urma.



The Fall of the House of Usher (1928)(La chute de la maison Usher) , scenariu adaptat de Luis Bunuel , un film care poate fi clasificat drept obositor in zilele noastre din cauza tehicii folosite , dar dealtfel destul de reusit ca intensitate de exprimare.

Murders in the Rue Morgue (1932), cu Bela Lugosi in rolul Dr.Mirakle.
Pit and the Pendulum(1961)
The Tomb of Ligeia (1964)
The Masque of the Red Death (1964)

Daca aveti un sentiment de déjà-vu de la film la film, e din cauza aparitiei obsesive a lui Vincent Price in multe din adaptarile dupa E.A.Poe.

Mica nota de final : multumiri profesorei de romana din clasa a 9a care ne-a recomandat Fall of the House of Usher :)

The Raven (1845)

Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
`'Tis some visitor,' I muttered, `tapping at my chamber door -
Only this, and nothing more.'

Ah, distinctly I remember it was in the bleak December,
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow; - vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow - sorrow for the lost Lenore -
For the rare and radiant maiden whom the angels named Lenore -
Nameless here for evermore.

And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain
Thrilled me - filled me with fantastic terrors never felt before;
So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating
`'Tis some visitor entreating entrance at my chamber door -
Some late visitor entreating entrance at my chamber door; -
This it is, and nothing more,'

Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,
`Sir,' said I, `or Madam, truly your forgiveness I implore;
But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,
And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,
That I scarce was sure I heard you' - here I opened wide the door; -
Darkness there, and nothing more.

Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,
Doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before
But the silence was unbroken, and the darkness gave no token,
And the only word there spoken was the whispered word, `Lenore!'
This I whispered, and an echo murmured back the word, `Lenore!'
Merely this and nothing more.

Back into the chamber turning, all my soul within me burning,
Soon again I heard a tapping somewhat louder than before.
`Surely,' said I, `surely that is something at my window lattice;
Let me see then, what thereat is, and this mystery explore -
Let my heart be still a moment and this mystery explore; -
'Tis the wind and nothing more!'

Open here I flung the shutter, when, with many a flirt and flutter,
In there stepped a stately raven of the saintly days of yore.
Not the least obeisance made he; not a minute stopped or stayed he;
But, with mien of lord or lady, perched above my chamber door -
Perched upon a bust of Pallas just above my chamber door -
Perched, and sat, and nothing more.

Then this ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,
By the grave and stern decorum of the countenance it wore,
`Though thy crest be shorn and shaven, thou,' I said, `art sure no craven.
Ghastly grim and ancient raven wandering from the nightly shore -
Tell me what thy lordly name is on the Night's Plutonian shore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

Much I marvelled this ungainly fowl to hear discourse so plainly,
Though its answer little meaning - little relevancy bore;
For we cannot help agreeing that no living human being
Ever yet was blessed with seeing bird above his chamber door -
Bird or beast above the sculptured bust above his chamber door,
With such name as `Nevermore.'

But the raven, sitting lonely on the placid bust, spoke only,
That one word, as if his soul in that one word he did outpour.
Nothing further then he uttered - not a feather then he fluttered -
Till I scarcely more than muttered `Other friends have flown before -
On the morrow he will leave me, as my hopes have flown before.'
Then the bird said, `Nevermore.'

Startled at the stillness broken by reply so aptly spoken,
`Doubtless,' said I, `what it utters is its only stock and store,
Caught from some unhappy master whom unmerciful disaster
Followed fast and followed faster till his songs one burden bore -
Till the dirges of his hope that melancholy burden bore
Of "Never-nevermore."'

But the raven still beguiling all my sad soul into smiling,
Straight I wheeled a cushioned seat in front of bird and bust and door;
Then, upon the velvet sinking, I betook myself to linking
Fancy unto fancy, thinking what this ominous bird of yore -
What this grim, ungainly, ghastly, gaunt, and ominous bird of yore
Meant in croaking `Nevermore.'

This I sat engaged in guessing, but no syllable expressing
To the fowl whose fiery eyes now burned into my bosom's core;
This and more I sat divining, with my head at ease reclining
On the cushion's velvet lining that the lamp-light gloated o'er,
But whose velvet violet lining with the lamp-light gloating o'er,
She shall press, ah, nevermore!

Then, methought, the air grew denser, perfumed from an unseen censer
Swung by Seraphim whose foot-falls tinkled on the tufted floor.
`Wretch,' I cried, `thy God hath lent thee - by these angels he has sent thee
Respite - respite and nepenthe from thy memories of Lenore!
Quaff, oh quaff this kind nepenthe, and forget this lost Lenore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil! -
Whether tempter sent, or whether tempest tossed thee here ashore,
Desolate yet all undaunted, on this desert land enchanted -
On this home by horror haunted - tell me truly, I implore -
Is there - is there balm in Gilead? - tell me - tell me, I implore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil!
By that Heaven that bends above us - by that God we both adore -
Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn,
It shall clasp a sainted maiden whom the angels named Lenore -
Clasp a rare and radiant maiden, whom the angels named Lenore?'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Be that word our sign of parting, bird or fiend!' I shrieked upstarting -
`Get thee back into the tempest and the Night's Plutonian shore!
Leave no black plume as a token of that lie thy soul hath spoken!
Leave my loneliness unbroken! - quit the bust above my door!
Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

And the raven, never flitting, still is sitting, still is sitting
On the pallid bust of Pallas just above my chamber door;
And his eyes have all the seeming of a demon's that is dreaming,
And the lamp-light o'er him streaming throws his shadow on the floor;
And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted - nevermore!

Ed Wood(1994)

"They don't want the classic horror films anymore. Today it's all giant bugs. Giant spiders, giant grasshoppers... Who will believe such nonsense?"


Pare paradoxal un film bun despre un regizor prost? Poate. Dar Tim Burton reuseste sa arate foarte bine cine a fost regizorul Ed Wood, maestrul filmelor proaste de la Hollywood, fara a da impresia ca scopul filmului este desconsiderarea acestuia din urma. Prin prisma lui Burton (si prin interpretarea lui Johnny Depp),Wood pare un idealist,care crede in ceea ce face si nu se lasa descurajat de parerea celorlalti(indiferent de numarul lor..), caruia nu ii e teama sa dezvaluie pasiunea sa pentru pulovere de angora si accesorii feminine in general, care este legat de o puternica prietenie cu Bela Lugosi(interpretul lui Dracula, care pe ultima suta de metri a carierei/vietii sale a jucat in filmele de groaza ale lui Wood). Cu alte cuvinte ,un personaj cu totul inofensiv.
Filmul este o buna ocazie de a decopri cine a fost omul Ed Wood.
Care a fost contributia acestuia la istoria cinematografiei ? Glen or Glenda (1953) ,Plan 9 from Outer Space (1959) cred ca sunt cele mai cunoscute. Pentru non-calitatea lor, bineinteles.
Foarte interesant sa observi cum se inconjoara acest Ed Wood de personaje care de care mai dubioase cu care va colabora la filmele sale, din care nu putea sa lipseasca "steaua decazuta" Vampira (si ea si Bela Lugosi au fost cooptati de Wood intr-un moment in care carierele lor erau la pamant si nu mai erau doriti de nimeni).