Belle de Jour . 1967. Luis Bunuel. Prima contributie pe care a avut-o Bunuel in cinematografie a fost in 1928 ca scenarist pentru La chute de la maison Usher , adaptarea povestirii lui Edgar Allan Poe. Inceputul a fost promitator ; desi filmul respectiv ar cere in prezent multa rabdare de intelegere, stilul se potriveste destul de mult pentru a reda operele lui Poe.
Bunuel a colaborat dupa cum se stie foarte bine cu Salvador Dali la doua filme : Un chien andalou(1929) si Age d'Or(1930) .
Filmul in discutie , Belle de jour , desi mult mai realist decat cele doua filme mai sus mentionate, pastreaza natura suprarealista. Bunuel se arata inca o data fascinat de eroticul discret , de (in)compatibilitatea esenta/aparenta .
Nu e genul de film care sa te tina in suspans sau sa iti dea revelatii marete (in afara de situatia in care esti pasionat de latura tehnica a crearii unui film..) . Mda..e de fapt o propozitie care ar fi valabila la majoritatea filmelor franceze. Numai ei au ridicat contemplarea la rang de arta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu