Nuit et brouillard

Este vorba de un scurt metraj al lui Alain Resnais care trateaza intr-un mod mai mult artistic decat istoric problema Holocaustului. Se insista pe imagini, cuvintele fiind lasate in plan secund.Cadrele sunt extraordinare(ca tehnica, nu ce este aratat prin intermediul lor ..).
Filmul a fost cenzurat , si anume o scena care arata o imagine cu lagarul de la Drancy (scena foarte scurta ,de altfel) a fost taiata , pentru a se ascunde participarea francezilor la fenomenul deportarii.

Scurt metrajul lui Resnais merita vazut macar pentru calitatea artistica, nu neaparat pentru cea morala. Indiferent care ar fi parerea proprie despre Holocaust(exagerare sau nu). In momentul de fata se estimeaza ca evreii se gasesc in numar de 6 milioane in Statele Unite (New York-ul este orasul numarul unu mondial al diasporei iudaice),5 milioane in Israel, restul fiind raspanditi pe mapamond pana la atingerea cifrei totale de 14 milioane .
Ca o mica curiozitate, din punct de vedere cronologic se considera ca iudaismul a fost a treia religie aparuta , dupa animism si hinduism.Ceea ce inseamna ca este cea mai veche religie monoteista.

Astept sa vad un film despre crimele comunismului , dupa toate probabilitatile mult mai grave numeric si ca intensitate.

Jules et Jim

Apare inevitabil in toate topurile cu cele mai bune filme franceze.Teribilist ca orice film din Nouvelle Vague(mai moderat, ca doar nu e regizat de Godard :p),trateaza prietenia, iubirea capricioasa(putin spus), jocul psihologic.
Acest film din anul 1962 ii apartine lui François Truffaut ,care se bucura de o apreciere foarte mare in randul "expertilor in cinematografie". Tin sa mentionez aici Les quatre cents coups (1959) - care a fost mai bun din punctul meu de vedere decat filmul in discutie- , Tirez sur le pianiste (1960) ,Baisers volés (1968), La nuit américaine (1973),Le dernier métro(1980). *

* pentru non-francofili : The Four Hundred Blows,Shoot the Piano Player,Stolen Kisses ,The American Night,The Last Metro

"Ce qui est révoltant dans la guerre, c'est qu'elle prive l'homme de son combat individuel".

(François Truffaut, Jules et Jim)


(ceea ce e revoltator la razboi, e faptul ca inhiba lupta individuala din om )

Retrospectiva

Une séance Méliès(o reprezentatie Méliès ):

George Méliès a avut o contributie semnificativa in istoria cinematografiei, in special prin imbunatatirea tehnicii.Avand ca prima ocupatie iluzionismul si implicit stiinta(considera ca iluzionismul nu inseamna si nu trebuie sa insemne sarlatanie, ci inovatie stiintifica), porneste de la acesta pentru a crea "imaginile miscatoare".El l-a avut ca mentor pe magicianul francez Jean Eugène Robert-Houdin (remarca : Houdin si Houdini au fost 2 magicieni diferiti), care manifesta aceeasi inclinatie spre inovatii tehnice.

Edwin Porter -"The Great Train Robbery" 1903


D.W.Griffith - "Birth of a Nation" 1915 (trailer)

Birth of a Nation se refera la nasterea Statelor Unite dupa Razboiul Civil. Foarte interesante imaginile cu Ku Klux Klan-ul ...

Indicii evidente ca un film este prost

Dupa modelul "show and tell" , o sa incerc sa ilustrez cateva elemente .
Filmul tau are o problema atunci cand:
1) sangele arata ca in imaginile urmatoare


2)acestea sunt personajele principale(cum sa nu tii cu cele negative daca se pune asa problema?..)












3)personajele negative arata cam asa




4)efectele speciale pe care le utilizezi cu "maiestrie" fac ca sariturile sa arate asa


5)eroul principal e asa (hm..oare care e subiectul filmului? )

6) actorii au expresii faciale de tipul


La final, un mic bonus . Daa..este vorba de Chuck Norris , emblema filmelor cu cafteala.


