[One, Two, Three (1961)]
Lui Billy Wilder nu ii reusesc doar thriller-urile din categoria Double Indemnity.
One , Two , Three este o combinatie de stil american cu ritm ce aminteste de comicul de situatie asa cum l-a inteles Caragiale . Iar pe alocuri genul de umor este asemenea filmelor cu Louis de Funès .
Doar ca in locul actorului francez de comedie se afla americanul cel mai improbabil in roluri amuzante : James Cagney , gangsterul film noir-urilor americane, baiatul rau prin excelenta.
Amuzanta este abordarea din perspectiva "convingerile nu sunt atat de ferme precum par". Horst Buchholz , echivalentul lui James Dean in Germania, este un comunist din Germania de Est .
Otto: I will not have my son grow up to be a capitalist.
Scarlet: When he's 18 he can make his mind up whether he wants to be a capitalist or a rich communist.
Iar ce poate fi mai tipic ca simbol al capitalismului decat Coca Cola? Corporatiile, in esenta. Cei care le rapesc muncitorilor roadele trudei lor , insusindu-si "fara drept" profitul.
Cineva sustine ca nu-ti trebuie prea mult sa fii fericit . Sotia pe care o iubesti aproape, copiii (preferabil cat mai multi la numar, sa fii recunoscut ca un socialist care contribuie la viitorul tarii), iar mobilierul sa fie modest. Dupa cum zicea si proletarul Otto, este nedrept ca o femeie sa aibe doua haine de nurca. Ar trebui ca fiecare femeie sa aibe cate o haina de nurca! "From each according to his ability, to each according to his needs" zicea distinsul Karl Marx.
Insa replica lui Otto atinge in mod ironic doua probleme ale socialismului aplicat.
Prima : "fiecare femeie sa aiba cate o haina de nurca". Poate ca exista cineva care nu vrea nici o haina de nurca.Asta metaforic vorbind. Socialismul ia niste decizii in numele oamenilor plecand de la premisa ca exista anumite nevoi pe care toata lumea le are si nu se poate altfel. Insa se poate altfel.
A doua problema e bineinteles constatarea nedreptatii ca X sa aibe mai mult decat Y. Pana si metalitatea "sa moara capra vecinului " este doar o competitie teoretica si mai degraba ii face pe oameni sa isi doreasca mai mult decat sa actioneze ca intr-un scenariu nebun din Dennis the Menace si sa-si submineze reciproc eforturile catre bunastare.
Otto Ludwig Piffl: Is everybody in this world corrupt?
Peripetchikoff: I don't know everybody.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu