John Steinbeck este un scriitor ce s-a specializat pe personaje ''muncitoresti'', ce vin cu posibilitati reduse dar cu vise marete. Tot de la el avem baza pentru scenariile filmelor East of Eden (1955) , The Grapes of Wrath (1940) si Viva Zapata! (1952) - acestea fiind cele mai cunoscute dintre adaptarile lui.
George si Lennie sunt doi tovarasi de drum, cu statut profesional de ''zilieri'' dupa clasificarile de azi: unde gaseau de lucru, acolo se opreau din drum. Primul este destul de istet, al doilea este foarte puternic si ... mai putin dotat intelectual. Lennie este un copil mare. Ii place sa atinga lucruri moi si pufoase (vii sau nu; marturiseste la un moment dat ca a primit de la George o bucata de catifea sa o aibe la el in permanenta). Viseaza la o ferma a lor, in care roadele muncii sa le revina si sa nu mai aibe sentimentul ca nu le apartine nimic (suna cunoscut in vreo doctrina economica?) . Cand se opresc la o ferma si isi ofera serviciile, lucrurile se dovedesc a fi destul de complicate. Curley este unul din patronii fermei si isi pazeste sotia cu strasnicie, sa nu cumva sa intre in vorba mai profund cu vreun barbat de la ferma. Ea este singura, toti o evita pentru a nu intra in necazuri, si recunoaste de cate ori are ocazia ca nu il iubeste pe sotul ei si s-a casatorit cu el doar pentru a pleca de acasa. Unul din angajatii de la ferma este nevoit sa accepte sugestia tuturor de a-i impusca cainele batran (se chinuie si e urat mirositor, trebuie scos din peisaj) si la sfarsit se intreaba daca nu cumva i s-ar putea intampla si lui sa fie considerat inutil la un moment dat. Un alt personaj de la ferma care apare la un moment dat in prim-plan este un negru indignat de faptul ca este izolat de ceilalti din cauza culorii pielii.
Lennie este punctul de atractie al tuturor. Ii cucereste si ii amuza deopotriva prin naivitatea copilareasca de care da dovada, ce contrasteaza cu forta de care nici el nu e foarte constient, caci o foloseste mai mult ca pe o atractie de circ. Necazurile ce duc la deznodamant incep progresiv: mai inta Lonnie omoara fara sa vrea un pui de catel, caci l-a tinut prea mult in mana si prea dur, apoi ii striveste bratul lui Curley (auto-aparare, dar nu e bine sa starnesti o persoana care nu stie cand sa se opreasca), iar intr-un final o omoara fara intentie pe sotia lui Curley. Pus in fata faptului implinit, si avand atatea situatii din trecut ca argument, George ia o solutie radicala.
Scena finala este construita sa impresioneze, intr-o modalitate asemanatoare cu They Shoot Horses, Don't They? .
Pentru cine agreeaza variante mai moderne, a fost facut un remake in 1992, cu John Malkovich si Gary Sinise in rolurile lui Lenny, respectiv George.
(Comentariul poate fi gasit si pe site-ul http://scoaladecinema.ro/ )