Nota :
imaginile au fost preluate din filmele Redneck Zombies,Killer Klowns,Manos the Hands of Fate , Hell Comes to Frogtown,Capital Punishment
credite colectivului site-ului nanarland :)

Kind Hearts and Coronets

Acest film aparut in anul 1949 poate fi usor una dintre premisele folosite de mine pentru a argumenta ca cinematografia veche e extraordinara.
Alec Guinness interpreteaza nu mai putin de 8 personaje , care vor fi pana la sfarsit toate afectate de planurile personajului principal de a accede la titlul nobiliar. O actiune rapida, cursiva , in care apare destul de evident asa-zisul "umor britanic".

"The Hangman: Even my lamented master, the great Mr. Benny himself, never had the privilege of hanging a duke. What a finale to a lifetime in the public service!
Prison Governor: Finale?
The Hangman: Yes, I intend to retire. After using the silken rope... never again be content with hemp."

Intrebare suspendata: scopul scuza mijloacele? Dupa toate aparentele nu.

Pink Flamingos

(grotesc si contra-cultura)

Gata, a venit timpul sa scriu despre unul dintre filmele cele mai socante pe care le-am vazut. Ce-nteleg eu prin socant? Pai...cam ce e-n filmul asta(sau in Taxidermia).

Filmul dateaza din 1972 si este recunoscut ca fiind "a filthy classic" . Si "filthy " nu e numai la figurat, pentru ca grotescul este aratat in toata splendoarea lui.
Da, imaginea alaturata reprezinta personajul principal, cunoscutul(sau nu?) travestit american Divine(pe numele real Harris Glenn Milstead).
Care are o famile foarte interesanta: o mama supraponderala care sta intr-un patut de copil si un baiat cu fantezii sexuale putin..ciudate.
Filmul a ramas atat de tare in memoria colectiva incat actorii loviti la un moment dat de perspectiva de a juca intr-un film al lui il intreaba pe Waters daca vor fi nevoiti sa faca ceva asemanator cu ce a facut Divine in scena finala a lui Pink Flamingos.

Singura caracteristica pozitiv morala pe care o pot extrage din film suna cam asa "every fat lady has her eggman " :) Ce dragut , nu? (oarecum...)


Mic amanunt de final : John Waters,(regizorul acestei..chestii) considera ca cel mai socant film din punctul sau de vedere este Salò al lui Pasolini. Subscriu.

Mysterious Skin (2004)

Filmul in sine este de ajuns sa-ti provoace niste sentimente puternice.Subiectul este centrat pe efectele pe care le are abuzul fizic suferit in copilarie de cei doi protagonisti si cum fiecare face fata problemei in mod total diferit. Pe parcurs apar niste situatii insolite si/sau presarate cu putina violenta. Totusi, marele merit al acestui film este de a nu fi moralist.Pe langa faptul ca este printre putinele filme cu un impact puternic asupra mea(si nu numai a mea) , prezinta o poveste destul de "deranjanta" la privit , cu comportamente "deviante" , fara a sanctiona in vreun fel acesta iesire din normal.
Exista momente de contemplare in film care ma duc cu gandul la tipul din American Beauty si fascinatia sa pentru tot ce-l inconjura(a se vedea filmarea cu punga luata de vant care levita oscilant deasupra trotuarului).
Personajele par astfel concepute incat oricate lucruri ciudate li s-ar intampla, nu inspira mila (nu se intampla prea des, nu? :) )
De remarcat Joseph Gordon-Levitt ca actor , foarte convingator in rol.

Filmul este regizat de Gregg Araki, un fel de revelatie a cinematografiei independente americane a ultimilor ani. El si-a facut o traditie din filmele cu subiecte extreme ,homosexuali cat cuprinde, violenta, sex .
Cateva exemple: The Living End(1992),Totally Fucked Up(1993), The Doom Generation(1995), Splendor(1999),Smiley Face(2007).


"The summer I was 8 years old, five hours disappeared from my life. Five hours. Lost. Gone without a trace.Last thing I remember I was sitting on the bench at my Little League game. It started to rain. What happened after that remains a pitch black void..."

Down by Law

Down by Law este o creatie din 1986 marca Jim Jarmusch. In rolurile principale: John Lurie, Tom Waits si Roberto Benigni.

"My mama used to say that America's the big melting pot. You bring it to a boil and all the scum rises to the top."

O actiune destul de sacadata, caracteristica ce se regaseste in multe din filmele regizate de Jarmusch [Stranger than Paradise(1984), Coffee and Cigarettes(2003), Broken Flowers(2005)].
In toata aceasta inertie apare Roberto, personajul lui Benigni, ca "factor perturbator " care schimba tot: si atmosfera si actiunea .Exista un anumit comic de situatie bazat pe incercarile lui Roberto de a invata engleza si modul meticulos in care isi noteaza fiecare cuvant/expresie interesanta intr-un carnetel.





Si pentru ca Tom Waits apare in acest film :) , din variatiunile serii avem:

Tom Waits - Rockpalast 1977 " Bad Liver And A Broken Heart"


Tom Waits - I Beg Your Pardon/ I Wish I Was In New Orleans


Va multumim pentru atentie si va asteptam la urmatoarea editie :)

The Dreamers

Bertolucci nu se dezminte de stilul sau dezinvolt. Dupa Last Tango in Paris si Stealing Beauty , in care eroticul era prezentat in context psihologic , creeaza The Dreamers(2003), in care eroticul e plasat intr-un context istoric(revolta din '68 , Paris). De asemenea, Bertolucci aduce un omagiu filmelor din Nouvelle Vague(preponderent, dar nu numai), care au meritul de a fi deschis multe posibilitati in cinematografie. Sunt proiectate pe ecran scene celebre precum cea cu Jean Seberg vanzand ziare si strigand "New York Herald Tribune!" (din A bout de souffle al lui Godard, 1960).
Tot la Godard se face aluzie si cand cei trei protagonisti principali se hotarasc sa bata recordul de parcurgere a Louvre-ul(scena din Bande à part, 1964) Filmul nu necesita intelegere sau intrebari rationale. Este pur si simplu un act de contemplare (autentica mostenire Nouvelle Vague intr-adevar..). .
La vraie morale se moque de la morale [adevarata morala isi bate joc de morala],dupa cum zicea Blaise Pascal (si zicea bine ce zicea ).E important sa intelegi acest lucru ca sa intelegi The Dreamers.


"I was one of the insatiables. The ones you'd always find sitting closest to the screen. Why do we sit so close? Maybe it was because we wanted to receive the images first. When they were still new, still fresh. Before they cleared the hurdles of the rows behind us. Before they'd been relayed back from row to row, spectator to spectator; until worn out, secondhand, the size of a postage stamp, it returned to the projectionist's cabin. Maybe, too, the screen was really a screen. It screened us... from the world."

Psycho

Marele clasic al lui Hitchcock , aparut in 1960. Cand te gandesti la thriller, ai imaginea intens vehiculata cu Janet Leigh dandu-si ultimul tipat de groaza("scena dusului"), in timp ce urmatorul cadru surpinde miscarile sacadate ale unui cutit de bucatarie.
Totusi, nu e scena mea favorita din film. Adevarat e ca Psycho nu mai sperie pe nimeni (daca a speriat vreodata in sensul actual al cuvantului). Ce ramane e tehnica cinematografica si examinarea psihologica . Norman Bates(interpretat de Anthony Perkins)este un personaj memorabil : nesigur, oscilant, fragil.
De aceea, scena magistrala este :

Sympathy for the Devil

(sau ce face Godard in timpul sau liber)

Face un film in care combina imagini tip documentar cu Rolling Stones in timpul inregistrarii albumului Beggars Banquet(1968, acelasi an in care a fost lansat si filmul acesta ) cu imagini "à la Godard" .
"There is only one way to be an intellectual revolutionary, and that is to give up being an intellectual" (J-L G)
Cam asta doreste sa si arate prin scenele sale : revolta, contra-cultura,interes media.

