Filmul in sine este interesant pentru ca nu se concentreaza pe relatii, pe eventiment in sine, ci pe trairile personajului principal. Nora Wilder trece printr-o depresie; ar putea parea ca depresia e recenta, insa nu e asa. Cum se manifesta aceasta depresie: in primul rand prin pesimism asupra viitorului, asupra posibilitatii de a gasi pe cineva care sa o iubeasca; apoi prin permanena interogare asupra trecutului (''ce am facut gresit?de ce am facut asa ceva?'' + autoculpabilizarea care vine o data cu intrebarile);si bineinteles manifestari ale sentimentelor dominante de mai sus: dificultatea de a suporta fericirea altor cupluri,evitarea cunoasterii de noi persoane,dezgust fata de propria persoana si privire cazuta si prelunga in oglinda.
Din pacate, e foarte usor sa simti lipsa afectiunii cand traiesti intr-o societate in care ''a fi singur'' reprezinta o rusine. Daca nu reusesti sa te integrezi in regulile jocului social e suficient sa petreci si 5 minute pe strada, sa vezi un cuplu tinandu-se de mana, ca sa declanseze un sentiment de neputinta.
Un necunoscut ii spune personajului nostru: Most people are together just so they are not alone. But some people want magic. I think you are one of those people.
Din pacate, magia nu o poti crea singur oricat de mult te-ai stradui.
Broken English spune un lucru adevarat: ca nu poti sa fii fericit inainte de a-ti permite tie in primul rand sa fii asa. Daca nu esti convins ca ai ceva bun de oferit cu greu se gaseste cineva care sa te poata convinge, si mai mult, nici nu ar avea rabdarea sa faca asta.
Insa magia aia tine si de a fi ''la locul potrivit la momentul potrivit'' si as adauga eu, ''cu luciditatea potrivita''. Nu luciditate in sensul de analiza impinsa la maxim, ci genul de luciditate care iti permite sa stii ce te face cu adevarat fericit si daca actiunile tale corespund acestui lucru.
In film personajul reuseste sa vada ca cineva intr-adevar tine la ea, deci dupa cum spuneam... e binevenit si un final fericit din cand in cand.
