Personal, am vazut doar doua astfel de ecranizari: The Adventures of Sherlock Holmes (1939) si The Hound of the Baskervilles(1939).
Basil Rathbone este cu adevarat cum ti l-ai inchipui pe Holmes: rafinat, elegant, cu o superioritate justificata, iar Nigel Bruce in rolul Dr.Watson este la fel de adorabil. Nu este la fel de istet sau la fel de cautat precum prietenul sau, insa il completeaza prin faptul ca este mai conectat la trivialitatile realitatii; singura slabiciune a lui Holmes fiind ca uneori, absorbit fiind de complexitatea cazurilor si incercand sa gaseasca rezolvari, trece cu vederea elementele ce tin de ratiunea unui muritor de rand, la fel de importante (este ceea ce speculeaza si Moriarty atunci cand ii ofera doua provocari, stiind ca va alege crima in detrimentul furtului, desi era o diversiune de la un plan mult mai maret).
Versiunea lui Guy Ritchie din 2009 este mult mai dinamica. Inteligenta, dar eu prefer varianta in care Holmes nu cafteste oameni cu precizie anatomica. Schimbarea se produce si in Watson, care in noua varianta pare mai istet decat inainte: aproape ca il ajunge pe partenerul sau la intuitie. Putin probabil ca star system-ul care dorea ca personajele secundare sa puna in valoare personajul principal, nu sa-l umbreasca, facea din Watson un personaj asa debil in trecut; si ca in prezent cineva si-a dorit sa il reabiliteze. Pur si simplu in '39 se respecta mai fidel ''buchia cartii''.
Avantaje si dezavantaje.
Eu il prefer pe Holmes-ul elitist si rafinat interpretat de Basil(care, umbla vorba, era cam la fel si in viata reala, dand cu sotia niste petreceri exclusiviste si extravagante care ii faceau si pe F.Scott Fitzgerald&Zelda sa fie invidiosi).
Sherlock Holmes: I've decided to accept your case, Miss Brandon. I shall help you all I can.
Ann Brandon: Oh, Thank you.
Jerrold Hunter: We don't want your interference, Mr. Holmes.
Sherlock Holmes: I interfere whenever and wherever I like, Mr. Hunter.