Filmul poate fi foarte obositor in sine(exceptand situatia in care esti pasionat de cantecul Sympathy for the Devil - da, il vei auzi de multe ori pe parcursul filmului in toate variantele posibile- si situatia in care il apreciezi foarte tare pe Godard).

Elia Kazan & Marlon Brando

A Streetcar Named Desire
Film aparut in 1951, sub marca "Elia Kazan" , unul dintre cei mai apreciati regizori americani de la vremea respectiva , cel care avea sa inceapa o colaborare de lunga durata si foarte productiva cu Marlon Brando. De fapt, se apreciaza ca el a fost regizorul care a scos ce a fost mai bun din Brando. "The thing about Brando was that I'd make these directions, and he'd walk away. He'd heard enough... to get the machine going." (E.K.)

Iar cand in discutie este o adaptare cinematografica a unei piese de Tennessee Williams , efectul e extraordinar.

Pentru alte adaptari ale pieselor lui Williams incercati Baby Doll, Cat on a Hot Tin Roof, The Fugitive Kind, Suddenly Last Summer, The Night of the Iguana.
In ceea ce priveste On the Waterfront (1954) ,a treia colaborare a celor doi, Brando a primit Oscarul pentru rolul lui Terry Malloy.
"You don't understand. I coulda had class. I coulda been a contender. I coulda been somebody, instead of a bum, which is what I am, let's face it. It was you, Charley."

Mic omagiu pentru River Phoenix

(1970-1993)

De ce River Phoenix?
Pentru ca este genul de actor care a influentat multe generatii actuale prin stilul foarte relaxat , absolut deloc teatral de a juca . Prin naturaletea sa era asemanat cu James Dean sau Marlon Brando , doi exponenti ai tehnicii Stanislavski (ceea ce avea sa se numeasca in anii'30-'40 in SUA "metoda", o reinterpretare actuala si empirica a teoriilor emise de Stalislavski).
In ce consta asta de fapt? Este vorba de a intra cu adevarat in pielea personajului, de a deveni acel personaj . Deci personalitatea ta nu trebuia sa preia elemente din personaj si sa le afiseze la suprafata, ci puteai deveni acel personaj recurgand la sentimente si la emotii personale aduse la suprafata.

A reusit sa adune in portofoliul sau un numar destul de mare de filme pentru cei 23 de ani ai sai(varsta pe care o avea cand a murit de supradoza).Trei dintre ele au o semnificatie mai mare.

Stand by Me (1986), poate cel mai frumos film despre copilarie si prietenie facut vreodata.Regizat de Rob Reiner(da, normal ca le-a dat tigari din foi de varza acest militant fervent impotriva fumatului :) )

Running on Empty(1988), pentru care a fost nominalizat la Oscar(cel mai bun actor in rol secundar)
Si..My Own Private Idaho (1991) , film care poarta specificul clar al regiei lui Gus van Sant . Cine altcineva ar fi putut sa bage elemente din Henry the IVth si Henry the Vth ale lui Shakespeare si sa le readapteze in contemporan...



"I don't want to die in a car accident. When I die it'll be a glorious day. It'll probably be a waterfall."

Hedwig and the Angry Inch

(sau drama sub forma de musical a unui travestit)

Film destul de recent (2001), regizat de un personaj obscur (..si la figurat si la propriu) - John Cameron Mitchell. Care intre timp a mai scos un film, ce depaseste si mai mult limitele moralei (in sens canonic ): Shortbus(2006).

