Carrie (1976)

Nu sunt un fan al genului horror si am mai spus asta cu ocaziile anterioare. Foarte rar se gaseste ceva care sa te sperie cu adevarat, si atunci cand se intampla, are aproape aceeasi probabilitate cu momentul in care telefonul care suna in miez de noapte te face sa tresari. Am vazut de toate. Clovni, ventriloci (desi Dead of Night are farmecul lui..), macelari psihopati, adulti ramasi cu sechele din copilarie, creaturi fantastice, si mai ales sfidatori ai mortii. Realizatorii de filme ating ei o coarda sensibila aici: ce ne sperie pe noi chiar mai mult decat moartea? reversibilitatea ei, desigur. Reincarnarea in forme dragalase in aparenta diabolice in esenta (de exemplu criminalul cu sufletul prins in papusa Chucky), posibilitatea de a te tari efectiv intr-o tentativa de existenta in care singurul scop sa fie razbunarea sau intelegerea a ceea ce ti s-a intamplat inainte sa mori si, cea mai si cea mai oribila perspectiva, sa fii urat i.e. sa arati ca un cadavru viu.

Filmul din 1976 facut dupa scenariul lui Stephen King se joaca cu multe idei.
Avem pe de o parte ideea religiei practicate in mod abuziv si cum rugaciunile, citatele din Biblie si statuetele cu Iisus pot parea mai malefice decat orice altceva. Pledez pentru mama lui Carrie ca fiind personajul cel mai terifiant de acolo. In mod special pentru prezenta scenica si pentru fervoarea cu care isi spune cuvintele ( mai jos doua citate elocvente).

''And God made Eve from the rib of Adam. And Eve was weak and loosed the raven on the world. And the raven was called sin. And the first sin was intercourse. The first sin was intercourse.''

''I should've killed myself when he put it in me. After the first time, before we were married, Ralph promised never again. He promised, and I believed him. But sin never dies. Sin never dies. At first, it was all right. We lived sinlessly. We slept in the same bed, but we never did it. And then, that night, I saw him looking down at me that way. We got down on our knees to pray for strength. I smelled the whiskey on his breath. Then he took me. He took me, with the stink of filthy roadhouse whiskey on his breath, and I liked it. I liked it! With all that dirty touching of his hands all over me. I should've given you to God when you were born, but I was weak and backsliding, and now the devil has come home. We'll pray.''

Apoi avem a face cu o fata retrasa, bataia de joc a tuturor smecherilor de liceu, care are puteri telekinetice(inca un semn ca e plina de pacate, dar acum se poate apara... ). Si se apara, praise Jesus, cu prisosinta in cadrul evenimentului unic in viata numit Balul de Absolvire.Carrie e doar o fata cu aspiratii la normalitate, ne sugereaza scenariul. Citeste pe ascuns sfaturi de machiat, se uita pe furis la un baiat, sesizeaza din ce in ce mai puternic lipsa de logica a mamei sale si a tuturor bolboroselilor religioase. Si are parte de acceptare intr-un final, pana la un punct.
Caci exista ceea ce se poate numi ''picatura care umple paharul'', sau in cazul acesta ''o farsa prea mult''...