Cum abordeaza cinematografia erotismul

De cate ori apare un film care lucreaza cu imagini vizuale puternice de acest tip, intrebarea tuturor este "arta sau pornografie"? Cu alte cuvinte, exista vreo justificare in tot ce se reveleaza acolo, sau pur si simplu regizorul se amuza si isi traieste visul de adolescent materializandu-si fanteziile si impartasindu-le lumii intregi? ( Creand astfel poate noi etaloane de normalitate la care sa se raporteze masele, ceea ce ar insemna tot un fel de manipulare ).

Un prim exemplu destul de vehiculat in cultura media :
Nine 1/2 Weeks (1986). Scenele au fost preluate si reinterpretate in fel si chip- in primul rand scena de striptease care a facut ca "You Can Leave Your Hat On" a lui Joe Cocker sa se asocieze instinctiv acum cu aceasta activitate. Toate acele mici jocuri intre protagonisti nu au nici o finalitate . Cei doi nu stiu prea multe unul despre altul si tocmai acest lucru alimenteaza intrecerea psihologica , insa la un moment dat nimic nu a mai fost de ajuns si a devenit ceva distructiv.Incercarea de aprofundare a relatiei esueaza lamentabil si ramane resemnarea.

Elizabeth..I love you.

Would you please come back...

...by the time I count to fifty?
One.

Un efect similar il are si Last Tango in Paris (19720 al lui Bernardo Bertolucci(cine altcineva ..).
Cei doi protagonisti sunt iubiti de ocazie, iar scurta aventura este o oportunitate perfecta de a ineca din frustrarile realitatii. Relatia sexuala ca terapie psihologica probabil ca functioneaza pana la un anumit punct.
Acum, probabil ca Marlon Brando nu e cel mai erotic barbat din lume la acea varsta, insa exista ceva bolnav de /si fascinant in scenele care demonstreaza in mod surprinzator ca uneori e mai usor sa faci cele mai sincere confesiuni unui strain.

Tot Bertolucci este responsabil prentru La Luna (1979), o interogare asupra relatiei mama-fiu si a posibilitatilor in care ea ar putea deveni incestuoasa. Sau Stealing Beauty (1996) , ce prezinta un drum (poate prea) anevoios catre prima experienta erotica. Si cel mai recent , The Dreamers (2003), care e "Bertolucci at its best".

Nu poti sa vorbesti despre filme cu incarcatura erotica fara sa faci referire la spanioli.
Trecand pe la Lucía y el sexo (2001), care este o descoperire de sine si o clarificare a directiei in care o ia propria viata, apoi o alta abordare precum cea din En la cama (2005). Locul si timpul sunt restranse astfel incat toate gesturile si afirmatiile sunt analizate cu o atentie microscopica. In mod normal o transformare pe parcursul unei nopti ar fi insesizabila, insa cand toata atentia este indreptata spre acest lucru se observa inclinatii neasteptate. Ceea ce au inteles spaniolii in general este ca o conversatie in sine poate avea o foarte mare incarcatura erotica.
Asa cum incearca si filme precum Before Sunrise si Before Sunset sa arate, fara componenta vizuala insa.
Alte productii esueaza lamentabil in intentia lor artistica - cum ar fi Batalla en el cielo (2005). Scenele sexuale de acolo au tot atata rost cat au scenele cu cei doi indragostiti care se saruta in masina din Manos: The Hands of Fate.

Un film controversat este 9 Songs al lui Winterbottom. Aici merita pusa in discutie distinctia arta/pornografie,
pentru ca imaginile sunt destul de puternice. Iar ideea ..se pierde undeva pe drum.
Insa nu poti sa nu remarci o oarecare naturalete a gesturilor, chiar daca pare exagerat contextul . Nimeni nu este atat de liber in porniri, nu?...

Pentru final, un fin observator (si cunoscator) al erotismului homosexual: John Cameron Mitchell cu ale sale Hedwig and the Angry Inch(2001) si Shortbus (2006).

It is clear that I must find my other half. But is it a he or a she? What does this person look like? Identical to me? Or somehow complimentary? Does my other half have what I don't? Did he get the looks? The luck? The love? Were we really separated forceably or did he just run off with the good stuff? Or did I? Will this person embarass me? What about sex? Is that how we put ourselves back together again? Or can two people actually become one again?

Din cand in cand, comportamentele dubioase si manate de instinct se intrepatrund cu momentele de luciditate. Filmele de genul acesta sunt construite pe modul de a gandi urmator: daca un comportament putin deviat de la normal (ceea ce oricum nu e un lucru gresit in sine) te face sa iti clarifici viata, atunci da-i bataie. Scopul nu scuza intotdeauna mijloacele , insa in domeniul erotismului rar se poate vorbi de ceva ce "se face" si nu "se face". Si multi realizatori de cinema au interpretat asta in propriul mod.

Go get the butter.