Pana una alta , una dintre cele mai interesante productii independente americane , chiar si daca filmele cu travestiti nu sunt tocmai slabiciunea mea. Filmul se remarca printr-o coloana sonora foarte buna, iar cantecele au fost adaptate de o multime de formatii . Spre ilustrare, unul dintre favoritele mele


P.S.: Andra , those were the days ... ;)

The 25th Hour

[cea mai intensa scena din film ]

Prima reactie cand vezi filmul e :whoa..Spike Lee a facut un film cu albi? Ce-i drept , e o diferenta pana aici de la clasicul Do the Right Thing (care e foarte tare dealtfel :) )

Doar trei lucruri sunt de spus
1) Edward Norton e unul dintre cei mai buni actori contemporani
2) filmul e marcat de revolta psihologica a americanilor de dupa sept 11, 2001
3) ce face un om in cele 24 de ore pe care le mai are de petrecut in libertate ? acesta e "miezul" actiunii .

Belle de jour

Belle de Jour . 1967. Luis Bunuel. Prima contributie pe care a avut-o Bunuel in cinematografie a fost in 1928 ca scenarist pentru La chute de la maison Usher , adaptarea povestirii lui Edgar Allan Poe. Inceputul a fost promitator ; desi filmul respectiv ar cere in prezent multa rabdare de intelegere, stilul se potriveste destul de mult pentru a reda operele lui Poe.

Bunuel a colaborat dupa cum se stie foarte bine cu Salvador Dali la doua filme : Un chien andalou(1929) si Age d'Or(1930) .
Filmul in discutie , Belle de jour , desi mult mai realist decat cele doua filme mai sus mentionate, pastreaza natura suprarealista. Bunuel se arata inca o data fascinat de eroticul discret , de (in)compatibilitatea esenta/aparenta .
Nu e genul de film care sa te tina in suspans sau sa iti dea revelatii marete (in afara de situatia in care esti pasionat de latura tehnica a crearii unui film..) . Mda..e de fapt o propozitie care ar fi valabila la majoritatea filmelor franceze. Numai ei au ridicat contemplarea la rang de arta.

Angst essen Seele auf

Nu stiu cata lume apreciaza regizorii germani consacrati (nu, nu ma refer la expresionism si la Wiene si Murnau) . Sa facem o incercare.
Caz in discutie : Rainer Werner Fassbinder.
Lasand la o parte inclinatiile sexuale si moartea prin supradoza, omul a insemnat ceva pentru cinematografia germana . Ca si curent cinematografic , Fassbinder face parte din "Nouvelle Vague-ul german" (sa zicem anii '60-'80 si sa mai zicem niste nume reprezentative ca Volker Schlöndorff, Wim Wenders, Werner Herzog). Cine stie cat de cat cum se manifesta "Nouvelle Vague-ul" la francezi isi poate face o idee ca la baza e tot ideea de revolutionare a cinematografiei, de eliberare a ei din strictetea unor forme pregandite. La care sa adauga o doza (mai mica sau mai mare,dupa caz) de teribilism.

Filmul in sine

Angst essen Seele auf (1974)
tradus de americani "Fear eats the Soul" . O traducere buna, cu mentiunea ca in limba germana "aufessen" are o nuanta suplimentara fata de "essen" , si anume ca procesul in sine e mai intens. Tema filmului : sociala, poate mai transanta decat multe filme contemporane care se lauda ca "deschid mintea poporului" . Se vorbeste despre incompatibilitati; despre o incompatibilitate de varsta , de rasa , de experienta, dar nu de apreciere reciproca. Aa..un alt film despre iubirea implauzibila? Da! Dar nu este absolut nimic romantat..schimbarile, renuntarile se fac cu resemnare, revolta e de scurta durata, iar lumea din jur e o masa amorfa neconsistenta in opinii.

Trebuie sa recunosc ca nu sunt cel mai mare fan al lui Fassbinder, mai ales din cauza muzicii alese pentru scenele sale si a cadrelor foarte lente, dar are ceva anume care face sa merite sa te uiti macar o data la un film al lui .