Cand viitorul NU suna bine. Sentimentul de ratare

Fiecare are o anumita imagine in minte referitor la a ceea ce inseamna sa fii "un ratat", iar imaginea aceasta este cu atat mai dureroasa cu cat o proiectezi asupra propriei persoane.

Filmele au tratat atat notiunea de ratat in cariera , cat si de ratat in viata personala , insa cele doua sunt de cele mai multe ori legate.
Clerks (1994) a fost o exagerare , desigur; insa spre sfarsit , dincolo de replicile rapide , ironice, si transante (un fel de metoda socratica aplicata in discutii triviale) vezi si problema serioasa din fundal.
Si deloc surprinzator, luciditatea vine dupa o serie intreaga de mici distractii si dupa o cearta in care fiecare este cat se poate de sincer.

"Jesus, you overcompensate for having what's basically a monkey's job. You push fucking buttons. Anybody can waltz in here and do our jobs. You-You're so obsessed with making it seem so much more epic, so much more important than it really is. Christ, you work in a convenience store, Dante! And badly, I might add! I work in a shitty video store, badly as well. You know, that guy Jay's got it right, man. He has no delusions about what he does. Us, we like to make ourselves seem so much more important than the people that come in here to buy a paper, or, god forbid, cigarettes. We look down on them as if we're so advanced. Well, if we're so fucking advanced, what are we doing working here? "

Oare cati amatori de filme cu hermafroditi angajati in magazine alimentare pot construi astfel de argumente retorice in viata reala?

Este posibil ca oamenii sa incerce sa scape de sentimentul de ratare prin acceptarea chiar si a unei metode radicale de a-si schimba viata, fara a se gandi la consecinte cu simt de raspundere.
Ideea aceasta a fost exploatata de exemplu in Ed tv (1999). Protagonistul este tot un angajat al unui magazin de inchirieri video( e ceva cu slujba asta, prea toata lumea o da ca exemplu la slujbe penibile...)

"I like my job...I mean I'm doing all right. I'm not sure how long I want to stay there, you know... I mean, I'm thirty-one... I'm not sure I want to be a video store clerk when I'm forty... Of course, I didn't expect to be doing it 'til I was thirty-one, either.But... you know I'm... keeping my options open."
Si cum iti poti schimba mai brutal situatia decat lasand un post de televiziune sa faca un reality show din viata ta de om simplu?

Un spectacol de slujbe minore se gaseste si in comedia Friday (1995). Amuzant este mai ales modul pasionant in care tatal lui Craig isi descria slujba (hingher):
"I grab a dog, and I choke him, and I kick the shit out of him, and all day long, my foot up a dog's ass! Just bang, bang, bang up his ass! That's my pleasure! "
Spre oripilarea fiului sau, care nu se simte deloc atras de oportunitatile de cariera ale cartierului.

Exemplele de mai sus se refera la ratare strict corelata cu natura slujbei. Se poate spune ca nici slujbele bine cotate nu ofera intotdeauna satisfactie, da, dar nu e vorba de un sentiment de subapreciere, ci de neimplinire.
Este un privilegiu sa poti fi la inaltime si sa iti poti alege cand/daca vrei sa cazi, insa daca esti deja "la nivelul solului" e foarte greu sa iti dai seama in ce situatie de afli de fapt si sa nu te complaci in ea. Concluziile le trag cei mai multi destul de corect, insa ele nu sunt intotdeauna urmate si de un impuls catre schimbare.