Days of Wine and Roses (1962)

Filmul lui Blake Edwards poate fi considerat lipsit de actualitate. Alcoolismul nu mai este de mult o curiozitate, iar grupurile de suport AA sunt uneori luate in deradere . Iar finalul poate fi insuportabil de moralist pentru cei care isi traiesc viata dupa sistemul "laissez-faire" .

Insa sa ne uitam bine la data cand a fost realizat filmul. 1962. Au trecut deja filmele catolicilor care considerau ca marijuana te demonizeaza.
Days of Wine and Roses e mai mult decat o lectie despre efectele alcoolismului.
El scoate in evidenta multe caracteristici ale iubirii.
Cei doi s-au cunoscut intr-un moment in care fiecare avea nevoie exact de cineva precum "celalalt".
In al doilea rand,filmul aduce intrebari cu privire la intensitatea influentei unui membru al cuplului asupra celuilalt. Pana unde poate merge acea influenta? Este ea inevitabila? Poate aparea situatia in care vrei sa-l aduci pe celalat la nivelul tau(intr-un fel), ca-ntr-un pat al lui Procust?Si la final sa-ti dai seama ca l-ai transformat in ceva ingrozitor si il vrei inapoi?

Poate fi o lectie pentru cei care nu pot iubi o persoana decat daca se afla pe acelasi nivel spiritual si in aceeasi stare de spirit.

"I come home after a couple of drinks and you're cold sober.[...]I want to have a ball, you and me! "

Pasiunea pentru alcool a aparut individual. Joe bea pentru a se simti mai bine, la modul cel mai organic posibil. Apoi pasiunea a devenit un numitor comun fara de care relatia devenise greu de inchipuit (situatii asemanatoare erau si in Requiem for a Dream intre Marion si Harry, sau in filmul Candy , insa aici drogurile erau mijlocul).
Iar in final alcoolismul a devenit iarasi o trasatura individuala ,de data asta a celuilalt partener care a descoperit ca nu vrea sa renunte la licoare. Pentru ca atunci cand nu bea realitatea este prea greu de suportat.

"You see, the world looks so dirty to me when I'm not drinking. Joe, remember Fisherman's Wharf? The water when you looked too close? That's the way the world looks to me when I'm not drinking. "

Despre relatia aceasta mai putin obisnuita esti tentat sa zici "a fost frumos cat a durat...". Insa fondul etilic pe care se desfasurau sentimentele celor doi aduce dubii asupra adevaratei lor naturi. Poate ca iubirea se adauga pur si simplu ca dependenta la o alta dependenta si se asociau momentele. La fel cum la o cafea simti ca se potriveste si o tigara, desi nu stii exact sa explici de ce.
In cazul celor doi ramane incert ce a fost mai intai, ce a fost mai puternic. Iubirea sau alcoolismul.