"Consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii" ni se spune noua peste tot. Nu o sa comentez acum cat de induiosator e ca statul , acest "tatic" al nostru al tuturor, are grija de bunastarea noastra fizica si psihica.
Mai degraba s-ar pune semne de intrebare cu privire la intervalul in care oscileaza acel "excesiv".
Povestile cu alcoolici fericiti sunt mai mult povesti. Nici macar filmele nu prea se mai ocupa cu ele. Prefera sa sa arate alcoolismul fie ca(1)ocupatie de fond intr-o situatie oricum mizera, deci nu iese prea mult in evidenta ca principal factor de autodistrugere fizica
fie ca
(2) o ocupatie care aduce fericire iluzorie si finalul e moralist: ori personajul isi da seama ca a ajuns o epava si se opreste ,ori e pierdut pentru vecie.
In cazul (1) ar fi filme precum Ironweed. Alcoolismul era un stil de viata pentru cei fara de casa. Tinea de cald si fizic, si psihic . Si poate ca e totusi mai bine sa aplici o metoda care te face sa te simti mai bine, indiferent cat de neortodoxa ar fi. Cel mai neispirat e intotdeauna sa nu faci nimic.
Exemplul cel mai clar care imi vine in minte pentru categoria (2) e Days of Wine and Roses, despre care s-a mai discutat.
Se pare ca exista mai multi oameni care tin numaratoarea alcoolicilor din cinematografie , unul dintre ei avand si un blog dedicat acestora:
http://boozemovies.blogspot.com/
Artistii gaseau inspiratie in absint. Muncitorii de astazi o gasesc in Neumarkt si Unirea. Medicii recomanda cu caldura un pahar de vin rosu pe zi . Insa vremurile cand licoarea din sticla parea ceva deosebit au trecut . Alcoolul devine din ce in ce mai diluat, mai aromat si mai dulceag ,astfel incat si copiii de gradinita se pot lauda la ziua de nastere (cea serbata alaturi de Ronald McDonald..) ca au baut sampanie. Peste cativa ani nu o sa se mai vorbeasca de viciul fumatului si al bauturii. Caci si tigarile sunt fabricate cu arome de bomboane fondante. Ideea de viciu ca modalitate de defulare o sa isi schimbe modalitatile de realizare.
I got my own double-cross to bear...
